ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1818/2019

HOTĂRÂRE

17.10.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1818/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 30 mai 2016 pe rolul Judecătoriei Bacău, contestatoarea A. SA a formulat în contradictoriu cu intimații B., C., D., E., contestație cu privire la neîndeplinirea de către intimați a condițiilor de admisibilitate a procedurii reglementată de prevederile Legii 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, procedura de care intimații au înțeles să se prevaleze adresând contestatoarei în acest sens Notificarea nr. x din 19 mai 2016, în conformitate cu art. 3 din același act normativ.

Prin Sentința nr. 6773 din 21 noiembrie 2018, Judecătoria Bacău a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Adjud.

În motivare, a arătat că sunt incidente prevederile art. 127 C. proc. civ., față de împrejurarea că pârâtul B. este asistent judiciar la Tribunalul Bacău.

Instanța a avut în vedere și Decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018 a Curții Constituționale, referitoare la constituționalitatea art. 127 C. proc. civ., prin care s-a reținut că sintagma "de competența instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., precum și sintagma "care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. sunt neconstituționale.

Din considerentele acestei decizii, judecătoria a reținut că, indiferent de calitatea procesuală a judecătorului, de faptul că acesta funcționează sau nu efectiv la instanța care soluționează cauza, precum și atunci când chiar instanța este parte în proces, cauza trebuie soluționată de o instanță egală în grad cu cea competentă să soluționeze cauza din raza unei curți de apel vecine.

Învestită prin declinare, Judecătoria Adjud a pronunțat Sentința nr. 397 din 28 martie 2019, prin care a admis excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei Adjud, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău, a constatat ivit conflictul negativ de competență teritorială și a dispus suspendarea judecății și înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru a hotărî asupra conflictului de competență.

În motivare, a arătat că alin. (2) al art. 127 C. proc. civ. prevede că, în situația în care judecătorul/procurorul/asistentul judiciar sau grefierul are calitatea de pârât în cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu cea în a cărei circumscripție se afla instanța la care își desfășoară activitatea. Rezultă, așadar, că în aceasta a doua situație, sesizarea altei instanțe nu este o obligație, ci o posibilitate stipulată în favoarea reclamantului.

Cum reclamanta a înțeles să sesizeze Judecătoria Bacău, această instanță rămâne competentă.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., așa cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii".

În cauză, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău, contestatoarea A. a formulat, în contradictoriu intimații B., C., D., E., contestație cu privire la neîndeplinirea de către intimați a condițiilor de admisibilitate a procedurii reglementată de prevederile Legii 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite.

Intimatul B. are calitatea de asistent judiciar la Tribunalul Bacău, care este instanța superioară ierarhic Judecătoriei Bacău.

În raport de textul de lege citat mai sus, care se aplică și asistenților judiciari conform art. 127 alin. (3) C. proc. civ., reclamantul poate sesiza oricare dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă.

Așadar, în cauză operează o competență alternativă, conform art. 116 C. proc. civ. "Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente".

Prin depunerea cererii la Judecătoria Bacău, această instanță a fost învestită definitiv și nu își mai poate declina competența de soluționare în favoarea unei alte instanțe, care ar fi deopotrivă competentă.

Față de cele arătate mai sus, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cererea pendinte este Judecătoria Bacău.