ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1217/2019
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1217/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1.1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta A. S.A. Viena - Austria - Sucursala București a solicitat, în contradictoriu cu Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București:
Obligarea pârâtelor ca, sub sancțiunea aplicării conducătorului instituției responsabile a unei amenzi în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere peste termenul de 30 de zile, sancțiune prevăzută de art. 18 alin. (6) coroborat cu art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, să soluționeze într-un termen de maxim 30 de zile contestația fiscală formulată de A. la data de 10.07.2015;
Obligarea pârâtei la comunicarea către A. a răspunsului dat în soluționarea Contestației fiscale;
Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamanta A.
1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond
Prin Sentința civilă nr. 1046 din 28 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii și a fost respinsă acțiunea în contradictoriu cu această pârâtă, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
A fost admisă în parte acțiunea în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați și a obligat pârâta DGRFP Galați la soluționarea contestației reclamantei împotriva Deciziei de impunere nr. x/29.05.2015 și a Raportului de inspecție fiscală nr. x/29.05.2015 aflate pe rolul său, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
A fost respins capătul de cerere privind obligarea la soluționare "sub sancțiunea aplicării amenzii" prevăzute de art. 24 alin. (2) Legea nr. 554/2004.
1.3. Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, fiind criticată sentința atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Recurenta a arătat faptul că instanța de fond nu și-a motivat în drept soluția dată, limitându-se la cenzurarea dreptului de apreciere al organului de soluționare a contestației, care are opțiunea de a suspenda soluționarea cauzei.
S-a arătat că în cauză nu se poate reține în niciun caz refuzul nejustificat de soluționare a cererii, întrucât organul de soluționare a contestației avea nevoie, pentru a soluționa contestația reclamantei, de informații suplimentare de la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, astfel încât termenul legal de 45 de zile era prelungit, în conformitate cu art. 70 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, până la data primirii informațiilor suplimentare solicitate.
Recurenta a arătat că instanța de fond a reținut în mod greșit că sesizarea penală nu indică în concret fapte prevăzute de legea penală și nici persoane eventual culpabile, în condițiile în care în sesizare se arată clar că societatea reclamantă a cauzat bugetului de stat un prejudiciu în valoare de 38.190.381 RON, reprezentând TVA ce ar fi trebuit colectată suplimentar în perioada desfășurării Proiectului "Spital Colțea" pentru perioada 2001 - 2011.
1.4. Apărările intimatei
Prin întâmpinarea formulată în cauză de reclamantă a fost invocată excepția nulității recursului, întrucât recurenta-pârâtă nu a invocat vreun motiv de nelegalitate a sentinței atacate dintre motivele de casare expres prevăzute de dispozițiile art. 488 din C. proc. civ.
Ulterior, intimata-reclamantă a depus la dosar concluzii scrise însoțite de înscrisuri doveditoare prin care a solicitat instanței să constate că cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect, întrucât pârâta a emis Decizia de soluționare nr. 400/31.05.2016, comunicată intimatei la data de 13.06.2016.
II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentința atacată și dispozițiile legale incidente cauzei, instanța de control judiciar va admite recursul formulat, va casa hotărârea atacată și rejudecând cauza va respinge cererea reclamantei, ca fiind rămasă fără obiect, pentru considerentele ce urmează.
2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.
Cu privire la excepția nulității recursului.
Analizând motivele de recurs formulate de recurentă, Înalta Curte reține că argumentele prezentate se circumscriu motivului de casare invocat în susținerea recursului formulat, respectiv în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., motiv pentru care critica formulată de intimată cu privire la nulitatea recursului, având în vedere că motivele de casare nu se încadrează în prevederile art. 488 din C. proc. civ., nu poate fi primită de Înalta Curte și va fi respinsă ca neîntemeiată.
Cu privire la fondul recursului
În concretizarea principiului accesului liber la justiție, prevăzut de art. 21 din Constituția României, se recunoaște dreptul necondiționat al oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.
Acțiunea civilă, ca orice categorie juridică, indiferent de forma concretă sub care se prezintă în procesul valorificării ei, implică câteva elemente care îi condiționează existența și anume obiectul, cauza și subiectele sau părțile.
Obiectul acțiunii civile îl constituie protecția unui drept subiectiv sau a unui interes pentru realizarea căruia calea justiției este obligatorie, iar acest obiect se concretizează în mod diferit, prin raportare la mijlocul procesual folosit. Astfel, în cazul cererii de chemare în judecată prin obiect se înțelege pretenția concretă a reclamantului.
Înalta Curte constată că instanța de fond a fost învestită cu cererea reclamantei privind obligarea pârâtei să soluționeze într-un termen de maxim 30 de zile contestația fiscală formulată.
Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține faptul că prin Decizia de soluționare nr. 400/31.05.2016, comunicată intimatei la data de 13.06.2016, a fost soluționată contestația administrativă formulată de reclamantă, astfel încât acțiunea ce face obiectul prezentului dosar a rămas fără obiect.
2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și, rejudecând cauza, va respinge cererea reclamantei ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția nulității recursului.
Admite recursul formulat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați împotriva Sentinței civile nr. 1046 din 28 martie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și, rejudecând cauza:
Respinge cererea reclamantei A. S.A. Viena - Austria Sucursala București, ca rămasă fără obiect.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 martie 2019.