ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2881/2018

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția a II- civilă la data de 15.06.2017, sub nr. de dosar x/2017, reclamantul Patronatul Întreprinderilor Mici și Mijlocii Constanța, în contradictoriu cu pârâta Fundația A. în Domeniul Construcțiilor, a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 91.815,07 RON reprezentând cheltuieli eligibile aferente cererii de rambursare, CRC nr. 12/24.04,2014, precum și la plata dobânzii legale penalizatoare pentru nerambursarea CRC 12/24.02.2014, ce se vor acorda până la plata integrală a debitului; obligarea pârâtului la plata sumei de 149.265,87 RON reprezentând cheltuieli eligibile aferente cererii de rambursare CRC nr. 13/13.07.2014, precum și la plata dobânzii legale penalizatoare pentru nerambursarea CRC 13/13.07.2014, ce se vor acorda până la plata integrală a debitului și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

In motivarea acțiunii reclamantul a susținut că, Acordul de Parteneriat semnat de pârât la data 11.06.2010 și de reclamant la data de 30.06.2010, a fost încheiat între: Fundația romano-germana de pregătire și perfecționare profesionala în domeniul construcțiilor (Timișoara) - partener principal, B. - partener 1, C. - D. - partener 2, E. - partener 3, Fundația romano-germana de pregătire și perfecționare profesionala (Arad) - partener 4, reclamantul, Patronatul întreprinderilor Mici și Mijlocii Constanta, în calitate de partener 5, a fost încheiat Acordul de Parteneriat semnat de partenerul principal la data de 11.06.2010 și de partenerul 5 la data de 30.06.2010, OPJ - Oficiul Patronal Județean Iasi - partener 6 și Fundația romano-germana Sibiu - partener 7.

Arată reclamantul că acesta reprezintă acordul de asociere în vederea implementării proiectului "Competențe la nivel european pentru creșterea ocupabilității angajaților și a competitivității angajaților și a firmelor din domeniul construcțiilor, prin metode inovative de formare profesionala continuă" - E-qualite", iar conform art. 2:

"Obiectul acestui parteneriat îl reprezintă stabilirea responsabilităților fiecărui partener în vederea implementării proiectului în discuție ce a făcut obiectul cererii de finanțare nr. x din data de 18.08.2009, aprobată în data de 28.04.2010 pentru o finanțare nerambursabilă în valoare de 17.536.444,29 RON.

In drept s-au invocat art. 194 C. proc. civ., H.G. nr. 218 din 23 martie 2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale și utilizarea acestora pentru obiectivul convergență.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență.

Prin încheierea din 29 septembrie 2017,Tribunalul Timiș, secția II-a civilă a declinat competența de soluționare cauzei, în favoarea secției I Civilă a Tribunalului Timiș, reținând că în dosarul de față se urmărește recuperarea unor cheltuieli eligibile aferente CRC 13/13.07.2014, iar sumele solicitate sunt rezultatul unei activități economice sau comerciale desfășurată de reclamant, ci reprezintă cheltuieli aferente cererilor de rambursare declarate eligibile în baza Acordului de Parteneriat semnat între părți pentru implementarea proiectului "Competențe la nivel european pentru creșterea ocupabilității angajaților și a competitivității angajaților și a firmelor din domeniul construcțiilor, prin metode inovative de formare profesionala continuă".

Tribunalului Timiș, secția I civilă, prin încheierea pronunțată la data de 18.01.2018, a admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Timiș, reținând că demersul judiciar poartă asupra unor pretenții derivate din contracte administrative perfectate și cu autorități publice, respectiv din contractul de finanțare încheiat între Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" în calitate de ordonator de credite și pârâtă, în calitate de beneficiar și subsecvent Acordul de Parteneriat semnat ulterior și de reclamantă, cu invocarea și a disp.art. 10 alin. (1)

1

din Legea nr. 554/2004.

La rândul, său, Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 425/13.03.2018, a declinat competența soluționării cauzei ce privește pe reclamantul Patronatul Întreprinderilor Mici și Mijlocii Constanța în contradictoriu cu pârâta Fundația A. în Domeniul Construcțiilor, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane", în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Timișoara.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, că potrivit art. 2 lit. b) din Legea nr. 554/2004, termenul de autoritate publică desemnează orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.

Totodată, instanța a invocat și prevederile art. 10 alin. (1)

1

din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, potrivit cărora "toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel".

Învestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel Timișoara, prin sentința civilă nr. 172 din 21 iunie 2018, a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, și pe cale de consecință, a declinat ompetența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul Patronatul Întreprinderilor Mici și Mijlocii Constanța, în contradictoriu cu pârâții Fundația A. în Domeniul Construcțiilor, Ministerul Muncii și Justiției Sociale (anterior Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale), Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane", în favoarea Tribunalului Timiș, secția I civilă.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și trimite dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea unui regulator de competență.

În argumentele prezentate în susținerea soluției, instanța a reținut că, deși Acordul de Parteneriat reprezintă Anexa 7 la contractul de finanțare, el dă naștere la drepturi și obligații numai între partenerul principal și cei șapte parteneri secundari, fără derularea vreunui raport contractual între aceștia din urmă și ordonatorul de credite, reprezentat Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale prin Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane", (AMPOSDRU).

Curtea de apel a mai arătat că în speță nu ne aflăm în prezența unor raporturi juridice de drept public, caracterizate prin raportul de putere în care se află autoritatea publică cu destinatarul actului administrativ și printr-o poziție de inegalitate a părților, ci ne aflăm în prezența unor raporturi juridice de drept privat, caracterizate dimpotrivă, prin egalitatea partenerilor contractuali, motiv pentru care competența de soluționare a prezentei cauze revine secției I civilă din cadrul Tribunalului Timiș, în a cărei rază de competență teritorială își are sediul pârâta.

Conchide instanța în sensul că prezentul litigiu poartă asupra neîndeplinirii obligațiilor contractuale ale pârâtei de decontarea cheltuielilor eligibile efectuate de reclamantă cuprinse în Acordul de Parteneriat anterior invocat, acord care, deși anexă la un contract de finanțare nerambursabilă, nu determina incidența în speță a prev.art. 10 alin. (1)

1

din Legea nr. 554/2004, conform cărora toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale, care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.

Înalta Curte ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului Timiș, secția I civilă.

Așa cum reiese din actele și lucrările dosarului, reclamanta urmărește recuperarea unor cheltuieli eligibile aferente CRC 13/13.07.2014, iar sumele solicitate reprezintă cheltuieli aferente cererilor de rambursare declarate eligibile în baza Acordului de Parteneriat semnat între părți pentru implementarea proiectului"Competențe la nivel european pentru creșterea ocupabilității angajaților și a competitivității angajaților și a firmelor din domeniul construcțiilor, prin metode inovative de formare profesionala continuă".

Este adevărat că acordul de parteneriat dintre părți (în baza căruia se solicită pretențiile din cauza de față) face parte din contractul de finanțare cu nr. x din 20 iulie 2010, în senul exprimat la art. 5.1 din Acord.

Însă, raportul juridic dedus judecății nu are caracter administrativ, ci unul civil, întrucât prin cererea de chemare în judecată se solicită atragerea răspunderii civile contractuale a pârâtei Fundația A. în Domeniul Construcțiilor.

Părțile îsi asumă drepturi și obligatii reciproce, echivalentul prestatiei este un folos patrimonial, iar rambursarea cheltuielilor făcute de către fiecare parte implicate se recuperează pe baza de documente justificative.

Așa cum reiese din lecturarea Acordului de parteneriat acesta înglobează două acte juridice: o conventie privind cooperarea partilor în atingerea scopului comun și o conventie de prestari servicii, necesară pentru atingerea scopului comun.

Analizând contractul, în ansamblul lui, se constată ca intentia de colaborare a părtilor are o mai mare pondere fața de convenția de prestari servicii.

Mai mult decât atât, ar fi o nedreptate să nu luăm in considerare tocmai aspectul cel mai important în calificarea unui act juridic și anume intentia părtilor.

Or, în cauza de față acordul de parteneriat a fost încheiat cu scopul de a stabili responsabilitățile fiecărui partener în vederea implementării proiectului "Competențe la nivel European pentru creșterea ocupabilității angajaților și a competitivității angajaților și a firmelor din domeniul contrucțiiilor, prin metode inovative și formare profesională continua-Equalite",din ansamblul clauzelor contractuale nereieșind că acestea ar viza protejarea unui interes public.

Întrucât pretențiile deduse judecății au drept cauză juridică neîndeplinirea obligațiilor asumate de părți prin acordul menționat, care reprezintă un contract civil (între profesioniști), și nu unul administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din legea nr. 554/2004, pricina dedusă judecătii este de natură civilă.

Această soluție se impune și prin prisma dispozițiilor art. 95 pct. 1 și art. 94 alin. (1) pct. (1) lit. k) C. proc. civ., nefiind aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că acțiunea dedusă judecății are ca obiect pretenții cu o valoare mai mare de 200.000 de RON, competența de soluționare a cauzei revine

Secției I civilă din cadrul Tribunalului Timiș, în a cărei rază de competență teritorială își are sediul pârâta.

Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Timiș, secția I civilă .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Patronatul Întreprinderilor Mici și Mijlocii Constanța, în contradictoriu cu pârâții Fundația A. în Domeniul Construcțiilor, Ministerul Muncii și Justiției Sociale (anterior Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale), Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane", Tribunalului Timiș, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 septembrie 2018.