ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1747/2019

HOTĂRÂRE

10.10.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1747/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

După deliberare, aspra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin Cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 16 mai 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., suplinirea consimțământului acestuia pentru eliberarea pașapoartelor pentru minorii C. și D., respectiv pentru deplasarea copiilor, însoțiți de reclamantă sau de bunica maternă, în Marea Britanie, cu acordarea cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 997 și. urm. C. proc. civ., pe cele ale art. 17 și art. 18 din Legea nr. 272/2004 și pe cele reglementate de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 248/2005.

II. Hotărârea Judecătoriei Iași

Prin Sentința nr. 7667 din 27 iunie 2019, Judecătoria Iași a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vatra Dornei.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Iași a constatat că, la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, minorii se aflau în localitatea Vatra Dornei, urmând cursurile școlare la unități de învățământ din această localitate.

De asemenea, a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 107 C. proc. civ. "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel", iar conform art. 126 din același act normativ "părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună, să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă".

Raportându-se la obiectul cererii de chemare în judecată și aplicând prevederile Titlului IV din C. civ. intitulat "Autoritatea părintească" (Capitolul II - Drepturile și îndatoririle părintești), Judecătoria Iași a apreciat că sunt incidente prevederile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează competența teritorială în cazul cererilor privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă, derogând de la regula generală instituită prin art. 107 din același act normativ.

Astfel, a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ. "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită", iar conform art. 106 C. civ. "ocrotirea minorului se realizează prin părinți […]".

Interpretând aceste norme legale, Judecătoria Iași a stabilit că părinții sunt, în accepțiunea legiuitorului, primii care fac aplicarea măsurilor de ocrotire a minorului.

Pentru aceste considerente, instanța a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., în cazul cererilor având ca obiect ocrotirea minorului prin părinți, respectiv exercitarea autorității părintești. Totodată, a apreciat că aceste norme legale sunt aplicabile și în cazul suplinirii acordului părinților pentru deplasarea minorului în străinătate sau pentru emiterea pașaportului, ca formă de exercitare a autorității părintești.

Constatând că de mai mult timp reședința obișnuită a minorilor este în Vatra Dornei, fiind înscriși la unități de învățământ din aceste localități, a stabilit că instanța în a cărei rază de circumscripție se află această localitate este competentă să soluționeze prezenta cauză, respectiv Judecătoria Vatra-Dornei.

III. Hotărârea Judecătoriei Vatra-Dornei

Prin Sentința nr. 711 din 21 august 2019, Judecătoria Vatra-Dornei a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârât, și a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Iași. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Vatra-Dornei a constatat că, potrivit Adeverinței nr. x din 20 august 2019, emisă de Școala Gimnazială "E." din Valea Lupului, jud. Iași, la 7 martie 2019, minora figura înscrisă la această unitate de învățământ.

Reținând incidența dispozițiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ. și ale art. 106 C. civ., Judecătoria Vatra-Dornei a apreciat că părinții sunt, în accepțiunea legiuitorului, primii care fac aplicarea măsurilor de ocrotire ale minorului, iar suplinirea acordului părinților pentru deplasarea minorului în străinătate sau pentru emiterea pașaportului, reprezintă o formă de exercitare a autorității părintești.

De asemenea, Judecătoria Vatra Dornei a constatat că, în cauză, toate procedurile și dosarele în ceea ce îi privește pe minori și pe părinții acestora au fost soluționate de Judecătoria Iași, în circumscripția căreia părțile domiciliază. Singura susținere că minorii se află la Vatra Dornei este cea făcută în ședința din 29 mai 2019, susținere care a fost, însă, infirmată de adeverințele depuse la dosar la termenul din 21 august 2019.

Astfel, a reținut că, din probele existente la dosar a rezultat că domiciliul minorilor este pe raza Judecătoriei Iași, unde au locuit cea mai mare perioadă a vieții, în circumscripția acestei instanțe fiind ultimul domiciliu al părților, precum și domiciliul martorilor propuși a fi audiați în cauză și al pârâtului.

Judecătoria Vatra Dornei a reținut că simpla prezență a copilului (nedovedită) nu fundamentează o competență decât în cazul în care nu poate fi stabilită nicio altă reședință obișnuită a acestuia, ceea ce nu este cazul în speță.

În consecință, având în vedere că domiciliul minorilor nu este în Vatra Dornei, aceștia fiind înscriși la unități de învățământ de pe raza Judecătoriei Iași, a stabilit că această din urmă instanță este competentă să soluționeze cauza.

IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Obiectul litigiului este reprezentat de cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. prin care a solicitat, pe calea ordonanței președințiale, în contradictoriu cu pârâtul B., să se dispună suplinirea consimțământului acestuia pentru eliberarea pașapoartelor minorilor C. și D., respectiv pentru deplasarea copiilor, însoțiți de reclamantă sau de bunica maternă, în Marea Britanie.

Conform art. 997 alin. (1) C. proc. civ., "Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări."

Potrivit dispozițiilor art. 998 C. proc. civ., cererea de ordonanță președințială este de competența instanței abilitate de lege să se pronunțe asupra fondului dreptului.

Potrivit dispozițiilor art. 106 alin. (1) C. civ., "ocrotirea minorului se realizează prin părinți (…)", iar, conform prevederilor art. 107 din același act normativ, "procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii."

Art. 76 din Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010 stipulează că, "până la organizarea instanțelor de tutelă și familie, judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă și familie, având competența stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum și reglementărilor speciale în vigoare."

Dispozițiile art. 114 C. proc. civ. dispun în sensul că, "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită."

Înalta Curte reține că noțiunea de "domiciliu" la care face trimitere textul legal mai sus enunțat vizează, în sens procesual, locuința unde se găsește în fapt persoana a cărei ocrotire se solicită, pentru a-i putea fi asigurat și respectat dreptul la apărare și pentru a se putea facilita administrarea probatoriului în vederea soluționării cauzei.

Sintagma "cereri privind ocrotirea persoanei fizice" din cuprinsul art. 114 C. proc. civ. include și cererea vizând ocrotirea minorului prin părinți, în sensul art. 106 alin. (1) teza I C. civ., respectiv cererile care vizează autoritatea părintească și exercitarea acesteia.

Titlul IV din C. civ., intitulat "Autoritatea părintească", cuprinde dispoziții cu privire la autoritatea părintească și exercitarea acesteia, locuința copilului și obligația de întreținere, dispoziții conform cărora instanța de tutelă, potrivit interesului superior al copilului, are competența de soluționare a cererilor izvorând din neînțelegerile între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești (art. 486), la stabilirea locuinței copilului (art. 496), la schimbarea locuinței copilului (art. 497) sau la exercitarea autorității părintești (art. 504 coroborat cu art. 396 alin. (1).

Conform normelor C. civ., aceleiași instanțe de tutelă îi revine competența de soluționare a cererilor având ca obiect exercitarea autorității părintești numai de unul dintre părinți (art. 398 alin. (1) C. civ.), stabilirea locuinței copilului minor în lipsa înțelegerii dintre părinți ori dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului (art. 400 alin. (1) sau stabilirea contribuției fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor (art. 402 alin. (1)).

Suplinirea acordului părinților pentru deplasarea minorului în străinătate reprezintă o formă de exercitare a autorității părintești.

În raport de textele legale mai sus evocate, Înalta Curte constată că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 114 C. proc. civ., care instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, care derogă de la norma generală reglementată de art. 107 din acest act normativ, și care, prin alin. (1), stabilește o competență teritorială generală, conform căreia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

În speță, persoanele ocrotite sunt minorii C. și D., în interesul cărora reclamanta A., mama acestora, a promovat ordonanța președințială.

Din motivarea cererii de ordonanță președințială dedusă judecății, rezultă că, ulterior separării în fapt de soțul său, reclamanta s-a mutat cu copiii în locuința bunicii materne din județul Iași.

Prin apărările formulate în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar, pârâtul a arătat că ambii copii sunt înscriși la instituții de învățământ aflate pe raza teritorială a municipiului Iași.

Deși la termenul de judecată din 29 mai 2019, reprezentantul convențional al pârâtului a susținut în fața Judecătoriei Iași că minorii se află în Vatra Dornei din luna mai 2019, fiind înscriși la școală în această localitate, la dosarul cauzei nu au fost depuse înscrisuri care să probeze această afirmație.

Dimpotrivă, din Adeverința nr. x din 20 august 2019, emisă de Școala Gimnazială "E." din Valea Lupului, jud. Iași, aflată la dosarul Judecătoriei Vatra Dornei, reiese că minora D. era înmatriculată, la 7 martie 2019 (ulterior formulării cererii de ordonanță președințială), în anul școlar 2019 - 2020, în această unitate de învățământ.

Înalta Curte constată, totodată că, potrivit Sentinței civile nr. 12873 din 29 noiembrie 2018, pronunțată de Judecătoria Iași în Dosarul nr. x/2018 și Hotărârii din camera de consiliu nr. 1732 din 23 septembrie 2016, pronunțate de aceeași instanță în Dosarul nr. x/2016, litigiile purtate între părți - având ca obiect divorțul părților, exercitarea autorității părintești, stabilire domiciliu minor și pensie de întreținere, respectiv instituirea ordinului de protecție în favoarea reclamantei - au fost soluționate de Judecătoria Iași.

Or, în speță, în contra înscrisului anterior menționat, nu s-a făcut dovada de către pârât că minorii și-au schimbat domiciliul de pe raza județului Iași pe raza localității Vatra Dornei.

Față de toate considerentele expuse, pentru stabilirea competenței teritoriale, în aplicarea art. 998 C. proc. civ. raportat la art. 114 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că instanța de tutelă competentă să soluționeze cererea de ordonanță președințială este Judecătoria Iași, în circumscripția căreia domiciliază persoanele ocrotite.

În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.