ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1049/2019

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la nr. x/2016 la

Prin Sentința civilă nr. 104/F-CONT din 04 mai 2016, Curtea de

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta, cu invocarea motivului de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 pct. 8) din C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și admiterea acțiunii.

În motivarea acțiunii, a arătat că instanța de fond în mod greșit analizează speța doar din prisma unui singur act normativ, în realitate fiind vorba de aplicarea în materia achizițiilor a O.U.G. nr. 34/2006, ordonanță care guvernează regulile generale în materia achizițiilor publice. Instanța de fond în mod greșit apreciază că sunt aplicabile doar dispozițiile Legii nr. 504/2002 a audiovizualului, modificată, întrucât la data încheierii contractului cu SC A. SRL era în vigoare și O.U.G. nr. 34/2006 privind achizițiile publice, cu dispoziții care își găsesc aplicabilitatea în speță.

Susținerile sale au fost înlăturate de către instanța de fond, fără a fi motivată privind aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 34/2006, care la art. 23 prevede următoarea obligație: "Autoritatea contractantă nu are dreptul de a diviza contractul de achiziție publică în mai multe contracte distincte de valoare mai mică și nici de a utiliza metode de calcul care să conducă la o subevaluare a valorii estimate a contractului de achiziție publică, cu scopul de a evita aplicarea prevederilor prezentei ordonanțe de urgență care instituie obligații ale autorității contractante în raport cu anumite praguri valorice".

În acest sens, prin intermediul Notificării nr. x/21.05.2012 a arătat pârâtului faptul că a cumulat serviciile de informare și publicitate într-un singur obiect, situație prezentată și autorității de management, care a verificat legalitatea procedurilor de achiziție și modalitatea de executare a acestora; în lipsa unei reacții de sesizare a unor neregularități din partea AM POR, a acționat cu bună credință având în vedere garanția legalității procedurilor efectuate. Reclamanta a menționat că pe fondul cauzei își păstrează motivarea expusă în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Prin întâmpinare, intimatul pârât a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

A arătat că în urma verificării documentației aferente cererii de plată nr.

Alin. 4 al art. 291din O.U.G. nr. 25/2013 prevede sancțiunea nulității pentru "Orice act juridic încheiat cu încălcarea dispozițiilor prezentului articol". Așa cum a apreciat și instanța de fond, "potrivit contractului de prestări servicii nr. x/30.08.2013, încheiat în temeiul dispozițiilor art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006, SC A. SRL are calitatea de prestator", deci este un intermediar, în sensul prevederilor sus invocate.

Având în vedere toate acestea, rezultă că la dosarul achiziției ar fi trebuit să existe atașate confirmarea ofertei de preț din partea beneficiarului final, precum și mandatul scris acordat de acesta intermediarului SC A. SRL. Or, în speța de față, la dosarul achiziției nu există atașat niciunul din cele două documente.

În ceea ce privește susținerea recurentei-reclamante conform căreia

Examinând sentința recurată prin prisma motivului de casare invocat prin cererea de recurs, prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8) din C. proc. civ., hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Între Unitatea Administrativă Teritorială Județul Argeș și Ministerul

Între Unitatea Administrativă Teritorială Județul Argeș și A.

Ca urmare a verificării cererii de rambursare nr. x, depusă de către reclamantă, pârâtul a constatat neeligibilă suma de 2.000 RON și 480 RON TVA, rezultată din factura nr. x/25.04.2014 emisă de A. SRL, cu motivarea că au fost încălcate dispozițiile art. 29 din O.U.G. nr. 25/2013, și a emis informarea nr. x/6.08.2015.

Împotriva acesteia, reclamanta a formulat contestație administrativă, respinsă ca neîntemeiată.

Motivele de recurs privind încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sunt nefondate.

Recurenta reclamantă a invocat prevederile art. 23 din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, care prevăd că "Autoritatea contractantă nu are dreptul de a diviza contractul de achiziție publică în mai multe contracte distincte de valoare mai mică și nici de a utiliza metode de calcul care să conducă la o subevaluare a valorii estimate a contractului de achiziție publică, cu scopul de a evita aplicarea prevederilor prezentei ordonanțe de urgență care instituie obligații ale autorității contractante în raport cu anumite praguri valorice." și a susținut, raportat la aceste dispoziții, că prin intermediul notificării nr. x/21.05.2012 a arătat pârâtului faptul că a cumulat serviciile de informare și publicitate într-un singur obiect.

În mod corect a reținut instanța de fond incidența în cauză a dispozițiilor O.U.G. nr. 25/2013 pentru modificarea și completarea Legii audiovizualului nr. 504/2002, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 208 din 12 aprilie 2013, în vigoare de la data de 12 aprilie 2013.

Contractul de prestări servicii nr. x, în baza căruia a fost emisă de A. SRL factura nr. x/25.04.2014, a fost încheiat, în temeiul dispozițiilor art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006, la data de 30.08.2013 (înregistrat la UAT Argeș la data de 2.09.2013), după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 25/2013, care a modificat Legea audiovizualului nr. 504/2002, astfel că dispozițiile acestui act normativ îi sunt aplicabile, având în vedere obiectul contractului (prestarea serviciilor de informare și publicitate, realizare spot TV, realizare spot radio, difuzare spot TV și radio, participare emisiune TV, servicii realizare film documentar și multiplicare DVD).

Potrivit dispozițiilor art. 291din Legea audiovizualului nr. 504/2002, introduse prin O.U.G. nr. 25/12.07.2013, "(1) Orice achiziționare de spațiu publicitar televizat nu poate fi făcută de un intermediar decât în numele și pe seama beneficiarului final al publicității televizate. (2) Orice oferte de preț pentru achiziționarea publicității televizate, prezentate de intermediarii prevăzuți la alin. (1) beneficiarilor finali ai publicității televizate, vor fi în mod obligatoriu confirmate în prealabil în scris cu radiodifuzorul. În scopul obținerii acestei confirmări, intermediarii vor prezenta radiodifuzorilor mandatele scrise acordate de beneficiarii finali ai publicității televizate pentru care solicită ofertele de preț (3) Obiectul achiziționării prevăzute la alin. (1) va fi plătit direct de către beneficiarul final al publicității televizate radiodifuzorului, în baza facturii ce va fi emisă de radiodifuzor către beneficiarul final al publicității televizate. Orice rabat sau avantaj tarifar, indiferent de natura acestuia, acordat de către radiodifuzor, trebuie să figureze pe factura emisă beneficiarului final al publicității televizate. (4) Intermediarii prevăzuți la alin. (1) nu pot să primească altă plată sau contraprestație decât cea care le este plătită de către beneficiarul final al publicității televizate în vederea remunerării serviciilor prestate și nici vreun avantaj material, indiferent de natura acestuia, din partea radiodifuzorului. (5) Orice act juridic încheiat cu încălcarea dispozițiilor prezentului articol este nul.".

Potrivit acestor dispoziții, orice achiziționare de spațiu publicitar televizat nu poate fi făcută de un intermediar decât în numele și pe seama beneficiarului final al publicității televizate, iar obiectul achiziționării va fi plătit direct de către beneficiarul final al publicității televizate radiodifuzorului, în baza facturii ce va fi emisă de radiodifuzor către beneficiarul final al publicității televizate.

Contrar acestora, factura nr. x/25.04.2014 a fost emisă de SC A. SRL, care are calitatea de prestator în contractul de prestări servicii nr. x/30.08.2013, și nu de către radiodifuzor.

Obligația de respectare de către autoritatea contractantă a prevederilor art. 23 din O.U.G. nr. 34/2006 nu înlătură aplicabilitatea art. 291din Legea audiovizualului nr. 504/2002, dispoziție specială în raport cu natura contractului, motiv pentru care susținerile recurentei reclamante sunt nefondate. În mod corect a reținut instanța de fond că nu s-a făcut dovada unui mandat scris acordat de beneficiarul final al publicității televizate intermediarului SC A. SRL și nici a unei oferte de preț pentru achiziționarea publicității televizate prezentate de intermediar și confirmate în scris de radiodifuzor.

Pentru toate aceste motive, Înalta Curte constată că sentința recurată, prin care a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantă, este legală, nefiind întemeiate motivele de nelegalitate a actelor administrative emise de pârât, raportat la dispozițiile legale incidente.

Pentru aceste considerente, nefiind incident motivul de casare invocat de recurenta reclamantă, prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8) din C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.