ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 462/2019

Deliberând asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 07 ianuarie 2019, pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, sub nr. x/2019, contestatoarea A. a solicitat să se dispună suspendarea provizorie a executării silite pornite în Dosarul de executare nr. x/2018 al Biroului Executorilor Judecătorești B., C. și D., până la soluționarea cererii de suspendare a executării formulată pe calea contestației la executare, executare silită pornită la cererea intimatului - creditor E., în baza titlului executoriu constând în Sentința civilă nr. 882 din 30 aprilie 2018, pronunțată de Tribunalul București, în Dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 378 din 9 august 2018, pronunțată de Curtea de Apel București.

Prin Sentința civilă nr. 116 din 11 ianuarie 2019, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Târgoviște.

Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Târgoviște, prin Sentința civilă nr. 347 din 30 ianuarie 2019, a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu, a declinat în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București competența de soluționare a cererii de chemare în judecată, având ca obiect "suspendare provizorie a executării" și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Târgoviște a reținut, în esență, că petenta A. locuiește în București, str. x, iar adresa din cartea de identitate este în Târgoviște, județul Dâmbovița, la locuința părinților petentei. Cei doi minori a căror înapoiere s-a cerut pe cale de executare silită locuiesc cu mama în București, fiind înscriși la o școală franceză în București.

A reținut această instanță că executarea silită a fost încuviințată de Judecătoria Sectorului 1 București, prin încheierea din data de 05 decembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, pe rolul aceleiași instanțe fiind înregistrată, la data de 4 ianuarie 2019, sub nr. x/2019, și contestația la executare formulată de petentă.

În raport de dispozițiile art. 87 C. civ. și de art. 651 alin. (1) C. proc. civ., Judecătoria Târgoviște reținând că, atât contestatoarea cât și minorii în privința cărora a fost pornită executarea locuiesc în București, a apreciat că instanța de executare competentă este cea în a cărei circumscripție locuiește contestatoarea, respectiv Judecătoria Sectorului 1 București.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Contestatoarea A. a învestit Judecătoria Sectorului 1 București cu o cerere prin care a solicitat suspendarea provizorie a executării silite pornite în Dosarul de executare nr. x/2018 al Biroului Executorilor Judecătorești B., C. și D. până la soluționarea cererii de suspendare a executării formulată în cadrul contestației la executare.

Prin titlul executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 882 din 30 aprilie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 378/09.08.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost admisă cererea formulată de reclamantul E., în contradictoriu cu pârâta A., de înapoiere a minorilor F., născut la data de 17.10.2012 în localitatea Neuilly sur Seine, Franța și G., născut la data de 23.01.2015, în localitatea Levallois Perre, Franța; s-a stabilit termen pentru executarea obligației de înapoiere a copiilor 7 zile de la data comunicării hotărârii, sub sancțiunea plății unei amenzi civile de 12.500 RON în sarcina pârâtei și în favoarea Statului Român; a fost obligată pârâta să predea pașapoartele copiilor sau, după caz, documentele de călătorie, reclamantului; în caz de refuz de executare voluntară a obligației de înapoiere a copiilor în termenul stabilit, a fost autorizat reclamantul să preia copii personal sau, după caz, prin reprezentant; a fost obligată pârâta să-și dea concursul pentru eliberarea unor documente de călătorie pe numele copiilor suplinind prin hotărâre acordul său în caz de refuz; a fost obligată pârâta la suportarea cheltuielilor ocazionate de demersurile întreprinse de reclamant și de reprezentantul acestuia, constând din spezele de călătorie, spezele de reprezentare judecătorească ale reclamantului și de înapoiere a copiilor, precum și a cheltuielilor și plăților făcute pentru localizarea copiilor minori.

În conformitate cu dispozițiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel (...)."

Potrivit alin. (3) al aceluiași articol, "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

Prin încheierea din 5 decembrie 2018, Judecătoria Sectorului 1 București a încuviințat executarea silită ce face obiectul Dosarului nr. x/2008 al Biroului Executorilor Judecătorești B., C. și D., în baza titlul executoriu reprezentat de sentința anterior menționată.

Conform extrasului de pe portalul aceleiași instanțe aflat la dosar, pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, la data de 4 ianuarie 2019, a fost înregistrată sub nr. x/2019, contestația la executare formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimații E. și autoritatea tutelară Primăria Sectorului 1 București.

Cu referire la noțiunea de "domiciliu", Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 87 C. civ.:

"domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală."

În conformitate cu prevederile art. 89 C. civ.: "(1) Stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispozițiilor legii speciale. (2) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenția de a avea acolo locuința principală. (3) Dovada intenției rezultă din declarațiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declarații, din orice alte împrejurări de fapt."

Potrivit dispozițiilor art. 91 C. civ.: "(1) Dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate. (2) În lipsa acestor mențiuni ori atunci când acestea nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reședinței nu va putea fi opusă altor persoane. (3) Dispozițiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reședința a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune."

În cauză, Înalta Curte constată că cererea care a ocazionat prezentul conflict de competență este formulată de contestatoarea A. care a arătat în cuprinsul actului de sesizare a instanței că domiciliul său se află în București, str. x, în vreme ce adresa din cartea de identitate este cea din municipiul Târgoviște, județul Dâmbovița.

În plus, din hotărârea judecătorească ce reprezintă titlul executoriu, care a fost pronunțată în temeiul Legii nr. 369/2004 privind aplicarea Convenției asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii, adoptată la Haga la 25 octombrie 1980, și din Adresa nr. x/06.11.2018, depusă de intimat, aflată la dosarul Judecătoriei Târgoviște, rezultă că minorii F. și G. locuiesc în București, str. x, și sunt înscriși la Liceul Francez "H.".

Prin urmare, în cauză s-a făcut dovada, în sensul art. 91 alin. (2) C. civ., că atât contestatoarea, cât și minorii au locuința principală la o altă adresă decât aceea care figurează în cartea de identitate (în ceea ce o privește pe contestatoare), respectiv în București, str. x.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de contestatoarea A. în contradictoriu cu intimatul E. și autoritatea tutelară Primăria Sectorului 1 București, având ca obiect "suspendare provizorie a executării", în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 februarie 2019.

Procesat de GGC - NN