ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1617/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2015 la data de 19.06.2015, reclamanta Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice anularea Deciziei nr. 11/28.05.2015 și, pe cale de consecință, admiterea contestației formulate împotriva Notei de constatare a neregulilor și stabilire a corecțiilor financiare nr. x/23.02.2015, transmisă prin adresa nr. x PODCA/23.02.2015 și înregistrată la A.N.C.P.I. cu nr. y/24.02.2015, dar și anularea Notei de Constatare a neregulilor și stabilire a corecțiilor financiare nr. x/23.02.2015, cu consecința exonerării de la plata corecțiilor financiare aplicate.

A menționat reclamanta că cererea în anulare vizează corecții financiare aplicate în referire la contractele de achiziție publică nr. x, nr. y/05.06.2013 și nr. z/31.10.2013.

Prin Sentința civilă nr. 2908 din 09.11.2015, instanța de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta Autoritatea Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată.

Împotriva Sentinței civile nr. 2908 din data de 09.11.2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară (anterior Autoritatea Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară) a formulat recurs, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocându-se faptul că sentința atacată prin care a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta-recurentă a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 și a dispozițiilor H.G. nr. 519/2014.

În cadrul acestui motiv de recurs se invocă mai multe aspecte de nelegalitate și anume.

Primul aspect de nelegalitate privește greșita aplicare în cauză a dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011, în opinia reclamantei-recurente această normă cu caracter material nefiind aplicabilă în cauză fiind aplicabil principiul tempus regit actum și ținând cont că toate cele trei proceduri pentru care s-au aplicat corecții financiare s-au desfășurat și s-au încheiat înainte de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011 și a H.G. nr. 519/2019.

Se apreciază că prima instanță acceptând aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 a încălcat principiul neretroactivității legii civile și Deciziei Curții Constituționale nr. 66/2015 prin care au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011.

Al doilea aspect de nelegalitate privește în concret analiza celor trei contrate de servicii încheiate la 5.06.2013, 30.09.2013 și la 31 octombrie 2013 încheiate de recurenta-reclamantă în calitate de autoritate constantă anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011 și față de care recurenta-reclamantă apreciază că în mod nelegal analizând actele contestate prima instanță a apreciat legalitatea lor în sensul existența unor nereguli, abateri de la procedura privind achizițiile publice.

Această în condițiile în care la momentul apariției situației de fapt care a dus la aplicarea prezentei corecții financiare, actele normative invocate ca bază legală pentru aplicarea corecției nu erau în vigoare.

În cadrul recursului recurenta-reclamantă critică sentința atacată pe toate aspectele reținute ca fiind nereguli de prima instanță apreciind că autoritatea contractantă a respectat normele în vigoare respectiv dispozițiile art. 11 alin. (4) - (6) din H.G. nr. 925/2006. Un argument al legalității desfășurării procedurilor de achiziție cu privire la cele trei contracte constă în faptul că în cauză controlul prealabil efectuat de ANRMA nu a evidențiat nereguli cu privire la derularea procedurilor de achiziție publică desfășurate.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând admiterea acțiunii astfel cum a fost formulate și anularea actelor administrative contestate ca fiind nelegale.

La dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Primul aspect de nelegalitate având ca obiect pretinsa încălcare a principiului neretroactivității legii civile prin aplicarea retroactivă a dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011.

Acest motiv de nelegalitate este susținut în raport de Decizia Curții Constituționale nr. 66/2015 prin care s-a constatat neconstituționalitatea prevederilor art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011.

Astfel, Curtea Constituțională a reținut faptul că, "urmare a admiterii excepției de neconstituționalitate, calificarea neregulii și stabilirea creanțelor bugetare se vor face în temeiul actului normativ în vigoare la data săvârșirii neregulii potrivit principiului tempus regit actum, așadar fără a se putea combina dispozițiile de drept substanțial din O.G. nr. 79/2003 cu cele ale O.U.G. nr. 66/2011, în vreme ce procedura urmată de organele de control va fi cea reglementată prin actul normativ în vigoare la data efectuării controlului".

În speță, prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/23.02.2015 a fost aplicată o corecție financiară de 5% din valoarea contractelor de servicii nr. x/30.09.2013, nr. y/05.06.2013 și nr. z/31.10.2013, conform Părții 1, lit. A), pct. 10 - "Criteriile de selecție nu sunt nici în legătură și/sau nu sunt proporționale cu obiectul contractului" din Anexa la H.G. nr. 519/26.06.2014 - privind stabilirea ratelor aferente reducerilor procentuale/corecțiilor financiare aplicabile pentru abaterile prevăzute în anexa la O.U.G. nr. 66/2011, cu modificările și completările ulterioare.

Având în vedere data inițierii procedurii de achiziție a contractelor sus-menționate (toate având loc în anul 2013), raportat la considerentele reținute de Curtea Constituțională, actul normativ în vigoare la momentul săvârșirii neregulilor era O.U.G. nr. 66/2011, iar nu O.G. nr. 79/2003.

În acest sens este și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, consolidată prin Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene pronunțată la data de 26.05.2016 în cauzele C 260/14 și C 261/2014.

În ceea ce privește aplicarea retroactivă a prevederilor H.G. nr. 519/2014 acest fapt nu se confirmă în prezenta cauză ținând cont că la data neregulilor constatate, respectiv procedurile de achiziție publică erau aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011.

Prin O.U.G. nr. 66/2011 a fost reglementat principiul proporționalității în aplicarea sancțiunilor în funcție de gravitatea abaterii putând fi aplicate corecții financiare mai mici. Prin H.G. nr. 519/2014 s-au stabilit în concret ratele aferente reducerilor procentuale corecțiilor aplicate pentru abaterile prevăzute în anexa la O.U.G. nr. 66/2011, practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, fiind în sensul aplicării acestui act normativ ca normă legală mai favorabilă entităților controlate. Cu respectarea criteriilor prevăzute de H.G. nr. 519/2014 recurentei-reclamante i-au fost aplicate corecții financiare de 5% pentru fiecare abatere constatată cu privire la cele 3 proceduri de achiziție publică supuse verificării și față de care s-au constatat nereguli prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 23.02.2015.

Cu privire la toate cele trei contracte de achiziție publică au fost constatate nereguli în raport de dispozițiile H.G. nr. 925/2006 și au fost aplicate corecții orientate spre minim 5% cu aplicarea corectă a principiului proporționalității prevăzute de art. 2 lit. "n" din O.U.G. nr. 66/2011.

Susținerile din recurs care reprezintă în concret o reiterare a aspectelor invocate și analizate de prima instanță nu sunt fondate Curtea apreciind că nu au existat nereguli cu privire la contractele încheiate de recurenta-reclamantă în calitate de autoritate contractantă.

Astfel, cu privire la contractul de servicii nr. x/30.09.2013 încheiat cu SC A. SRL s-a apreciat în mod corect că nu există o justificare a impunerii unei cerințe minime de calificare referitoare la capacitatea profesională a juristului fiind încălcate dispozițiile art. 8 din H.G. nr. 925/2006.

Nu poate fi reținută apărarea în sensul că instituirea unor cerințe suplimentare pentru persoana juristului au fost impuse datorită specificității contractului ce urma a fi încheiat, deoarece nu există probată o interdependență între analizarea unor oferte depuse de operatorii economici și cerințele de competență impuse suplimentar juristului care au fost apreciate în mod corect ca fiind excesive de natură a restricționa participarea la procedura de atribuire.

În mod corect prima instanță a analizat neregulile constatate și în ceea ce privește procedura de atribuire a contractului de servicii nr. x/5.06.2013 și a înlăturat motivat toate aspectele de nelegalitate invocate. Aceleași motive au fost invocate și în cererea de recurs fără a se proba în sensul inexistenței nereguli constatate care arată în aceea că a fost declarată câștigătoare o ofertă care nu era admisibilă acceptabilă, fiind încălcate dispozițiile art. 36 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 925/2006.

Iar sancțiunea dispusă de 5% din valoarea contractului a fost proporțională în raport nu atât de gravitatea abaterii cât de faptul că la procedură au participat un număr mare de oferte.

Prima instanță a efectuat verificare temeinică a aspectelor de fapt invocate și cu privire la încheierea contractului de servicii nr. x/31 octombrie 2013 și s-a apreciat în mod corect că prin acceptarea de documente de calificare neconforme, comisia de evaluare a determinat un rezultat incorect al procedurii de atribuire, nefiind respectat principiul tratamentului egal. Aspectele de fapt reiterate și în recurs nu sunt de natură a înlătura încălcarea dispozițiilor art. 38 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 925/2006, iar în cauză corecția de 5% a fost proporțională cu respectarea criteriilor prevăzute de H.G. nr. 519/2014.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 596 - 497 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, anterior Autoritatea Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară împotriva Sentinței civile nr. 2908 din 09 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 martie 2019.

GGC - GV