ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1600/2019

HOTĂRÂRE

02.10.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1600/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2009/a2, astfel cum a fost ulterior precizată, contestatorul A. a formulat contestație la tabelul definitiv consolidat de creanțe al debitoarei SC, B. SRL, în temeiul art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, solicitând și anularea contractului de cesiune de creanță încheiat cu intimatul C. la 29.12.2017.

Prin încheierea de ședință din 15.10.2018 pronunțată în Dosarul nr. x/2009/a2 al Tribunalului Olt, s-a dispus disjungerea cererii privind anularea contractului de cesiune de creanță din data de 29.12.2017, formulată de reclamanții A. și D. în contradictoriu cu pârâții SC, B. SRL, și C., fiind înregistrată la data de 15.10.2018 pe rolul Tribunalului Olt, secția a II a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2018.

Prin Încheierea nr. 30/12.11.2018 pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Tribunalul Olt, secția a II a, contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt, secția I civilă.

Cauza a fost înaintată și înregistrată la data de 04.12.2018 pe rolul Tribunalului Olt, secția I civilă, sub nr. x/2018*.

Prin Sentința nr. 52/29.01.2019 Tribunalul Olt, secția I civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov.

Tribunalul Olt a reținut că din analiza contractului de cesiune încheiat la data de 29.12.2017 rezultă că nu a fost indicat în mod expres locul plății, sens în care, în stabilirea competenței, trebuie în vedere natura prestației.

Cum transferul proprietății se produce de drept, prin acordul de voințe a cărui sursă este contractul, rezultă că la data și locul încheierii contractului de cesiune, prin raportare la natura prestațiilor, a operat plata ce face obiectul actului translativ de proprietate.

Astfel, transferul dreptului de proprietate asupra creanței a operat la data semnării contractului încheiat la data de 29.12.2017 la Otopeni, loc al încheierii contractului care este confirmat de notele de ședință depuse chiar de către partea reclamantă pentru termenul din data de 02.07.2018.

În privința obligațiilor bănești, dispozițiile art. 1494 alin. (1) lit. a) C. civ., prevăd că acestea trebuie executate la domiciliul sau sediul creditorului de la data plății, însă această regulă este supletivă, fiind înlăturată de prevederea contractuală de la art. 2.1.2, în care părțile au stipulat că plata prețului cesiunii va fi efectuată prin virament bancar în contul cedentului de la E., iar nu la domiciliul creditorului.

Prin urmare, deși reclamantul are posibilitatea de a alege între mai multe instanțe deopotrivă competente, niciuna dintre acestea nu este Tribunalul Olt, întrucât atât domiciliul pârâtului, cât și locul executării obligației, se află în raza de competență a Tribunalului Ilfov.

Prin Sentința nr. 1.936/13.06.2019 Tribunalul Ilfov, secția civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt, a constatat ivit conflictul negativ și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Tribunalul Ilfov, a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., potrivit cu care, în afară de instanțele prevăzute la art. 107 - 112, mai sunt competente și instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract, prevederile legale invocate instituind o competență alternativă, beneficiul alegerii între mai multe instanțe deopotrivă competente aparținând reclamantului.

Obiectul acțiunii este reprezentat de anulare/rezoluțiune contract, iar în ce privește locul executării chiar și numai în parte a obligațiilor, executarea contractului trebuie îndeplinită la domiciliul creditorului, având în vedere că potrivit dispozițiilor contractuale plata sumelor de bani urma să se facă prin virament bancar, iar în ce privește locul executării chiar și numai în parte a obligațiilor, sunt incidente dispozițiile art. 1494 alin. (1) lit. a) C. civ., ce rețin că obligațiile bănești trebuie executate la domiciliul sau, după caz, sediul creditorului de la data plății, în speță creditorul având domiciliul în județul Olt.

Nu se poate reține teza potrivit căreia prin convenția intervenită nu s-a stipulat în mod expres locul plății, prin exprimarea art. 2.1.2 din contract "plata prețului de cumpărare va fi efectuată de cesionar prin transfer/virament bancar în contul cedentului deschis la E." rezultând, fără dubiu, că părțile au înțeles să stabilească convențional locul plății ca fiind cel de la domiciliul creditorului.

Astfel, în situația în care plata se face prin virament bancar și se indică contul în care urmează a fi efectuată plata, așa cum s-a stipulat în contractul de cesiune creanță de față, nu presupune că locul plății ar fi cel în care au sediul băncile la care aceste conturi sunt deschise, relevanța fiind doar aceea a momentului plății, potrivit dispozițiilor art. 1497 C. civ.

Reclamantul și-a manifestat opțiunea în alegerea instanței competente dintre mai multe instanțe deopotrivă competente, introducând cererea de chemare în judecată la instanța de la locul executării, chestiune reiterată de altfel, în mod expres, și ulterior, pe parcursul desfășurării procesului, cu ocazia discutării incidentelor referitoare la competență.

În toate cazurile de competență teritorială alternativă, alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente revine reclamantului potrivit dispozițiilor art. 116 C. proc. civ., iar după ce a făcut această alegere, reclamantul nu mai poate reveni asupra ei, deoarece instanța pe care a sesizat-o este competentă să soluționeze pricina, fiind prima instanță învestită în acest sens.

Pe de altă parte, Tribunalul Olt, secția I civilă, a soluționat excepția de necompetență teritorială a doua oară, după ce inițial această excepție a fost respinsă de Tribunalul Olt, secția a II a, contencios administrativ și fiscal prin Încheierea interlocutorie nr. 30/12.11.2018, asupra căreia nu se mai putea reveni prin pronunțarea unei soluții contrare.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt, pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 131 alin. (1) C. proc. civ., "La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând, în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu.".

Alin. (2) al aceluiași articol statuează că "În mod excepțional, în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în acest scop".

În cauză, prin Încheierea de ședință nr. 30/12.11.2018 (dată ce a constituit primul termen la care părțile au fost legal citate pentru judecarea capătului de cerere disjuns având ca obiect anulare contract de cesiune de creanță), Tribunalul Olt, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal a procedat la verificarea propriei competențe, reținând că, deși cauza nu revine spre competență judecătorului sindic ci secției civile a acestei instanțe (întrucât raportul litigios s-a născut numai între persoane fizice), în ce privește competența teritorială, aceasta aparține Tribunalului Olt, având în vedere dispozițiile art. 1494 alin. (1) lit. a) C. civ., raportat la art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., respectiv faptul că locul executării contractului este la domiciliul contestatorilor din orașul Potcoava, județul Olt. Prin această încheiere, ce are caracter interlocutor, excepția de necompetență teritorială a fost respinsă, situație față de care Tribunalul Olt, secția civilă, nu mai putea reveni asupra acestui aspect.

În acest sens, dispozițiile art. 131 alin. (1) C. proc. civ., stabilesc în mod expres că încheierea prin care instanța de judecată consemnează rezultatul verificării și stabilirii propriei competențe are caracter interlocutoriu, astfel încât asupra celor reținute prin Încheierea de ședință nr. 30/12.11.2018, Tribunalul Olt, nu mai putea reveni.

Caracterul interlocutoriu este definit de dispozițiile art. 235 C. proc. civ., potrivit cărora " Instanța nu este legată de încheierile premergătoare cu caracter preparatoriu, ci numai de cele interlocutorii. Sunt încheieri interlocutorii acelea prin care, fără a se hotărî în totul asupra procesului, se soluționează excepții procesuale, incidente procedurale ori alte chestiuni litigioase." și semnifică faptul că ceea ce s-a statuat printr-o asemenea încheiere nu mai poate fi schimbat.

Pe de altă parte, art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., reglementează o competență teritorială alternativă, în sensul că, în afara instanțelor prevăzute la art. 107-112 C. proc. civ., mai sunt competente "instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract".

Fiind vorba despre o competență teritorială alternativă, devin incidente dispozițiile art. 116 C. proc. civ., conform cărora "Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente".

Cum reclamanții au ales să învestească Tribunalul Olt, ca instanță de la sediul/domiciliul creditorului, această situație, coroborată cu stabilirea competenței teritoriale prin Încheierea interlocutorie nr. 30/12.11.2018, determină ca instanța competentă teritorial în soluționarea cauzei să fie Tribunalul Olt.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt.