ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3349/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3349/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor civile de față,

constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la Tribunalul Gorj sub nr. 113/95 din 30 septembrie 2008,

Statul Român în calitate de expropriator prin S.N.L. Oltenia SA - Subunitatea E.M.C.

Motru a solicitat în contradictoriu cu pârâții E.N.C., E.C.C., E.C.N. și P.D.

exproprierea imobilelor proprietatea acestora, respectiv: un imobil casă de

locuit în suprafață de 188 mp, construit în anul 1969 cu șarpantă și

învelitoare din tablă și terenul intravilan categoria curți - construcții,

situat în vatra satului Știucani în tarlaua 6, parcela 86, 87 și 88 în

suprafață totală de 882 mp, identificată în lotul de proprietate nr. 1320126

din 12 martie 1996, proprietate lui E.N.C.; un imobil compus din casă de locuit

în suprafață de 72 mp alcătuit din trei camere, o sală închisă, construită din

bolțari și BCA, acoperită cu plăci de azbociment și terenul intravilan în

suprafață de 1000 mp, curți-construcții, situat în punctul vatra satului

Știucani, ce face parte din suprafața totală de 2882 mp, având ca vecini la est

– N.I.E., la vest – E.C.N., la sud - DJ673 și la nord - moștenitorii lui E.Ș.N.,

aflat în tarlaua 6, parcela 89, proprietatea lui E.C.C.; un imobil compus

dintr-o casă de locuit în suprafață de 100 mp, și anexe gospodărești, precum și

un teren arabil în suprafață totală de 1091 mp, situat în localitatea Știucani,

compus din suprafața de 399 mp, în tarlaua 6, parcela 89/1, DCI și la vest -

restul de proprietate și suprafața de 692 mp din T6, parcela 90, având ca

vecini la nord – E.Ș.., la est – E.N.C., la sud - restul proprietății și la

vest – S.C.D. și terenul categorie curți-construcții în suprafață de 427 mp,

situat în vatra satului Știucani, în tarlaua 6, parcela 85, învecinat la nord

și est - cu restul proprietății, la vest – S.D., la sud - DC 1, proprietatea

pârâtului E.C.N.; un imobil compus dintr-o bucătărie în suprafață totală de 14

mp și anexe gospodărești, precum și un teren intravilan categoria

curți-construcții, în suprafață totală de 1000 mp situat în punctul vatra

satului Știucani, tarlaua 6, parcela 89 ce face parte din suprafața de 2882 mp

din titlul de proprietate nr. 1320126 din 12 martie 1996, având ca vecini la

est – N.I.E., la vest – E.C.N., la sud - DJ 673 și la nord - moștenitorii lui E.Ș.N.,

proprietar fiind pârâta P.D.

În motivarea cererii s-a arătat că,

prin H.G. nr. 1678 din 29 noiembrie 2006 s-a declarat utilitatea publică pentru

lucrarea de interes național „deschiderea și punerea în funcțiune a carierei

Roșiuța la o capacitate de 3 milioane tone lignit pe an", publicat în M.

Of. al României nr. 990 din 13 decembrie 2006.

Prin adresa din 22 decembrie 2006 au

fost comunicate Consiliului Local al comunei Slivilești planurile ce cuprind

terenurile propuse spre expropriere, numele și prenumele proprietarilor, precum

și ofertele de despăgubire în conformitate cu art. 12 din Legea nr. 33/1994 și

s-a formulat notificare în temeiul art. 13 din aceeași lege la data de 22

decembrie 2006.

S-a mai precizat că s-a încercat

negocierea cu cei 4 pârâți, dar nu s-a ajuns la nici un acord cu privire la

cuantumul despăgubirilor.

Prin întâmpinare și cerere

reconvențională, pârâții au arătat că le-au fost ocupate terenurile și

construcțiile pentru care se propune despăgubiri, precizând că reclamantul le-a

ocupat și alte terenuri, imobile pentru care nu li s-a propus nicio

despăgubire, și anume: un teren extravilan în suprafață de 4,52 ha și 2,53 ha

pădure ocupate parțial din 2001, fără a li se acorda vreo despăgubire, deși

dețin titlu de proprietate; un teren în suprafață de 0,50 ha situat în

intravilanul satului Știucani, învecinat la nord – E.C., la est – G.G., la vest

– H.I., la sud - DJ 673, pe care se află edificată o casă compusă din 4 camere,

hol, pridvor, sală (fostul sediu al Școlii generale Niculești); un teren în

suprafață de 0,50 ha, pe care se află situată Stația „T." învecinat la nord

- DJ 673, la sud – P., la est – T.I., la vest – D.P.; terenurile soției lui E.C.,

E.E., în suprafață de 2430 mp pădure, învecinat la nord cu P.P., la est -

Ocolul Silvic Motru, la sud - DE 106, la vest - teren forestier ce se regăsește

în titlul de proprietate nr. 4 din 4 martie 2002 privind pe E.E. și 540 mp tot

proprietatea acesteia, plantată cu viță de vie, învecinată la nord cu restul

proprietății PD, la est – H.C., la sud - restul proprietății PD, la vest – N.G.,

teren ce se regăsește în titlul de proprietate nr. 1348245 din 6 februarie 2002.

S-a mai precizat că au avut plantații

de pomi fructiferi și viță-de-vie pentru care solicită despăgubiri separat

constând din fructele obținute timp de 3 ani și costul necesar repunerii de rod

a plantațiilor.

În același sens au mai arătat că nu

sunt de acord cu despăgubiri decât acelea ce reprezintă contravaloarea

plantațiilor și uzufructului, iar pentru terenul construcțiile și pădurile ce

se vor expropria, să li se construiască gospodăriile distruse și să li se dea

teren aferent disponibil chiar și la 3-4 km de Timișoara, avându-se în vedere

adresa din 28 septembrie 2005, emisă de S.N.L.O. Târgu-Jiu.

Prin întâmpinarea depusă la cererea

reconvențională, reclamantul a susținut că potrivit documentației P. au fost prevăzute

ca variante de despăgubire pentru gospodăriile ce se vor expropria reconstruite

pe terenul pus la dispoziție de proprietari și despăgubire (dacă este cazul);

reconstruire în noua vatră amenajată de E.M.C. Motru și despăgubire (dacă este

cazul), iar gospodăriile vor fi strămutate în noua vatră de sat amplasată

într-un perimetru situat în municipiul Motru, aparținând E.M.C. Motru, conform

certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor

intabulat în C.F. nr. 1595 al localității Motru.

S-a mai arătat că noua vatră de sat

este prevăzută cu toate utilitățile urbane ce au fost realizate pe cheltuiala E.M.C.

Motru, astfel că S.N.L.O. Târgu Jiu este de acord cu varianta reconstrucției în

noua vatră de sat amenajată de E.M.C. Motru situată în municipiul Motru și nu

în jurul orașului Timișoara, așa cum au solicitat reclamantii-reconventionali.

Pârâții au depus o completare la

cererea reconvențională la data de 14 martie 2008 prin care au înțeles să

mărească câtimea obiectului cererii cu următoarele suprafețe de teren: 360 mp

arabil intravilan în punctul Valea Bisericii II; suprafața de 989 mp tren

arabil, intravilan, în punctul Valea Bisericii II; suprafața de teren 1000 mp

în punctul Siliștea Casei - Valea Rea I, intravilan; suprafața de 364 mp

arabil, intravilan în punctul Siliștea Casei; suprafața de teren de 320 mp

teren arabil, intravilan în punctul Siliștea Casei - Valea rea II, terenuri

care se află trecute în titlul de proprietate, menționând că solicită să li se

reconstruiască imobilele și să li se cumpere teren construibil și agricol,

având ca locație împrejurimile Timișoarei.

Reclamanții-reconvenționali au

precizat că toate terenurile se află în continuarea celor menționate în

acțiunea principală, cu excepția celui situat în punctul „La Școală" și

având în vedere disp. art. 21 și 24 din Legea nr. 33/1994, instanța a admis

excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților în ceea ce privește

cererea de expropriere a acestui teren și a încuviințat efectuarea unei expertize

agricole și una în construcții care să identifice în teren și suprafață,

dimensiuni și vecinătăți terenurile a căror expropriere s-a solicitat, precum

și a construcțiilor amplasate pe o parte din terenuri, dar și terenurile

enunțate în întâmpinarea reconvențională (fila 39 dosar fond), cu excepția

terenului de la punctul 2 în suprafață de 0,50 ha situat în intravilanul

satului Știucani, punctul „La Școală".

S-a cerut ca prin expertiză să se

arătate dacă imobilele se regăsesc în actele de proprietate ale pârâților, să

fie nominalizată fiecare parte cu proprietatea sa, să se stabilească

despăgubirile cuvenite fiecărei persoane expropriate pentru imobile solicitate

de către reclamantă conform art. 26 și 27 din Legea nr. 33/1994, având în

vedere actele depuse la dosar.

S-a mai pretins ca expertul să

precizeze dacă terenurile indicate în cererea reconvențională se află sau nu în

continuarea terenurilor din acțiunea principală și în caz afirmativ să se

stabilească în același mod despăgubirile pentru aceste terenuri cu excepția

celui din punctul „La Școală", să se stabilească uzufructul pe ultimii 3

ani pentru terenurile supuse exproprierii, iar pentru plantațiile de pomi și

viță-de-vie - contravaloarea repunerii acestora pe rod, experții urmând să

calculeze despăgubiri în raport de disp. art. 26 și 27 din Legea nr. 33/1994.

Prin sentința civilă nr. 161 din 26

iunie 2009, Tribunalul Gorj a admis acțiunea reclamantului Statul Român în

calitate de expropriator prin S.N.L. Oltenia SA Târgu-Jiu - Subunitatea E.M.C.

Motru în contradictoriu cu pârâții E.N.C., E.C.C., E.C.N. și P.D.

A fost admisă în parte cererea

reconvențională completată formulată de reclamanții reconventionali E.N.C., E.C.C.,

E.C.N., P.D. și E.E.

A fost dispusă exproprierea

terenurilor indicate în acțiunea principală și cererea reconvențională

completată cu excepția terenului din punctul „La Școală" în suprafață de

0,50 ha și exproprierea imobilelor construcții, proprietatea pârâților

reclamanților-reconvenționali, terenuri și construcții identificate în rapoarte

de expertiză și răspunsul la obiecțiunile formulate, expertize întocmite de

experții constructori A.M., C.V., I.I., experții agricoli P.D., R.D.A. și D.C.

și experții silvici M.I., P.S., care fac parte integrantă din prezenta

sentință.

Au fost stabilite pentru imobile

expropriate despăgubiri în cuantum de:

- 101891 lei pentru imobile

construcții expropriate de la E.C.C.:

- 234865 lei pentru imobile

construcții expropriate de la E.N.C.;

- 165203 lei pentru imobile

construcții expropriate de la E.N.;

- 30550 lei pentru imobile construcții

expropriate de la E.D.;

- 22319, 50 lei pentru terenul de 1000

mp intravilan expropriat de la E.C.C.;

- 2231950 lei pentru terenul de 1000

mp intravilan expropriat de la P.D.;

- 33881 lei pentru terenul intravilan în

suprafață de 1518 mp expropriat de la E.N.C.;

- 1653,75 lei pentru terenul

extravilan de 450 mp, arabil expropriat de la E.E.;

- 141020,775 lei pentru terenul în suprafață

de 38373 mp, arabil,extravilan, inclusiv terenul arabil, extravilan din punctul

Valea Bisericii II de 3562 mp, pe care s-a format acumulare-eleșteu expropriat

de la E.N.C.;

- 489246,07 lei despăgubiri pentru

suprafața de 3,2180 ha teren vegetație forestieră din care 2,975 ha expropriați

de la E.N.C. și 0,2430 ha expropriați de E.E., iar expropriatorul a fost obligat

să plătească despăgubiri către expropriați conform rapoartelor de expertiză și

răspunsurilor la obiecțiunile formulate, expertize ce fac aparte integrantă din

prezenta hotărâre.

A fost obligat expropriatorul la 78984

lei uzufruct pentru terenurile expropriate, pentru anii 2005-2007 și la 119304

lei reprezentând contravaloarea repunerii pe rod a plantațiilor de pomi și

culturii de viță-de-vie conform raportului de expertiză agricolă.

A mai fost obligat expropriatorul la

300 lei către E.N.C., reprezentând contravaloarea puietului de pește cu care a

fost populat lacul format pe terenul arabil de 3562 mp.

A fost respinsă cererea

reconvențională în ceea ce privește exproprierea terenului din satul Știucani,

punctul „La Școală" de 0,50 ha, teren intravilan, precum și în ceea ce

privește cererea reclamanților reconvenționali referitoare la natura

despăgubirii solicitată de reclamanții-reconvenționali pentru toate terenurile

și construcțiile expropriate și exproprierea casei amplasate pe ternul din

punctul „La Școală".

A fost respinsă cererea de intervenție

în interes propriu formulată de către intervenienții S.D.A. și S.M.I.

Tribunalul a reținut că

reclamanții-reconvenționali sunt îndreptățiți la despăgubiri astfel cum au fost

stabilite prin rapoartele de expertiză efectuate în cauză.

Cu privire la hidrofor și pompele

solicitate de reclamanții-reconvenționali s-a reținut că acestea pot fi

recuperate și folosite.

Referitor la cererea de intervenție în

interesul reclamantei, aceasta a fost calificată drept cerere de intervenție în

interes propriu față de conținutul ei, în care intervenienții S.D.A. și S.M.I.

în calitate de intervenienți au susținut că terenurile solicitate a fi

expropriate au aparținut anterior preluării abuzive lui T.Ș. ai căror

moștenitori sunt intervenienții și pe care același procurator îi reprezintă în

acțiunea pentru retrocedarea terenurilor arabile și cu vegetație forestieră.

S-a mai reținut că intervenienților nu

le-a fost eliberat titlul de proprietate conform Legii fondului funciar.

Intervenienții prin cererea lor nu

tind să sprijine apărările reclamantului, ci au invocat un drept propriu, pe

care nu l-au dovedit și au susținut că terenurile ce fac obiectul exproprierii

au aparținut autorilor lor.

Pentru că intervenienții nu au dovedit

un drept de proprietate asupra terenurilor ca să le fie legitimat interesul în

promovarea cererii, instanța a respins cererea ca lipsită de interes.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut în esență că în cauză sunt incidente dispozițiile art.

24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994, deoarece expropriatorul a solicitat numai o

parte din terenuri, iar proprietarii terenurilor au cerut instanței

exproprierea totală, fiind stabilit prin expertiză că celelalte terenuri se află

în continuarea celor pentru care expropriatorul a solicitat exproprierea și că

în raport de amplasamentul acestora se impune exproprierea totală cu excepția

celui situat în punctul „La Școală", care nu este amplasat în continuarea

terenurilor ce fac obiectul exproprierii inițiale.

În urma comparării rezultatelor celor

trei expertize întocmite în cauză, față de oferta și pretențiile formulate de

părți, instanța a constatat că reclamanții-reconvenționali nu au acceptat

oferta expropriatorului de a li se reconstrui case potrivit documentației P.

În lipsa acordului părților cu privire

la natura despăgubirilor și față de dispozițiilor art. 23 și 24 din Legea nr. 33/1994,

instanța a stabilit plata acestora de către expropriator fiecărui proprietar

pentru toate terenurile și construcțiile expropriate la evaluările din

expertizele întocmite în domeniul construcții, agricol, silvicultură, cu toate

completările efectuate.

Referitor la susținerea reclamantului

reconventional E.N.C., în sensul că terenul de 3562 mp trebuia evaluat ca luciu

de apă, deoarece pe el s-a format un eleșteu ce a fost populat cu pește,

instanța de fond a avut în vedere că nu a fost schimbată categoria de folosință

a acestui teren din agricol în luciu de apă, situație față de care expropriatorul

a fost obligat la plata sumei de 300 lei reprezentând contravaloarea dovedită a

puietului de pește, valoare adăugată celei stabilite prin expertiza agricolă.

Expropriatorul a mai fost obligat în

temeiul art. 28 din Legea nr. 33/1994 la plata sumei de 78984 lei reprezentând

uzufruct pentru terenurile expropriate, sumă aferentă anilor 2005-2007 și la

plata sumei ce reprezintă contravaloarea repunerii pe rod a plantației de pomi

și de viță-de-vie.

Hotărârea instanței de fond a fost

atacată cu apel de către pârâții E.N.C., E.C.C., E.C.N. și P.D. și de către

intervenientul S.D.A. prin procurator N.V. și criticată pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Apelanții-pârâți au criticat

modalitatea de soluționare a cererii reconventionale, susținând că instanța nu

a avut în vedere dispozițiile art. 27 din Legea nr. 33/1994. În acest sens au

menționat că, se impunea administrarea de probatorii pentru stabilirea

cuantumului pretențiilor acestora, respectiv stabilirea valorii de

achiziționare a terenurilor și de reconstrucție a imobilelor, aspecte

nerespectate care demonstrează încălcarea dispozițiilor art. 25 și 27 din

Constituția României.

Au mai arătat că urmare a exproprierii

nu pot fi obligați să schimbe domiciliul în vatra de sat amenajată de E.M.C.

Motru, întrucât modalitatea nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege, în

sensul că nu este aprobat PUZ-ul ori că nu s-au realizat lucrările prevăzute de

PUZ.

Pârâții au susținut că doresc să se

stabilească într-o zonă rurală de perspectivă pentru a presta în continuare

activitate agricolă, motiv pentru care sunt obligați să se prevaleze de dreptul

de a alege locul unde vor putea trăi și unde ar avea condițiile deținute în

prezent în satul de domiciliu, situație în care se impune acceptarea

pretențiilor formulate de ei, aceasta fiind singura modalitate prin care s-ar

realiza o dreaptă și prealabilă despăgubire.

S-a mai arătat că expropriatorul a

încălcat dispozițiile art. 29 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 prin faptul că nu

a asigurat expropriaților spațiul de locuit necesar.

S-a susținut că în mod greșit a fost

exclusă de la expropriere suprafața de 0,50 ha teren din punctul „La

Școală" și a clădirii existente pe acesta.

Critica vizează și subevaluarea terenurilor

agricole din intravilan și extravilan propuse pentru expropriere.

Cu privire la despăgubirile acordate

pentru terenurile cu vegetație forestieră se menționează că s-a aplicat o

metodologie greșită, de care se uzează pentru terenurile necesare lucrărilor

miniere și pentru exploatarea zăcămintelor de lignit.

Critica se referă și la neacordarea

daunelor morale datorită stresului la care expropriații au fost supuși în

permanență, stres ce a dus la îmbolnăvirea unora dintre ei foarte grav.

Intervenientul S.D.A. în dezvoltarea

apelului a învederat că hotărârea instanței de fond este nelegală, deoarece nu

cuprinde în dispozitiv niciun fel de mențiune asupra cererii sale.

Prin Decizia nr. 26 din 3 februarie 2010,

Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie,

a respins apelurile declarate de pârâți și de intervenientul S.D.A. prin

procurator N.V. împotriva sentinței civile nr. 161 din 26 iunie 2009 a

Tribunalului Gorj.

În ceea ce privește apelul pârâților,

s-a reținut de către instanța de apel că instanța de fond a făcut o aplicare

corectă a dispozițiilor cuprinse în capitolul intitulat „Exproprierea și

stabilirea despăgubirilor" din Legea nr. 33/1994 și în mod legal

expropriatorul a fost obligat la despăgubiri bănești reprezentând

contravaloarea imobilelor terenuri și construcții către expropriații-pârâți.

În mod corect s-a reținut ca lipsită

de fundament legal cererea expropriaților de a li se reconstrui imobile pe

terenuri puse la dispoziție de către expropriator în zona municipiului

Timișoara, în condițiile în care legea specială în materia exproprierii pentru

cauză de utilitate publică nu prevede o asemenea modalitate de despăgubire.

Pe de altă parte, s-a reținut că în

faza prealabilă introducerii acțiunii, pârâții, deși notificați, nu au formulat

întâmpinare prin care să conteste modalitatea de despăgubire și tacit au

achiesat la varianta de despăgubire propusă de expropriator.

Cauza a fost soluționată în limita

investirii, fără a fi încălcate dispozițiile art. 29 alin. (2) din Legea nr. 33/1994,

deoarece pârâții nu au formulat alte cereri.

Cu privire la modalitatea de

soluționare a cererii reconvenționale, referitor la terenul din punctul „La

Școală", s-a reținut că în mod expres prin cererea de investire a

instanței au fost indicate suprafețele de teren și clădirile pentru care se impune

exproprierea, printre aceste terenuri neregăsindu-se și cel din punctul „La

Școală", exproprierea lui fiind solicitată de pârâți prin precizarea

cererii reconvenționale.

În mod corect, instanța de apel a

reținut că acest imobil nu este situat în continuarea celor solicitate de

expropriator pentru a fi expropriate. Implicit, de aici a rezultat că acest

teren nu este în interiorul perimetrului pentru desfășurarea lucrărilor

miniere, ceea ce a impus respingerea cererii privind exproprierea lui.

Cu privire la cuantumul

despăgubirilor, s-a reținut că evaluarea terenurilor intravilane s-a realizat

în raport de valoarea de piață, luându-se în calcul criteriile social-economice

și urbanistice care stau la baza diferențierii zonelor de amplasament și scopul

evaluării.

Pentru terenurile situate în

extravilan, evaluarea s-a făcut corect, ținând cont de prețul practicat pe

piață pentru terenurile care au această categorie de folosință, de zona de

amplasament, de valoarea producției la hectar pentru culturile practicate și de

numărul de ani corespunzător perioadei de fructificare, cât și de coeficientul

de corecție al producției pe piața liberă.

În final, curtea a reținut că valoare

stabilită de către cei trei experți pentru terenurile intravilane și

extravilane asigură o justă despăgubire, respectând criteriul

proporționalității, cât și dispozițiile art. 481 C. civ. raportat la art. 44 alin.

(3) din Constituția României.

S-a reținut corectă și valoarea

despăgubirilor pentru terenurile cu vegetație forestieră realizată în concordanță

cu dispozițiile art. 26 și 27 din Legea nr. 33/1994, aceste despăgubiri fiind

de natură să acopere prejudiciul cauzat persoanelor expropriate.

Cu privire la susținerile

apelanților-pârâți privind obligarea expropriatorului la plata sumei de 300000

lei reprezentând daune morale, cât și obligația acestuia de a asigura

transportul bunurilor existente în gospodăriile persoanelor expropriate pe

cheltuiala acestuia la noua locație, corect s-a reținut că sunt cereri noi,

formulate pentru prima dată în apel, situație în care nu pot fi examinate de

către instanță în această fază procesuală, așa cum se prevede expres în art. 294

C. proc. civ.

Și critica formulată de intervenientul

S.D.A. prin procuratorul N.V. s-a reținut ca nefondată.

Din partea finală a dispozitivului

sentinței apelate, rezultă că există mențiune expresă referitoare la

modalitatea de soluționare a cererii de intervenție.

De fapt, prin concluziile scrise,

apelantul intervenient a solicitat respingerea apelului declarat de pârâtul E.C.,

cu mențiunea că acesta nu a făcut dovada filiației, în sensul că este

succesorul numitului T.Ș., chiar în condițiile în care terenul i-a fost

restituit prin dispoziție emisă de primar.

Prin aceste susțineri, intervenientul

a recunoscut implicit că, pentru terenul față de care ridică pretenții nu poate

face dovada dreptului de proprietate și că singurul care deține acte de

proprietate este pârâtul E.C. De aici, concluzia că în mod corect instanța de

fond a respins cererea de intervenție în interes propriu ca lipsită de interes,

în condițiile în care intervenienții au recunoscut că nu dețin acte de

proprietate pentru terenul în litigiu, deoarece nu li s-a reconstituit dreptul

de proprietate.

Împotriva Deciziei nr. 26 din 03

februarie 2010 a Curții de Apel Craiova, în termen legal au declarat recurs

pârâții E.N.C., E.C.C., E.C.N. și P.D., precum și intervenientul S.D.A. prin

procurator N.V., care invocând motivul prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

au criticat-o pentru nelegalitate.

Prin recursul pârâților hotărârea

instanței de apel este criticată sub aspectul respingerii greșite a cererilor

acestora, privind refacerea expertizelor invocate în cauză, a modului în care a

fost soluționată cererea reconvențională, cât și pentru neacordarea daunelor

morale solicitate ca urmare a despăgubirilor cuvenite, ca efect al

exproprierii.

S-a arătat că, în privința modului de

soluționare a cererii reconvenționale, prin care s-a solicitat reconstituirea

gospodăriilor expropriaților într-un perimetru ales, instanța a reținut că prin

reformularea întâmpinării, conform art. 14 din Legea nr. 33/1994, prin care s-a

solicitat varianta întâi din expertiză pentru despăgubiri, instanța în mod

greșit a stabilit că pârâții au achiesat tacit la varianta propusă de

expropriator.

Au mai susținut recurenții că

prevederile art. 14 sunt dispozitive și că proprietarul care urmează să fie

expropriat poate să rămână în pasivitate și să nu formuleze întâmpinare, caz în

care expropriatul recurge la formularea cererii de expropriere în justiție, în

baza art. 21 din lege.

Într-o asemenea situație, cu interese

potrivnice, atât asupra modalității de transfer a dreptului de proprietate, cât

și asupra cuantumului și naturii despăgubirilor, instanța este obligată să ia

act de înțelegerea părților cu privire la cuantumul sau natura despăgubirilor.

Se critică hotărârea instanței de apel

și sub aspectul respingerii greșite a cererilor recurenților privind refacerea

expertizelor întocmite în cauză.

Învederează în acest sens că se

impunea, cel puțin, refacerea expertizelor, deoarece nu s-au avut în vedere

valorile cu TVA și nici faptul că, în momentul în care expropriații își vor

reconstrui gospodăriile vor achita costurile materialelor și al manoperei,

inclusiv TVA - ul.

Se mai susține că nu au fost avute în

vedere costurile pentru obținerea autorizațiilor de construcție, a vizelor

proiectelor și diverse alte taxe inerente cu ocazia construirii locuinței.

Criticile vizează și faptul că

instanța de apel nu a avut în vedere cererea recurenților pentru evaluarea unor

bunuri, cum ar fi: instalația electrică, montarea pompelor și hidroforului,

materialele pentru împrejmuirea proprietății și subevaluarea acordată pentru

anexele gospodărești.

Ultima critică din recurs se referă la

neacordarea despăgubirilor morale, ca o compensare a despăgubirilor cuvenite

fiecărui expropriat, datorită măsurii luate.

Se susține că o astfel de cerere este

admisibilă și greșit a fost interpretată ca o cerere nouă, deoarece nu diferă

prin obiect și cauză de obiectul acțiunii inițiale, care vizează stabilirea și

acordarea despăgubirilor generale, ca o compensare pentru faptul exproprierii.

Intervenientul S.D.A. critică

hotărârea din apel pentru greșita respingere a cererii sale de intervenție,

învederând că instanța de apel a ignorat faptul că, deși nu și-a dovedit

calitatea de moștenitor legal al defunctului Ș.T., nu a avut în vedere că nedobândirea

dreptului de moștenitor se datorează atitudinii Primarului comunei Silivirești

care a emis titlul de proprietate pe numele recurentului pârât E.N.C.

Mai susține că, recurentul pârât a

indus în eroare Primarul comunei Silivirești, obținând titlu de proprietate

asupra terenului, care ar fi trebuit să revină în proprietatea

intervenientului.

Soluția pronunțată prin hotărârea

recurată este în afara criticilor formulate prin recursurile declarate de

pârâții din cauză și de intervenientul S.D.A.

Prin hotărârea recurată, corect s-a

pronunțat instanța, dând eficiență dispozițiilor Legii nr. 33/1994 cu privire

la exproprierea și stabilirea despăgubirilor.

Prin cererea reconvențională formulată

de pârâții E.N.C., E.C.C., E.C.N. și P.D.s-a solicitat să le fie reconstruite

imobile pe terenuri puse la dispoziție de către expropriatori într-o altă zonă

a țării, optându-se pentru cea din zona municipiului Timișoara.

Prin soluția pronunțată, corect s-a

reținut că o astfel de cerere nu are fundament legal, deoarece legea în materie

de expropriere pentru cauză de utilitate publică nu prevede o asemenea

modalitate de despăgubire pentru expropriați.

Nu s-au adus încălcări privind

aplicarea corectă a dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 33/1994, deoarece în

cauză s-a dovedit că pârâții, în faza prealabilă introducerii acțiunii la

instanță, fiind notificați, nu au contestat modalitatea de despăgubire, ceea ce

denotă că au achiesat tacit cu privire la despăgubirile acordate de către

expropriator.

De fapt, expropriatorul, având în

vedere Planul de Amenajare a Teritoriului Intercomunal, cu ocazia exproprierii

a prevăzut trei variante de despăgubire privind gospodăriile ce au făcut obiectul

exproprierii, respectiv:

dispoziție de proprietar și despăgubiri, dacă se optează pentru această

variantă;

amenajată de E.M.C. Motru și despăgubiri, dacă este cazul;

Potrivit probelor administrate,

expropriații nu au solicitat prima variantă de despăgubire și nici a doua

variantă, cu motivarea că în această variantă nu există utilitățile

corespunzătoare, astfel că singura variantă a fost cea privind acordarea

despăgubirilor.

Nefondată este și critica privind nerespectarea

dispozițiilor art. 29 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în sensul că nu s-au

acordat expropriaților spații de locuit sau despăgubiri corespunzătoare.

Conform acestui text, asigurarea de către

expropriator a spațiului de locuit, în cazul exproprierii, se poate face numai

la cererea persoanelor afectate de măsura exproprierii și numai cu respectarea

prevederilor art. 26 din legea precitată, care se referă la calculul

despăgubirilor.

În această situație, se reține că în

mod corect instanța de apel s-a pronunțat în limita investirii sale, având în

vedere că recurenții pârâți nu au formulat solicitări în acest sens.

Critica referitoare la modalitatea în

care a fost soluționată cererea reconvențională, cu privire la exproprierea

imobilului clădire și teren, în suprafață de 0,50 ha, situat în pct. „La

școală” este nefondată.

Se observă că, prin acțiunea promovată

nu este evidențiată clădirea și terenul situat în punctul indicat,

constatându-se că exproprierea acestui imobil a fost solicitată de pârâți prin

precizarea făcută la cererea reconvențională.

În aceeași cerere, s-a menționat că

acest imobil nu se află în continuarea celor solicitate de către expropriator

pentru a fi expropriate și nici în interiorul perimetrului pentru desfășurarea

lucrărilor miniere, situație în care corect s-a respins această cerere privind

exproprierea imobilului respectiv.

Referitor la cuantumul despăgubirilor

pentru terenurile agricole din intravilan și extravilan, se reține că au fost

aplicate dispozițiile art. 25 și 26 din Legea nr. 33/1994 corect, avându-se în

vedere expertizele de specialitate agricolă.

Astfel, terenurile intravilane s-au

evaluat în raport de valoarea de piață, pe baza criteriilor social-economice și

urbanistice, pe baza cărora se diferențiază în raport de zonele de amplasare și

de scopul evaluării.

Pentru terenurile situate în

extravilan, evaluarea s-a făcut la prețul practicat pe piață pentru terenuri

similare, care au aceeași categorie de folosință, ținând cont de zona de

amplasament, de valoarea producției obținute la hectar pentru culturile

practicate în zonă, de anii corespunzători perioadei de fructificare, cât și de

coeficientul de corecție al producției pe piața liberă.

În raport de cele arătate, s-a

apreciat valoarea corectă, stabilită pentru terenurile intravilane și

extravilane, cei trei experți stabilind o justă despăgubire și au respectat

criteriul proporționalității.

Cu privire la terenurile cu vegetație

forestieră, soluția este corectă, deoarece evaluarea s-a făcut cu respectarea

art. 26 și 27 din Legea nr. 33/1994, ținându-se cont de prețul de vânzare

practicat pentru imobile similare din zona respectivă, avându-se în vedere

metodologia de calcul prevăzută de Lege nr. 106/2008, despăgubirile acordate

pârâților fiind stabilite legal, cuantumul despăgubirilor fiind de natură să

acopere prejudiciul cauzat expropriaților.

Se reține că, instanța de apel a

reținut corect că prin expertizele întocmite în cauză au fost stabilite

valorile reale pentru imobilele expropriate, aplicându-se și interpretându-se

corect dispozițiile art. 25 – 27 din Legea nr. 33/1994, motive pentru care

instanța nu a dispus efectuarea unor noi rapoarte de expertiză.

Și dispozițiile art. 294 C. proc. civ.

au fost interpretate corect, prin faptul că nu s-au acordat daune morale și

expropriatorul nu a fost obligat la cheltuielile aferente transporturilor

bunurilor existente în gospodăria expropriaților, deoarece aceste cereri au

fost formulate pentru prima dată în apel, textul nepermițând examinarea cererilor

formulate pentru prima dată în această cale de atac.

În consecință, se reține că toate

criticile formulate de recurenții-pârâți sunt nefondate.

Cu privire la recursul formulat de

către intervenientul S.D.A., se reține că și acesta este nefondat, pentru

următoarele considerente:

Recurentul-intervenient a solicitat respingerea

apelului declarat de pârâtul E.C., prin concluziile scrise anexate cauzei și a

susținut că acesta nu a dovedit prin acte de filiație că este succesorul

numitului T.Ș., chiar dacă i s-a emis titlu de proprietate pentru terenul rămas

în urma decesului acestuia.

Interpretând această susținere,

instanța de apel corect a reținut că intervenientul a recunoscut că pentru

terenul ce pretinde că i se cuvine nu a făcut dovada dreptului de proprietate

și că pârâtul E.C. este cel care deține act de proprietate.

Astfel, instanța de apel corect a

respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de acest recurent,

motivând că cererea este lipsită de interes, în condițiile în care

intervenientul a recunoscut că nu deține acte de proprietate pentru că nu i s-a

reconstituit dreptul de proprietate pentru acest imobil.

În consecință, reținându-se că sunt

nefondate criticile formulate de recurenții-pârâți și recurentul intervenient,

urmează ca această instanță să pronunțe respingerea recursurilor ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile

declarate de pârâții E.N.C., E.C.C., E.C.N. și P.D. și de intervenientul S.D.A.

împotriva Deciziei nr. 26 din 3 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția

I civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

11 aprilie 2011.