Decizia nr. 348/2020 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 16106/2016 a Judecătoriei Sectorului 1

Sentința pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București Prin Sentința civilă nr. 16106 din 29 septembrie 2016, Judecătoria Sectorului 1 București a admis, în parte, cererea formulată de reclamanta Școala Națională de Studii Politice și Administrative București. A obligat pârâtul să restituie reclamantei suma de 81.400 RON contravaloare bursă, actualizată cu indicele de inflație de la data de 12 octombrie 2015 până la restituirea efectivă. A respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata penalităților de întârziere. A luat act de cererea pârâtului de solicitare a cheltuielilor de judecată pe cale separată.

Decizia pronunțată de Tribunalul București Prin Decizia civilă nr. 3821 A din 13 noiembrie 2017, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a anulat, ca netimbrat, apelul formulat de pârâtul A. împotriva Sentinței civile nr. 16106 din 29 septembrie 2016, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București. A respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanta Școala Națională de Studii Politice și Administrative București împotriva aceleiași sentințe. A obligat apelanta-reclamantă la plata către apelantul-pârât a cheltuielilor de judecată în sumă de 1250 RON.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București Prin Decizia nr. 579R din 4 septembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a constatat perimată cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă Școala Națională de Studii Politice și Administrative București împotriva Deciziei civile nr. 3821 A din 13 noiembrie 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă.

Calea de atac formulată în cauză Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a declarat recurs reclamanta Școala Națională de Studii Politice și Administrative București. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-reclamantă a arătat că în mod temeinic și legal instanța de fond a admis cererea SNSPA de obligare a pârâtului la restituirea sumei de 81.400 RON reprezentând bursă acordată în baza Contractului de studii universitare de doctorat nr. x/01.10.2008 pentru doctoranzii cu frecvență cu bursă finanțată POSDRU nr. 6/l,5/S/5102 și actualizarea acesteia cu indicele de inflație până la data plății efective. A susținut că pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale constând în aceea că în termen de trei ani de la înmatriculare, respectiv până la data de 1.10.2011, să parcurgă și să promoveze programul de studii universitare de doctorat și să susțină public teza de doctorat (art. 4.4 ultima teză din contractul de studii doctorale referitor la obligațiile doctorandului), în caz contrar era obligat să restituie bursa primită. De asemenea, a precizat că prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului de convergență nr. x/12.10.2015,OIPOSDRU-MECT a stabilit că cheltuielile efectuate cu plata burselor în cuantum de 81.400 RON sunt neeligibile. Urmare a neîndeplinirii obligațiilor contractuale și a obligației privind restituirea sumelor cu titlu de bursă, prin prisma prevederilor art. 1201 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, pârâtul datorează penalități de întârziere. Recurenta-reclamantă a criticat hotărârea atacată și sub aspectul cheltuielilor de judecată acordate pârâtului în raport de dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ. În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 10 octombrie 2019 și repartizat aleatoriu, spre soluționare, completului filtru nr. 6.

Întâmpinarea Prin întâmpinarea, depusă la data de 15 noiembrie 2019 (data depunerii la oficiul poștal), în termen legal, intimatul-pârât A. a invocat excepțiile inadmisibilității și tardivității recursului. În ceea ce privește excepția inadmisibilității, în raport de dispozițiile art. 483 din C. proc. civ., s-a învederat că prezenta cale de atac a fost formulată împotriva unei hotărâri date în recurs și vizează exclusiv soluția de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată. În susținerea excepției tardivității recursului, a arătat că recursul a fost declarat peste termenul prevăzut de dispozițiile art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., având în vedere data pronunțării hotărârii atacate, 4 septembrie 2019, și data înregistrării recursului la instanță, 13 septembrie 2019; ultima zi în care se putea declara recurs era 10 septembrie 2019. În privința cheltuielilor de judecată, intimatul-pârât a susținut că în mod corect instanța le-a admis, conform dispozițiilor art. 453 din C. proc. civ., întrucât partea care a declarat recurs a dovedit lipsa de interes în soluționarea acestuia, lăsându-l în nelucrare, iar prin constatarea perimării cererii de recurs culpa aparține recurentei, așa încât în mod legal aceasta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție Prin raportul privind admisibilitatea, în principiu, a recursului, s-a reținut că recursul este declarat cu depășirea termenului legal. În condițiile prevăzute de art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților pentru a-și exprima poziția procesuală prin depunerea unui punct de vedere, în scris, la raport. Părțile nu au formulat, în scris, un punct de vedere la raport. Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea recursului la data de 6 februarie 2020, în complet de filtru, fără citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție În ceea ce privește excepția inadmisibilității, invocată de intimatul-pârât, Înalta Curte urmează să o respingă pentru considerentele ce succed: Prin Decizia nr. 579R din 4 septembrie 2019, obiect al recursului pendinte, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a constatat perimată cererea de recurs formulată de reclamanta Școala Națională de Studii Politice și Administrative București împotriva Deciziei civile nr. 3821 A din 13 noiembrie 2017 a Tribunalului București, secția a III-a civilă. Înalta Curte reține că excepția de inadmisibilitate a recursului nu poate fi primită, inadmisibilitatea, în sine, vizând un fine de neprimire a cererii de recurs. Or, față de prevederile art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit cărora "hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare", se constată că recursul declarat în cauză este admisibil, partea având deschisă această calea de atac împotriva Deciziei nr. 579R din 4 septembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. De altfel, deși invocă o atare excepție de inadmisibilitate, din analiza argumentelor aduse în dezvoltare, se constată că intimatul se referă, de fapt, la aspectele privitoare la culpa părții adverse manifestată prin lipsa stăruinței în judecata recursului, apreciind că, soluționând litigiul în sensul constatării perimării, instanța de judecată în mod legal a obligat recurenta la plata cheltuielilor de judecată. Față de argumentele expuse, Înalta Curte va respinge excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimatul-pârât. Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., în raport de excepția tardivității, reținută prin raportul întocmit în cauză, pe care o va analiza cu prioritate față de dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a-l respinge, ca tardiv formulat, pentru următoarele considerente: Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze. În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează. Conform dispozițiilor art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., termenul pentru exercitarea recursului împotriva unei hotărâri prin care se constată perimarea este de 5 zile de la pronunțare. În cauză, se observă că recursul împotriva Deciziei nr. 579R din 4 septembrie 2019, prin care Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a constatat perimată cererea de recurs formulată de reclamanta Școala Națională de Studii Politice și Administrative București împotriva Deciziei civile nr. 3821 A din 13 noiembrie 2017 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, a fost declarat cu încălcarea termenului legal, peremptoriu, prevăzut de art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., respectiv termenul de 5 zile de la pronunțarea hotărârii. Astfel, decizia atacată a fost pronunțată la data de 4 septembrie 2019, iar termenul pentru exercitarea recursului, calculat conform dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., s-a împlinit la data de 10 septembrie 2019. Or, potrivit datei de pe ștampila aplicată de oficiul poștal, recursul a fost declarat la data de 12 septembrie 2019, cu încălcarea termenului prevăzut de art. 421 alin. (2) din C. proc. civ. Fiind vorba despre un termen legal peremptoriu, nerespectarea acestuia atrage sancțiunea decăderii reclamantei din exercitarea dreptului la recurs, sancțiune reglementată prin norma imperativă înscrisă în art. 185 alin. (1) din C. proc. civ. Excepția tardivității fiind una dirimantă, incidența sa împiedică cercetarea fondului motivelor de recurs. Față de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca tardiv, recursul declarat de reclamanta Școala Națională de Studii Politice și Administrative București împotriva Deciziei civile nr. 579R din 4 septembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.