ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 443/2026

HOTĂRÂRE

04.03.2026

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2026
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 443/2026 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2026)

Ședința publică din data de 04 martie 2026

Deliberând, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la 21.11.2025 pe rolul Judecătoriei Târgu-Neamț, petentul A. din cadrul SCPEJ A. și B., la cererea creditorului C., a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 628/22.11.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Neamț, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 228/24.03.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel Bacău, prin toate modalitățile de executare prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului rezultat din titlul executoriu, respectiv achitarea diferențelor de salarii calculate începând cu data de 24.05.2015 și până la data de 30.11.2015, diferențe de salarii calculate la o valoare de referință sectorială de 440,16 RON raportat la indemnizația salarială efectiv plătită și la o valoare de referință de 484,18 RON începând cu 01.12.2015, la zi și pentru viitor, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective, recum și dobândă legală calculată asupra diferențelor de drepturi salariale acordate.

Prin sentința civilă nr. 1626/15.12.2025, Judecătoria Târgu-Neamț a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

A reținut instanța că prin cererea de executare silită din 26.11.2025, creditorul a solicitat punerea în executare a sentinței civile nr. 628/22.11.2019, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. x/2018, rămasă defnitivă prin decizia civilă nr. 228/24.03.2021 a Curții de Apel Bacău, pronunțată în dosarul nr. x/2018, în care figurează trei debitori principali, respectiv Tribunalul Iași, Curtea de Apel Iași și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Prin Decizia în interesul legii nr. 20/27.09.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la paragraful nr. 28, se reține că "În ipoteza unui titlu executoriu vizând o pluralitate de debitori, executarea silită demarată în temeiul acestuia se încuviințează, prin raportare la art. 112 alin. (1) și art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., de judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul oricăruia dintre debitorii principali; în cazul în care printre debitori sunt și obligați accesoriu, competența instanței de executare se determină prin raportare la domiciliul/sediul debitorilor principali."

Prin urmare, în cauză poate fi încuviințată executarea silită de către doua instanțe, respectiv Judecătoria Iași în circumscripția căreia se află sediul debitorilor Tribunalul Iași și Curtea de Apel Iași, și Judecătoria Sectorului 1 București, în circumscripția căreia se află sediul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.

Instanța a stabilit competența în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Prin sentința civilă nr. 149/09.01.2026, Judecătoria Sectorului 1 București a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Târgu-Neamț, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A reținut instanța că în cauză creditoarea are calitatea de grefier în cadrul Judecătoriei Iași, fiind deci încadrată în categoria personal auxiliar de specialitate în sensul art. 3 alin. (2) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice.

Creditoarea în mod corect a sesizat executorul judecătoresc din cauză, în conformitate cu art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. raportat la art. 112 și art. 116 C. proc. civ., o judecătorie aflată în circumscripția unei curți de apel învecinate cu Curtea de Apel Iași, și anume, Judecătoria Târgu-Neamț, aflată în circumscripția Curții de Apel Bacău, dată fiind calitatea specială a creditorului, aceea de grefier în cadrul Judecătoriei Iași.

În mod subsecvent, în cauza dedusă judecății, prin depunerea cererii de încuviințare a executării silite la Judecătoria Târgu-Neamț, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de dispozițiile art. 666 raportat la art. 112 și art. 116 C. proc. civ., executorul judecătoresc a ales între instanțele deopotrivă competente în cazul pluralității de debitori, fixând, în mod definitiv, competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea instanței Judecătoria Târgu-Neamț, determinată în conformitate cu art. 651 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. după cum s-a arătat în precedent.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cauzei este reprezentat de solicitarea de încuviințare a executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 628/22.11.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Neamț (rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 228/24.03.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel Bacău), prin care s-au recunoscut creditoarei C. drepturi salariale aferente perioadei 24.05.2015-30.11.2025, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective, precum și dobândă legală aferentă acestora.

Instanțele aflate în conflict și-au declinat reciproc competența reținând în mod diferit care este instanța de executare competentă în soluționarea pricinii, respectiv, Judecătoria Târgu Neamț a reținut că instanța de executare este Judecătoria Sectorului 1 București, ca instanță de la sediul unuia dintre debitorii menționați în titlul executoriu, iar Judecătoria Sectorului 1 București a reținut că instanța de executare este reprezentată de Judecătoria Târgu-Neamț, ca instanță aleasă de creditoare în temeiul art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. coroborate cu art. 651 alin. (1) C. proc. civ., respectiv funcție de calitatea de grefier a creditoarei și de posibilitatea executorului judecătoresc de a alege una dintre instanțele deopotrivă competente.

Astfel cum au reținut ambele instanțe aflate în conflict, în materia executării silite sunt relevante pentru stabilirea competenței prevederile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., potrivit cu care instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În conformitate cu aceste dispoziții, soluționarea cererii de încuviințare a executării silite este de competența instanței de executare, respectiv judecătoriei în a cărei circumscripție se află sediul debitorului – în speță fiind patru debitori, respectiv Curtea de Apel Iași, Tribunalul Iași, Ministerul Justiției și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, aceștia având sedii diferite, care se află în circumscripția unor instanțe diferite, respectiv Judecătoria Iași, Judecătoria Sectorului 1 București și Judecătoria Sectorului 5 București.

Se constată, însă, că, în cauză, creditoarea, în numele căruia executorul judecătoresc a formulat cererea de încuviințare a executării silite, are calitatea de grefier în cadrul Tribunalului Iași.

În raport cu particularitatea speței, determinată de calitatea creditoarei, în această situație devin incidente prevederile art. 127 C. proc. civ., în forma în vigoare la data la data sesizării organului de executare, respectiv 19 noiembrie 2025, ce stipulează că:

"(1) "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor."

Din coroborarea dispozițiilor anterior redate, se desprinde concluzia conform căreia, atunci când un grefier formulează o cerere de competența instanței la care acesta activează sau a unei instanțe inferioare acesteia, are obligația să sesizeze una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate curții de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Aceasta este și situația din prezenta cauză – creditoarea C., în numele căreia executorul judecătoresc a formulat cererea de executare silită, având la data sesizării instanței (21 noiembrie 2025) calitatea de grefier în cadrul Tribunalului Iași.

Prin urmare, în aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., aceasta avea obligația de a sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate Curții de Apel Iași, lucru pe care în mod legal l-a și realizat, cu respectarea art. 116 C. proc. civ., sesizând Judecătoria Târgu-Neamț.

Pentru considerentele expuse, având în vedere că în stabilirea competenței de soluționare a prezentei cauze primează calitatea creditoarei, de grefier în cadrul Tribunalului Iași, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Târgu-Neamț, aflată în circumscripția Curții de Apel Bacău, învecinată Curții de Apel Iași.