ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 873/2024

HOTĂRÂRE

26.03.2024

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 873/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 26 martie 2024

I Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la data de 30 ianuarie 2024, sub numărul x/2024, petentul BEJ A. a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 705/17.09.2020 pronunțată de Tribunalul Mureș, definitiva prin decizia civilă nr. 56/A din data de 28.01.2021 pronunțată de către Curtea de Apel Târgu Mureș în dosarul nr. x/2019, privind pe creditorul B., împotriva debitoarei Curtea de Apel Bacău, pentru recuperarea diferențelor de venituri salariale, diferențe rezultate prin raportare la o valoare de referință sectorială de 484,18 RON începând cu data de 18.12.2016 și în continuare până la încetarea condițiilor de acordare, diferențe ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei diferențe, la care se va adăuga dobânda legală penalizatoare calculată de la data scadenței și până la plata efectivă.

I.2 Hotărârile care au generat conflictul

I.2.1. Prin sentința civilă nr. 635 din 01 februarie 2024 pronunțată în dosarul nr. x/2024, Judecătoria Bacău – secția civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Adjud, jud. Vrancea.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere faptul că în cauza pendinte creditorul este judecător în cadrul Curții de Apel Bacău, iar debitoarea este însăși Curtea de Apel Bacău, instanță ierarhic superioară Judecătoriei Bacău. Astfel, a aplicat dispozițiile art. 127 C. proc. civ. care prevăd obligativitatea ca, în situația în care cauza ar fi de competența instanței la care creditorul își desfășoară activitatea, acesta să sesizeze una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate.

I.2.2. Prin sentința civilă nr. 242 din 13 februarie 2024 pronunțată în dosarul nr. x/2024, Judecătoria Adjud a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu de instanță, și a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Bacău, a constatat ivit conflict negativ de competență, a suspendat judecata și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Adjud a considerat că dispozițiile art. 127 C. proc. civ. primesc o interpretare restrictivă, la fel cum și Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat în Decizia nr. 7/2016 dată în soluționarea Recursului în Interesul Legii în cadrul căruia s-a analizat acest text de lege și unde s-a arătat în considerente că sintagma "instanța la care își desfășoară activitatea" privește doar sesizarea primei instanțe, nu și exercitarea căilor de atac, iar interpretarea extensivă nu poate fi reținută și pentru că nu se poate anticipa exercitarea căii de atac în cauză, fiind posibil ca părțile să achieseze la hotărârea pronunțată sau aceasta să rămână definitivă prin neexercitarea căii de atac prevăzute de lege.

Judecătoria Adjud a apreciat că această interpretare restrictivă privește și sintagma "cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea", cu referire la termenul de cerere, astfel că regula de competență privește doar cererile adresate instanței de judecată, nu și cele adresate executorului judecătoresc și nu poate fi extinsă și asupra cererilor adresate de alte organe judiciare instanței, cum ar fi cererile executorului judecătoresc, chiar dacă privesc executări silite inițiate de persoanele vizate de art. 127 C. proc. civ.

În consecință, instanța Judecătoriei Adjud a considerat că executorul judecătoresc învestește instanța de executare cu cererea de încuviințare a executării silite ca o cerere proprie, prin care solicită încuviințarea de a porni executarea silită, după ce analizează cererea creditorului, art. 666 C. proc. civ. fiind foarte explicit asupra acestui aspect, deoarece stabilește că executorul judecătoresc va solicita încuviințarea executării de către instanța de executare. Astfel, executorul judecătoresc nu acționează ca un mandatar al creditorului, ci fiind un organ cu atribuții jurisdicționale specifice acționează imparțial în vederea aplicării legii și nu în interesul exclusiv al creditorului. Instanța de executare în această etapă nu analizează cererea creditorului de punere în executare silită a titlului executoriu, ci analizează cererea executorului judecătoresc de încuviințare a executării silite, fapt pentru care prevederile art. 127 C. proc. civ. nu sunt aplicabile în speță.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 rap. la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

În speță, Înalta Curte constată că instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența teritorială de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite, apreciind diferit cu privire la aplicarea sau nu a dispozițiilor art. 127 C. proc. civ.

Astfel, pe de o parte, Judecătoria Bacău s-a raportat la calitatea de judecător a creditorului și a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 127 C. proc. civ. care prevăd obligativitatea sesizării uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinte cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea creditorul.

Pe de altă parte, Judecătoria Adjud a apreciat că dispozițiile art. 127 C. proc. civ. primesc o interpretare restrictivă care privește și sintagma "cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea", astfel că regula de competență privește doar cererile adresate instanței de judecată, nu și cererile adresate executorului judecătoresc, acesta din urmă învestind instanța de executare cu cererea de încuviințare a executării silite ca o cerere proprie și nu acționează ca un mandatar al creditorului.

Înalta Curte constată că obiectul dedus judecății este reprezentat de încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 705/17.09.2020 pronunțată de Tribunalul Mureș, definitivă prin decizia civilă nr. 56/A din data de 28.01.2021 pronunțată de către Curtea de Apel Târgu Mureș în dosarul nr. x/2019, privind pe creditorul B., împotriva debitoarei Curtea de Apel Bacău.

Cât privește competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite, aceasta se determină potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora "(1) Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. Dispozițiile art. 112 și ale art. 127 se aplică în mod corespunzător. (2) Schimbarea domiciliului sau sediului debitorului ori, după caz, al creditorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenței instanței de executare".

Așadar, în procedura executării silite, dispozițiile legale anterior evocate determină instanța de executare ca fiind, de regulă, judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului, în cazul de față Judecătoria Bacău, instanța de la sediul debitoarei Curtea de Apel Bacău.

Prin titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 705/17.09.2020 pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr. x/2019, debitoarea Curtea de Apel Bacău a fost obligată să recalculeze și să plătească creditorului B., diferențe de veituri salariale (salarii de încadrare și celelalte drepturi salariale aferente), diferențe rezultate prin raportare la o valoare de referință sectorială de 484,18 RON începând cu data de 18 decembrie 2016 și în continuare până la încetarea condițiilor de acordare, actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței lunare a fiecărei diferențe și până la data plății integrale a debitului principal, la care se va adăuga dobânda legală penalizatoare calculată de la data scadenței lunare a fiecărei diferențe și până la data plății integrale a debitului principal.

În speța pendinte, Înalta Curte reține însă că domnul B., creditorul, are calitatea de judecător în cadrul debitoarei Curtea de Apel Bacău, instanța superioară în grad instanței de executare.

În această situație, devin incidente prevederile art. 127 C. proc. civ. care stipulează că, (1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. (2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. (2

) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz. (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor".

Aceste prevederi legale au o dublă semnificație: pe de o parte, instituie un caz de necompetență teritorială absolută a instanței la care își desfășoară activitatea judecătorul care are calitate de reclamant al unei pricini, iar pe de altă parte, prevăd o prorogare legală de competență teritorială în favoarea uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea judecătorul reclamant, calitate pe care acesta trebuie să o întrunească la momentul sesizării instanței.

Norma analizată instituie și o competență teritorială facultativă (alternativă), întrucât reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente. Această alegere trebuie exercitată de reclamant la data sesizării instanței.

Dispozițiile alin. (1) al art. 127 C. proc. civ. sunt de ordine publică, astfel că, dacă judecătorul, reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau de competența unei instanțe inferioare acesteia, se adresează instanței la care își desfășoară activitatea, excepția de necompetență teritorială, fiind o excepție absolută, trebuie invocată, în conformitate cu art. 130 alin. (2) C. proc. civ., de părți sau de instanță la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.

În prezentul dosar Judecătoria Bacău, la termenul stabilit pentru soluționarea cererii de încuviințare a executării silite, a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Adjud, instanță de același grad, situată în circumscripția unei curți de apel învecinate, făcând aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

În plus, mecanismul conceput prin dispozițiile art. 127 C. proc. civ. este prevăzut de legiuitor pentru garantarea imparțialității obiective a instanței.

Pentru a constitui o garanție a unui proces echitabil, art. 6 alin. (1) C. proc. civ. statuează că instanța care soluționează cauza trebuie să îndeplinească exigențe de independență și imparțialitate, iar potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, imparțialitatea constă în absența oricărei prejudecăți sau a oricărei idei preconcepute privitoare la soluția unui proces.

În aprecierea imparțialității obiective (dacă judecătorul oferă toate garanțiile suficiente spre a exclude, în persoana sa, orice bănuială legitimă), astfel cum a reținut și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, aparențele au un rol deosebit, deoarece într-o societate democratică tribunalele trebuie să inspire deplină încredere justițiabililor (cauza Piersack împotriva Belgiei, paragrafele 38-32, cauza De Cubber împotriva Belgiei, paragrafele 25-30, cauza Hauschildt împotriva Danemarcei, paragrafele 46-52).

În concret, judecarea unei cereri formulate de un judecător care își desfășoară activitatea în cadrul unei instanțe superioare celei învestite cu soluționarea cererii sale sau judecarea unei cereri formulate împotriva unei instanțe superioare în circumscripția căreia se află instanța învestită cu soluționarea respectivei cereri nu îndeplinește garanțiile de imparțialitate obiectivă, de natură a înlătura orice bănuială cu privire la judecătorul pricinii.

Noțiunea de instanță de judecată, cuprinsă în textul art. 127 alin. (2

) Cod procedură, trebuie interpretată lato sensu, întrucât finalitatea acestei dispoziții este aceea de a evita cazurile de bănuială legitimă, rațiunea pentru care legiuitorul a înțeles să reglementeze această situație fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluționare cu părtinire a cauzei din pricina calității părților.

Prin urmare, rațiunea dispozițiilor art. 127 C. proc. civ. este aceea de a oferi părților pârghiile necesare pentru înlăturarea oricăror suspiciuni care ar plana asupra imparțialității instanței.

Înalta Curte mai constată că în cauză nu se poate aprecia că reclamantul este Biroul executorului judecătoresc ce a solicitat încuviințarea executării silite, o atare concluzie având caracter formal și ignorând prevederile art. 666 C. proc. civ.

Rezultă din economia acestei dispoziții legale că executorul judecătoresc solicită instanței încuviințarea executării silite cerute de creditor (a cărui cerere de executare silită este atașată cererii de încuviințare a executării). Prin urmare, adresându-se instanței de executare executorul judecătoresc acționează pentru și în numele creditorului, care este în fapt cel care declanșează și demersul judiciar necontencios reglementat de art. 666 C. proc. civ.

Pe de altă parte, în aplicarea prevederilor art. 127 C. proc. civ. se reține ca fiind lipsit de relevanță caracterul contencios sau necontencios al unei cereri, având în vedere interesul ocrotit prin această normă legală care este unul general, și anume apărarea prestigiului și imparțialității justiției, garanție instituțională a dreptului la un proces echitabil, prin care sunt oferite pârghiile necesare pentru înlăturarea oricăror suspiciuni care ar plana asupra imparțialității instanței la care își desfășoară activitatea judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul. Mai mult, sintagma "cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul dispozițiilor art. 127 C. proc. civ. vizează (fără a distinge după caracterul contencios sau necontencios) cererile adresate instanței de judecată, printre acestea enumerându-se și cererile de încuviințare a executării silite, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

Or, momentul încuviințării executării silite reprezintă condiția esențială a demarării efective a procedurii execuționale, astfel că, încă din acest moment, este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) C. proc. civ.. Altfel spus, o dată stabilită instanța de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menționată, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel. Aceste aspecte au fost reținute cu valoare de principiu în considerentele Deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțate de către Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

Prin urmare, se apreciază că aplicarea prevederilor art. 127 C. proc. civ. încă de la momentul sesizării instanței de executare cu cererea de încuviințare a executării are drept consecință directă și respectarea principiului general al unicității instanței de executare, principiu ce guvernează în mod explicit și implicit materia în discuție.

În consecință, ținând seama de calitatea creditorului de judecător în cadrul Curții de Apel Bacău, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 127 C. proc. civ., norme speciale derogatorii și de strictă interpretare, care reglementează expres situația cererilor în care calitatea de parte o are un judecător sau o instanță de judecată.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 666 coroborate cu cele art. 651 alin. (1) C. proc. civ. prin raportare la art. 127 din același Cod, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite deduse judecății în favoarea Judecătoriei Adjud, instanță de același grad cu Judecătoria Bacău aflată în circumscripția Curții de Apel Galați învecinate Curții de Apel Bacău.