ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1568/2019

Ședința publică din data de 2 octombrie 2019

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința nr. 77/18.02.2019, Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatoarea A. S.R.L., în calitate de creditor al debitoarei S.C. B. S.R.L., (în dosarul de insolvență nr. x/2012 al Tribunalului Olt) împotriva sentinței nr. 115/03.02.2018, pronunțată de aceeași instanță, în dosarul nr. x/2012.

Împotriva acestei sentințe, contestatoarea A. S.R.L. a declarat recurs.

În cadrul recursului, autoarea căii de atac a formulat, în temeiul art. 519 și 520 din C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, o cerere de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, dar și o cerere de suspendare a judecății cauzei până la pronunțarea instanței supreme.

Prin încheierea din 20 iunie 2019, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținând că dosarul este guvernat de normele de procedură cuprinse în vechiul C. proc. civ., în care nu este reglementată această instituție; ca o consecință, a respins și cererea de suspendare a judecății cauzei.

Împotriva acestei încheieri, A. S.R.L. a declarat recurs.

În motivare, a prezentat evoluția litigiului în etapele procesuale anterioare și a susținut, în esență, că excepția inadmisibilității nu a fost pusă în discuția părților, atât timp cât nu au fost citate cu această mențiune, iar hotărârea a fost luată în lipsa lor.

Totodată, a arătat că cererea de suspendare nu a fost respinsă ca rămasă fără obiect, ci ca nefondată, deși nu a fost pusă în discuția părților.

În continuare, a prezentat pe larg argumentele pentru care apreciază că sunt îndeplinite condițiile sesizării instanței supreme în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.

În drept, a invocat dispozițiile art. 304

1

și 304 pct. 5, 6 și 8 din vechiul C. proc. civ., indicând, în paranteză, dispozițiile corespondente din noul C. proc. civ.

Astăzi, în ședință publică, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului, asupra căreia reține următoarele:

Potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "dispozițiile C. proc. civ. se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare."

Înalta Curte notează că recursul în cadrul căruia a fost formulată cererea de sesizare a instanței supreme în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile a fost îndreptat împotriva sentinței nr. 77/18.02.2019, prin care Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatoarea A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 115/03.02.2018, pronunțată de aceeași instanță, în dosarul nr. x/2012.

Cum noul C. proc. civ. a intrat în vigoare la 15.02.2013, iar procesul a fost inițiat în anul 2012, raportat la dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, în speță sunt incidente dispozițiile vechiul C. proc. civ., sub imperiul căruia a început procesul.

Recursul are ca obiect încheierea din 20 iunie 2019, prin care Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținând că dosarul este guvernat de normele de procedură cuprinse în vechiul C. proc. civ., în care nu este reglementată această instituție; ca o consecință, a respins și cererea de suspendare a judecății cauzei și a amânat pronunțarea asupra recursului.

Așadar, recurentul atacă o încheiere premergătoare, prin care nu a fost întrerupt cursul judecății, fără să aibă în vedere faptul că în sistemul C. proc. civ. de la 1865, care guvernează procesul, împotriva unor astfel de încheieri nu se poate declara recurs în mod separat (art. 299 alin. (1), rap. la art. 282 alin. (2) din C. proc. civ. de la 1865).

Or, unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat și la nivel constituțional, fiind înscris în art. 129 din Constituție, care prevede dreptul părților și al procurorului de a folosi căile de atac, însă numai în condițiile legii.

În consecință, față de considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. ., rap. la art. 137 alin. (1) și art. 299 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul CREDITORUL A. S.R.L. împotriva încheierii din 20 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 octombrie 2019.