ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5181/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta M.A. a

chemat în judecată pârâtul Ministerul Afacerilor Externe solicitând obligarea

acestuia să-i primească cererea de redobândire a cetățeniei române, precum și

la plata daunelor morale in cuantum de 5.000 RON.

În motivarea acțiunii

a arătat că la data de 18 septembrie 2006 s-a adresat cu o cerere scrisă secției

consulare a Ambasadei României din Chișinău prin care a solicitat să-i fie

comunicată data la care să se prezinte pentru depunerea cererii de redobândire

a cetățeniei române.

În ședința publică din

data de 5 octombrie 2010, pârâtul a invocat excepția rămânerii fără obiect a cererii,

față de împrejurarea că la acest moment s-a decis primirea cererilor de redobândire

a cetățeniei române, fără a se stabili în prealabil o dată pentru invitație.

Prin sentința civilă

nr. 3868 din 12 octombrie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția rămânerii fără obiect ca nefondată,

a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta M.A., în contradictoriu cu pârâtul

Ministerul Afacerilor Externe, a obligat pârâtul să primească cererea reclamantei

de redobândire a cetățeniei române și a respins capătul de cerere privind plata

daunelor morale ca neîntemeiat.

Pentru a pronunța această

soluție instanța de fond a reținut că deși legea cetățeniei române nu prevede un

termen în care pârâtul să proceseze cererile formulate pentru redobândirea cetățeniei

române, ci doar împrejurarea că cererile vor fi înaintate de îndată Comisiei pentru

cetățenie, se apreciază că termenul de peste 6 luni, calculat de la data depunerii

cererii și până la momentul soluționării prezentei acțiuni, are drept consecință

imposibilitatea reclamantei de valorificare a dreptului prevăzut de Legea nr. 21/1991.

S-a avut în vedere și

dispozițiile art. 10 din Legea nr. 396/2002 pentru ratificarea Convenției europene

asupra cetățeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997, conform cărora, fiecare

stat parte trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile

privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei sale, redobândirea acesteia

sau eliberarea unui atestat de cetățenie.

Împotriva hotărârii instanței

de fond pârâtul Ministerul Afacerilor Externe a declarat recurs, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului

se arată că așa cum a reținut și instanța de fond, începând cu data de 16

august 2010, în toate locațiile consulare din Republica Moldova (la Chișinău, Cahul

și Bălți) procesarea cererilor de redobândire a cetățeniei române are loc fără programare

și fără a mai fi necesară formularea unei scrisori de intenție. Pe de altă parte,

potrivit O.U.G. nr. 5/2010, cetățenii moldoveni, categorie ce se încadrează în dispozițiile

art. 10

1

din Legea nr. 21/1991, pot depune cererea și la sediul Autorității

Naționale pentru Cetățenie, fără nicio restricție în ce privește situarea domiciliului

sau condiționat de obținerea dreptului de ședere în România ori de o programare

prealabilă.

Se mai susține că în mod

greșit instanța a respins excepția rămânerii fără obiect a acțiunii deoarece pârâtul

a achiesat la obiectul cererii de chemare în judecată în sensul că reclamanta se

poate prezenta oricând la secția consulară de circumscripție pentru a-și depune,

fără nicio formalitate prealabilă, cererea de redobândire a cetățeniei române.

În nici un caz nu se poate

pune un semn al echivalenței între factorul volitiv, definit ca sursă a refuzului

indicat la art. 2 afin. 1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 și factorul obiectiv al

imposibilității autorităților române de a organiza pe teritoriul Republicii Moldova

spații adecvate pentru preluarea cererilor de redobândire și pentru procesarea acestor

solicitări într-un termen cât mai scurt.

Examinând cauza și sentința

recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, criticile formulate, precum

și cu dispozițiile legale incidente pricinii Înalta Curte apreciază că recursul

este nefondat pentru considerentele în continuare arătate.

În cauză, nu sunt întrunite

cerințele impuse de art. 304 și art. 304

1

din C. proc. civ., în vederea

casării sau modificării hotărârii deoarece prima instanță a reținut corect situația

de fapt în raport de materialul probator administrat și a realizat o încadrare juridică

adecvată.

Critica recurentului privind

greșita aplicare de către prima instanță a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. i)

din Legea contenciosului administrativ, care definește noțiunea de refuz nejustificat

de soluționare a cererii, nu este fondată pentru următoarele motive:

Potrivit art. 12

alin. (3) din Legea cetățeniei nr. 21/1991, persoanele care au domiciliul sau reședința

în străinătate pot depune cererea de redobândire a cetățeniei române, însoțită de

actele care dovedesc îndeplinirea condițiilor impuse de lege, la misiunile diplomatice

sau oficiile consulare competente ale României; cererile vor fi înaintate de îndată

Comisiei pentru cetățenie.

Problema care se impune

a fi rezolvată în cauză este legată de termenul în care autoritățile române trebuie

să soluționeze cererile de redobândire a cetățeniei române.

Din lecturarea textului

legal anterior arătat, rezultă că, într-adevăr, legiuitorul român nu a stabilit

un termen în care autoritățile române să proceseze astfel de cereri.

Ca atare, în lipsa unui

asemenea termen legal, trebuia să se facă aplicarea prevederilor art. 10 din Convenția

Europeană pentru Cetățenie, adoptată la Strasbourg la data de 6 noiembrie 1997 și

ratificată de România prin Legea nr. 396/2002, potrivit cărora: „Fiecare stat parte

trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind

dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea

unui atestat de cetățenie”.

Doctrina europeană a arătat

că noțiunea de „termen rezonabil” este o noțiune relativă, care nu poate fi definită

după criterii stricte. Dreptul de a fi ascultat într-un „termen rezonabil” trebuie

apreciat într-o dublă manieră, respectiv în mod global și în mod concret.

Curtea de la Strasbourg

a avut ocazia să fixeze cele două momente care trebuie luate în considerare pentru

a determina durata unei proceduri, respectiv caracterul său rezonabil sau nerezonabil.

Aprecierea se face asupra ansamblului procedurii, adică asupra întregului proces,

în toate fazele sale, ceea ce conferă mai multă rigoare realizării unei durate rezonabile.

Astfel, în materie «civilă»,

dies a quo începe să curgă de la data sesizării jurisdicției competente, dar el

include și durata procedurii administrative prealabile, atunci când sesizarea jurisdicției

este precedată de un recurs prealabil, obligatoriu.

În opinia Curții de la

Strasbourg, caracterul rezonabil al duratei unei proceduri se apreciază în funcție

de circumstanțele cauzei și de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special,

în funcție de complexitatea speței, comportamentul reclamantului și cel al autorităților

competente.

În cauză, Înalta Curte

apreciază că intervalul de timp cuprins între data formulării cererii, septembrie

2006, și data soluționării cauzei nu poate fi considerat un termen rezonabil, în

sensul dispozițiilor legale mai sus menționate și a jurisprudenței Curții Europene

a Drepturilor Omului.

Astfel fiind, Înalta Curte

constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi

primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care

o va menține.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) din C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Afacerilor

Externe, împotriva sentinței civile nr. 3868 din 12 octombrie 2010 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 noiembrie

2011.