ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1909/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești la data de 11 mai 2016, reclamanta Filiala de Distribuție a Energiei Electrice "A." S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Competitivitate anularea Deciziei nr. 29762/22.12.2015, a Notei de constatare rectificativă nr. 26713/18.11.2015, a Notei de constatare nr. x/29.07.2015, precum și a creanței bugetare în suma de 31.031,41 RON.

Prin Sentința nr. 198 din 27 septembrie 2016 Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta Filiala de Distribuție a Energiei Electrice "A." S.A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Competitivitate.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta Filiala de Distribuție a Energiei Electrice "A." S.A., criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acțiunii și admiterea acesteia astfel cum a fost formulată.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-reclamantă arată că:

- În mod greșit instanța de fond a apreciat că "prin cerința atestatului ANRE/Autorizațiilor specifice lucrărilor ce urmează a se realiza se încălca principiul egalității de tratament și apare ca fiind o cerință restrictivă nejustificată în raport de natura și complexitatea contractului". Prin solicitarea prezentării atestatelor ANRE/Autorizațiilor specifice lucrărilor ce urmau a se executa, societatea a urmărit realizarea contractului la nivelul calitativ impus prin documentele de atribuire și respectarea cerințelor tehnice impuse de procedura operațională în baza căreia își desfășoară activitatea.

Având în vedere dispozițiile art. 7 și 8 din Ordinul ANRMAP nr. 509/2011 privind formularea criteriilor de calificare și selecție reiese că ANRMAP autoritatea de reglementare în domeniul achizițiilor publice a considerat autorizarea ANRE drept un criteriu de calificare ce se impune prin prisma prevederilor legale specifice domeniului de activitate din Sectorul Energetic Național, iar nu o cerință discriminatorie sau restrictivă cum eronat a reținut instanța de fond;

- În ceea ce privește cerința privind experiența similară, instanța de fond a apreciat în mod eronat cu privire la legislația aplicabilă, motivând că "impunerea de condiții ce vizează complexitatea lucrărilor executate anterior și valoarea minimă apar ca fiind disproporționate și nu se justifică în raport cu obiectul dosarului".

Condițiile de calificare privind experiența similară, așa cum au fost formulate în fișa de date a achiziției, validate de ANRMAP prin Documentația nr. x/1.08.2012 s-au stabilit în conformitate cu prevederile art. 9 din H.G. nr. 925/2006 și art. 12 - 14 din Ordinul ANRMAP nr. 509/2011.

- Instanța de fond a considerat că "folosirea de scule, aparate, utilaje și echipamente tehnice certificate din punct de vedere al securității muncii de S.C. B. S.A. est o condiție ce restricționează participarea la procedură.

Din eroare prima instanță nu a avut în vedere că această condiție nu a făcut obiectul cerințelor de calificare, nefiind menționată în Fișa de date a achiziției validată de ANRMAP și nu a influențat procesul de evaluare și calificare a ofertanților.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate în recurs, ce se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a actelor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurenta-reclamantă a investit instanța de contencios administrativ și fiscal, pe calea prevăzută de art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011 cu examinarea legalității Deciziei nr. 29762/22.12.2015 prin care a fost respinsă contestația împotriva Notei de constatare nr. x/29.07.2015 și a Notei de constatare rectificativă nr. 26713/18.11.2015 emise cu privire la programele operaționale în cadrul proiectului "Trecerea la 20 KV.P.A. 2 și P.T.Z.3, uzina Târgoviște", cod SMIS 27558, contract de finanțare nr. x/30.05.2012, beneficiar FDEE-A. S.A.

Au fost menținute prevederile celor două note de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, precum și creanța bugetară în sumă de 31.031,41 RON.

În esență, prin actele administrative contestate s-a reținut că reclamanta a încălcat principiile tratamentului egal, transparenței și proporționalității în etapa de evaluare a ofertelor pentru atribuirea Contractului nr. x/4.10.2012 încheiat de reclamantă cu S.C. C. S.A.

S-a reținut că următoarele criterii de calificare regăsite în cadrul documentației de atribuire a contractului menționat au încălcat principiile tratamentului egal, transparenței și proporționalității: experiența similară privind finalizarea a cel puțin un contract având ca obiect lucrări de modernizare în clădiri existente, finalizat în ultimii cinci ani, de natura și complexitatea celor solicitate în procedură, atestat ANRE/Autorizații specifice lucrărilor ce urmau a se realiza în cadrul proiectului, în condițiile prevăzute de art. 7 și art. 8 din Ordinul președintelui ANRMAP nr. 509/2011, valabil la data limită de depunere a ofertelor, folosirea de scule, aparate, utilaje și echipamente tehnice certificate din punct de vedere al securității muncii de S.C. B. S.A.

Pe de altă parte, s-a constatat lipsa unor documente din dosarul de achiziție publică, respectiv a declarațiilor privind neîncadrarea în situațiile prevăzute de art. 180 și art. 181 din O.U.G. nr. 34/2006 ale ofertanților, precum și în situațiile prevăzute de art. 69.

Prima instanță, soluționând cauza a respins acțiunea ca neîntemeiată, reținând în esență că reclamanta a impus criterii disproporționate în raport cu natura și complexitatea contractului, câtă vreme se impun condiții atât cu privire la experiența similară cât și la valoarea minimă a contractului.

Soluția instanței de fond este împărtășită și de instanța de control judiciar pentru că reflectă aplicarea judicioasă a cadrului legislativ la situația de fapt concretă.

Potrivit dispozițiilor art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 "Autoritatea contractantă nu are dreptul de a solicita îndeplinirea unor cerințe minime referitoare la situația economică și financiară și/sau la capacitatea tehnică și profesională, care ar conduce la restricționarea participării la procedura de atribuire".

Totodată, art. 8 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006 dispune:

"(1) Autoritatea contractantă nu are dreptul de a restricționa participarea la procedura de atribuire a contractului de achiziție publică prin introducerea unor cerințe minime de calificare, care:

a) nu prezintă relevanță în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică ce urmează să fie atribuit;

b) sunt disproporționate în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică ce urmează a fi atribuit".

În raport de dispozițiile legale sus indicate impunerea unor condiții cu privire la experiența similară și la valoarea minimă a contractului apar ca fiind disproporționate și fără justificare în raport cu obiectul contractului.

Așa cum, corect a reținut judecătorul fondului, dacă cerința privind experiența similară, anume finalizarea a cel puțin unui contract având ca obiect lucrări de modernizare în clădiri existente de natura celor solicitate în procedură ar putea fi justificată având în vedere specificul lucrărilor ce urmau a fi efectuate, în ceea ce privește cerința ce viza valoarea minimă a contractului finalizat anterior nu poate fi justificată, iar impunerea acesteia a avut drept consecință restricționarea participării unor operatori economici la procedura de achiziție publică.

În acest fel a fost încălcat principiul egalității de tratament prevăzut de art. 2 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, care are ca scop favorizarea dezvoltării unei concurențe efective între operatorii economici participanți la o procedură de achiziție publică, prin asigurarea unor șanse egale în elaborarea ofertelor și supunerea acestora acelorași criterii de evaluare.

De asemenea, cerința atestatului ANRE/Autorizației specifice lucrărilor ce urmează a fi executate este o cerință restrictivă atât timp cât nu a fost specificată posibilitatea depunerii unei certificări echivalente, fiind de natură a restricționa participarea la procedură.

Susținerea recurentei-reclamante în sensul că respectivele cerințe de calificare așa cum au fost formulate în fișa de date a achiziției au fost validate de ANRMAP, nu poate fi reținută, întrucât în conformitate cu dispozițiile art. 18 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor structurale, în acest caz este reprezentată de AM POS CCE, care are obligația de a verifica toate constatările cu implicații financiare.

Aceleași considerente rămân valabile și în ceea ce privește cerința impusă cu privire la certificarea de către S.C. B. S.A. a sculelor, aparatelor, utilajelor și echipamentelor folosite la executarea lucrărilor.

Față de toate considerentele expuse, constatând că actele administrative atacate sunt legale, aspect reținut și de judecătorul fondului, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și al art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Filiala de Distribuție a Energiei Electrice "A." S.A. împotriva Sentinței nr. 198 din 27 septembrie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2019.

GGC - NN