ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 435/2019

Ședința publică din data de 28 februarie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 21 mai 2018, la Tribunalul Mureș, sub dosar nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție: obligarea pârâților la plata către reclamant a despăgubirilor, reprezentând diferența dintre drepturile salariale primite și cele cuvenite, dispuse prin sentința civilă nr. 337/25.02.2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. x/2007, rămasă irevocabilă ca urmare a respingerii recursului prin Decizia nr. 1596/R/22.06.2009 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr. x/2007, despăgubirile fiind solicitate începând cu data de 14.05 2015 și până în prezent, precum și în continuare, până la încetarea condițiilor de acordare; obligarea pârâților la plata sumelor de mai sus, actualizate în funcție de indicele de inflație, precum și obligarea pârâților la plata dobânzii legale calculate de la data scadenței, până la data plății efective.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș, începând cu data de 01.09.2012, anterior promovării având calitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș (15.06.2010-30.08.2012), respectiv în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Gherla (2006-14.06.2010).

În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 160, 168, 169 alin. (1), (17)0-171, 272 din Codul Muncii.

Prin sentința civilă nr. 974/2018 din data de 25 septembrie 2018, Tribunalul Mureș, secția Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalul Mureș și a declinat în favoarea Tribunalului Cluj competența soluționării acțiunii formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În fundamentarea acestei sentințe, instanța a reținut, în esență, dispozițiile art. 127 C. proc. civ., arătând că reclamantul A. este angajat în funcția de procuror la pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș.

De asemenea, s-a reținut că, prin Decizia Curții Constituționale nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în M.Of. nr. 638 din 23 iulie 2018, a fost admisă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. și s-a constatat că sintagma "de competența instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., precum și sintagma "care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. sunt neconstituționale.

S-a statuat că interesul ocrotit prin norma legală este unul general, și anume apărarea prestigiului și a imparțialității justiției, garanție instituțională a dreptului la un proces echitabil, prin care sunt oferite părții adverse dintr-un litigiu pârghiile necesare pentru înlăturarea oricăror suspiciuni care ar plana asupra imparțialității instanței la care își desfășoară activitatea judecătorul.

S-a constatat că de principiu, competența facultativă este o expresie a dispozițiilor constituționale ale art. 126 alin. (2) și ale art. 124, însă, prin limitarea sferei sale de aplicare la instanța la care își desfășoară efectiv activitatea reclamantul judecător, nu este aptă să acopere, într-un mod complet, toate situațiile care pot, în mod rezonabil, apărea în cursul unei judecăți. De aceea, dispoziția legală criticată nu își atinge scopul pentru care a fost edictată, justițiabilii fiind nevoiți să recurgă, în diferite momente ale parcursului cauzei lor, la mijloace procedurale alternative în vederea asigurării egalității armelor în soluționarea cauzei lor în mod echitabil.

În desfășurarea procesului civil, strămutarea trebuie privită ca un mecanism care poate fi invocat în mod excepțional, pentru situații neprevăzute la momentul demarării procesului civil, fiind un remediu procesual eficient atunci când regulile generale de competență aduc o umbră de îndoială asupra imparțialității instanței. Prin urmare, legiuitorul trebuie să creeze justițiabililor o previzibilitate a procedurilor judiciare, prin oferirea garanțiilor necesare încă de la debutul procesului civil, întrucât înfăptuirea justiției nu se realizează doar prin aplicarea acelor dispoziții care au înrâurire asupra fondului cauzei și care determină pronunțarea unei anumite soluții, ci și prin aplicarea întregului cadru procedural incident în cauza dedusă judecății, care comportă legături evidente cu înfăptuirea actului de justiție. De altfel, Curtea a reținut că viziunea de ansamblu a C. proc. civ. urmărește acordarea justițiabililor a accesului la mijloace și forme procedurale mai simple și accesibile, în schimb caracterul restrictiv al dispoziției legale criticate nu corespunde acestei concepții.

Așadar s-a constatat că dispozițiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. sunt neconstituționale, încălcând principiul imparțialității justiției cuprins în art. 124 alin. (2) și, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție, prin limitarea pe care o operează prin sintagma "instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul lor.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale sub același număr de dosar.

Prin sentința civilă nr. 203/2019 din 31 ianuarie 2019, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a cauzei formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în favoarea Tribunalului Mureș, secția Civilă; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat instanța ierarhic superioară comună, Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului, iar, în temeiul art. 134 noul C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluționarea conflictului de competență.

În fundamentarea acestei soluții, instanța a reținut, în esență următoarele:

Potrivit art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea, iar aceste dispoziții se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.

În speță, reclamantul este procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș, începând cu data de 01.09.2012, anterior promovării având calitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș (15.06.2010-30.08.2012), respectiv în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Gherla (2006-14.06.2010).

Instanța a reținut că Decizia Curții Constituționale, la care se face referire în sentința de declinare, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 23 iulie 2018, în vreme ce acțiunea reclamantului a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 21.05.2018.

În acest context, s-a reținut că, raportat la dispozițiile art. 11 pct. c alin. (3) din Legea nr. 47/1992 a Curții Constituționale și cele ale art. 147 alin. (4) din Constituție, Decizia nr. 290/2018 și considerentele acesteia nu pot retroactiva.

Nu în ultimul rând, s-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (2) C. proc. civ., procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe, potrivit legii sub care au început, iar procesul începe prin înregistrarea cererii la instanță, art. 192 alin. (2) C. proc. civ.

Având în vedere dispozițiile menționate și faptul că cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. nu este de competența parchetului la care acesta își desfășoară activitatea, instanța a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 127 C. proc. civ., iar competența teritorială de soluționare a litigiului aparține Tribunalului Mureș, în baza art. 208-210 din Legea nr. 62/2011.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

În speță, Înalta Curte constată că, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 21 mai 2018, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție obligarea acestora la plata către reclamant a despăgubirilor, reprezentând diferența dintre drepturile salariale primite și cele cuvenite, dispuse prin hotărâre judecătorească, motiv pentru care prezentului litigiu i se aplică dispozițiile legii speciale referitoare la conflicte de muncă.

Se reține că reclamantul este procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș.

În acest context, Înalta Curte constată că art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. este norma aplicabilă în stabilirea instanței competente teritorial să soluționeze acțiunea reclamantului, incidența acestui text de lege fiind atrasă de calitatea acestuia de procuror ce-și desfășoară activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș.

Totodată, se constată că, în speță, conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Mureș și Tribunalul Cluj a fost generat de interpretarea și aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., ca urmare a pronunțării Deciziei Curții Constituționale nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 638 din 23 iulie 2018.

Conform art. 127 C. proc. civ., "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea"(alin. (1); "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de aceiași grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii, (alin. (2); "Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor, (alin. (3)."

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 23 iulie 2018, a fost admisă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. și s-a constatat că sintagma "de competența instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., precum și sintagma "care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. sunt neconstituționale, încălcând principiul imparțialității justiției cuprins în art. 124 alin. (2) și, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție.

Este de menționat că în procesele aflate în curs de soluționare, instanțele judecătorești sunt ținute de statuările Curții Constituționale în exercitarea controlului de constituționalitate a posteriori, căci acestea decid asupra stabilirii instanței competente teritorial să soluționeze procesul.

Procesul echitabil nu se poate desfășura făcând abstracție de cadrul normativ legal constituțional, fiind vorba despre o situație juridică obiectivă și legală, în desfășurare, căreia îi este incidentă norma legală astfel cum a fost configurată după pronunțarea instanței de contencios constituțional.

Astfel, Decizia Curții Constituționale nr. 290/2018 se aplică tuturor proceselor în curs, dacă nu s-a depășit momentul verificării competenței prevăzut de art. 131 C. proc. civ., respectiv primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, fiind lipsit de relevanță momentul înregistrării cererii de chemare în judecată.

Tribunalul Mureș, secția Civilă și-a verificat competența teritorială la termenul din 25 septembrie 2018, respectiv după publicarea la 23 iulie 2018, în Monitorul Oficial, a Deciziei Curții Constituționale nr. 290 din 26 aprilie 2018, astfel că, intervenirea constatării neconstituționalității normei de procedură sub aspectele evocate nu putea fi ignorată de instanță.

Prin urmare, nu se poate reține o situație de retroactivitate (invocată de Tribunalul Cluj), ci de constatare a faptului că stabilirea competenței teritoriale în cauzele în care sunt incidente dispozițiile art. 127 C. proc. civ. este în mod vădit influențată de un eveniment (declararea neconstituționalității) ce îi afectează sfera de aplicabilitate.

Art. 127 din C. proc. civ. este o normă specială de competență care se aplică atunci când reclamantul este o persoană care își desfășoară activitatea în justiție, ca judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier și care impune, atunci când acțiunea este de competența instanței la care își desfășoară activitatea, să sesizeze una din instanțele judecătorești de același grad, aflată în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Conform celor statuate de Curtea Constituțională, noțiunea de "instanță la care își desfășoară activitatea" prevăzută de textul legal enunțat trebuie interpretată în sens larg, cu privire la toate ciclurile procesuale ale judecății.

Astfel, în speță, calitatea reclamantului - de procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș - atrage aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., indiferent de instanța pe lângă care își desfășoară activitatea, în măsura în care aceasta aparține circumscripției curții de apel din a cărei rază teritorială face parte și instanța căreia i-ar reveni, în mod obișnuit, competența soluționării în fond a cererii, respectiv Tribunalul Mureș.

Scopul edictării art. 127 C. proc. civ. este acela de a asigura imparțialitatea instanței. Prin acest text legal sunt nominalizați, fără nicio distincție, subiecții pe care legiuitorul a înțeles să îi plaseze în sfera de aplicare a acestei norme juridice, făcând referire la judecători, procurori, asistenți judiciari sau grefieri, indiferent de tipul instanțelor la care aceștia funcționează, instanțe judecătorești ori parchete, instanțe/parchete civile ori militare.

Cum dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. conțin o derogare de la normele de competență, reglementând o situație excepțională, și cum, în cauză, este îndeplinită condiția premisă, aceea ca procurorul, asistentul judiciar sau grefierul să funcționeze la instanța competentă să soluționeze pricina, Înalta Curte constată ca în cauză operează prorogarea de competență în favoarea Tribunalului Cluj, instanță judecătorească de același grad, aflată în circumscripția Curții de Apel Cluj, învecinată Curții de Apel Târgu Mureș, în a cărei circumscripție se află Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, unde reclamantul își desfășoară activitatea în calitate de procuror.

Față de aceste aspecte, având în vedere că reclamantul are calitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș, în temeiul art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., în limitele declarate constituționale prin decizia nr. 290/26.04.2018 pronunțată de Curtea Constituțională a României, competent să soluționeze prezentul litigiu de muncă este Tribunalul Cluj.

În raport de prevederile legale menționate, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2019.