ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 411/2020

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, la data de 04.07.2017, reclamantul A. a solicitat obligarea în solidar a pârâților B., C. și D. la plata sumei de 100.000 euro (echivalent în RON), reprezentând daune morale, precum și a dobânzii legale aferente, calculate începând cu data pronunțării hotărârii și până la achitarea integrală a debitului.

Sentința pronunțată de tribunalul Prin Sentința civilă nr. 596/28.03.2018, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis în parte acțiunea, a obligat fiecare pârât la plata către reclamant a câte 20.000 RON, cu titlu de daune morale, și a respins capătul de cerere având ca obiect plata dobânzii legale.

Decizia pronunțată de curtea de apel Prin Decizia civilă nr. 175 A din 13 februarie 2019, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins apelul formulat de apelantul-pârât C. împotriva Sentinței civile nr. 596/28.03.2018 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, ca tardiv. A respins apelul formulat de apelanta-pârâtă D. împotriva încheierii de ședință din data de 11.10.2017 și a Sentinței civile nr. 596/28.03.2018, ambele pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în Dosarul nr. x/2017, ca nefondat. A admis apelul formulat de apelantul-reclamant A., împotriva Sentinței civile nr. 596/28.03.2018 pronunțată de Tribunalul București. A fost schimbată în parte sentința apelată, în sensul că au fost obligați pârâții în solidar la plata sumei de 120.000 RON către reclamant, cu titlu de daune morale. Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței apelate.

Calea de atac formulată în cauză Împotriva deciziei pronunțate de curtea de apel, pârâții C. și B. au declarat, fiecare, recurs. Cererile de recurs au un conținut identic. În cuprinsul memoriilor de recurs, recurenții-pârâți au arătat că soluția pronunțată de instanța de apel este una netemeinică și nelegală, având în vedere probatoriile administrate în cauză. Totodată, au considerat că instanța de fond și instanța de apel au trecut cu ușurință peste excepția prescripției invocată în cauză, deși fapta ilicită s-a produs la data de 22 septembrie 2008, iar termenul prevăzut de art. 3 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 era deja împlinit la data promovării cererii. Cererile de recurs nu au fost motivate în drept.

Procedura de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților la data de 28 noiembrie 2019.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-reclamant A. a solicitat respingerea recursurilor ca tardive, inadmisibile, nule și neîntemeiate. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând excepția tardivității recursului formulat de pârâtul B., invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 485 alin. (1) C. proc. civ. "Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Dispozițiile art. 468 alin. (2) - (4), precum și cele ale art. 469 se aplică în mod corespunzător." În speța de față, decizia recurată a fost comunicată pârâtului B. la data de 3 mai 2019, cum rezultă din dovada de comunicare aflată la dosarul de apel. Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește. Având în vedere dispozițiile procedurale sus-menționate, termenul de declarare a recursului s-a împlinit la data de 3 iunie 2019, care a fost o zi de luni. Pârâtul B. a formulat recurs la data de 7 iunie 2019, cum rezultă din ștampila oficiului poștal aplicată pe plicul cu care a fost expediat recursul, aflat la fila x verso din dosarul de recurs. Drept urmare, recursul formulat de pârâtul B. este tardiv, urmând a fi respins ca atare. Analizând excepția nulității recursului formulat de pârâtul C., invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit dispozițiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs. Totodată, conform prevederilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ. Examinând cererile de recurs, astfel cum acestea au fost formulate, se constată că aspectele evidențiate în cuprinsul memoriilor de recurs nu reprezintă critici de nelegalitate ale hotărârii recurate, care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. Din dezvoltarea motivelor de recurs, reiese că recurentul este nemulțumit de soluția pronunțată în cauză și de modul de interpretare al probatoriului de către instanțele de fond. Așadar, se reține că recurentul-pârât face referire la aspecte ce nu pot fi supuse analizei în actualul cadru procesual, fără a puncta, în concret, care sunt criticile de nelegalitate ale hotărârii recurate. Având în vedere cele constatate, se apreciază că aspectele evidențiate în cuprinsul cererii de recurs nu reprezintă critici de nelegalitate a hotărârii recurate, care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. Față de cele de preced, având în vedere că niciuna din criticile formulate nu poate fi circumscrisă motivelor de recurs prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să anuleze recursul formulat de pârâtul C., în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.