ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3349/2011

Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Gorj sub nr. 113/95 din 30 septembrie 2008, Statul Român în calitate de expropriator prin S.N.L. Oltenia SA - Subunitatea E.M.C. Motru a solicitat în contradictoriu cu pârâții E.N.C., E.C.C., E.C.N. și P.D.

exproprierea imobilelor proprietatea acestora, respectiv: un imobil casă de locuit în suprafață de 188 mp, construit în anul 1969 cu șarpantă și învelitoare din tablă și terenul intravilan categoria curți - construcții, situat în vatra satului Știucani în tarlaua 6, parcela 86, 87 și 88 în suprafață totală de 882 mp, identificată în lotul de proprietate nr. 1320126 din 12 martie 1996, proprietate lui E.N.C.; un imobil compus din casă de locuit în suprafață de 72 mp alcătuit din trei camere, o sală închisă, construită din bolțari și BCA, acoperită cu plăci de azbociment și terenul intravilan în suprafață de 1000 mp, curți-construcții, situat în punctul vatra satului Știucani, ce face parte din suprafața totală de 2882 mp, având ca vecini la est – N.I.E., la vest – E.C.N., la sud - DJ673 și la nord - moștenitorii lui E.Ș.N., aflat în tarlaua 6, parcela 89, proprietatea lui E.C.C.; un imobil compus dintr-o casă de locuit în suprafață de 100 mp, și anexe gospodărești, precum și un teren arabil în suprafață totală de 1091 mp, situat în localitatea Știucani, compus din suprafața de 399 mp, în tarlaua 6, parcela 89/1, DCI și la vest - restul de proprietate și suprafața de 692 mp din T6, parcela 90, având ca vecini la nord – E.Ș.., la est – E.N.C., la sud - restul proprietății și la vest – S.C.D.

și terenul categorie curți-construcții în suprafață de 427 mp, situat în vatra satului Știucani, în tarlaua 6, parcela 85, învecinat la nord și est - cu restul proprietății, la vest – S.D., la sud - DC 1, proprietatea pârâtului E.C.N.; un imobil compus dintr-o bucătărie în suprafață totală de 14 mp și anexe gospodărești, precum și un teren intravilan categoria curți-construcții, în suprafață totală de 1000 mp situat în punctul vatra satului Știucani, tarlaua 6, parcela 89 ce face parte din suprafața de 2882 mp din titlul de proprietate nr. 1320126 din 12 martie 1996, având ca vecini la est – N.I.E., la vest – E.C.N., la sud - DJ 673 și la nord - moștenitorii lui E.Ș.N., proprietar fiind pârâta P.D.

În motivarea cererii s-a arătat că, prin H.G. nr. 1678 din 29 noiembrie 2006 s-a declarat utilitatea publică pentru lucrarea de interes național „deschiderea și punerea în funcțiune a carierei Roșiuța la o capacitate de 3 milioane tone lignit pe an", publicat în M. Of. al României nr. 990 din 13 decembrie 2006. Prin adresa din 22 decembrie 2006 au fost comunicate Consiliului Local al comunei Slivilești planurile ce cuprind terenurile propuse spre expropriere, numele și prenumele proprietarilor, precum și ofertele de despăgubire în conformitate cu art. 12 din Legea nr. 33/1994 și s-a formulat notificare în temeiul art. 13 din aceeași lege la data de 22 decembrie 2006. S-a mai precizat că s-a încercat negocierea cu cei 4 pârâți, dar nu s-a ajuns la nici un acord cu privire la cuantumul despăgubirilor.

Prin întâmpinare și cerere reconvențională, pârâții au arătat că le-au fost ocupate terenurile și construcțiile pentru care se propune despăgubiri, precizând că reclamantul le-a ocupat și alte terenuri, imobile pentru care nu li s-a propus nicio despăgubire, și anume: un teren extravilan în suprafață de 4,52 ha și 2,53 ha pădure ocupate parțial din 2001, fără a li se acorda vreo despăgubire, deși dețin titlu de proprietate; un teren în suprafață de 0,50 ha situat în intravilanul satului Știucani, învecinat la nord – E.C., la est – G.G., la vest – H.I., la sud - DJ 673, pe care se află edificată o casă compusă din 4 camere, hol, pridvor, sală (fostul sediu al Școlii generale Niculești); un teren în suprafață de 0,50 ha, pe care se află situată Stația „T." învecinat la nord - DJ 673, la sud – P., la est – T.I., la vest – D.P.; terenurile soției lui E.C., E.E., în suprafață de 2430 mp pădure, învecinat la nord cu P.P., la est - Ocolul Silvic Motru, la sud - DE 106, la vest - teren forestier ce se regăsește în titlul de proprietate nr. 4 din 4 martie 2002 privind pe E.E.

și 540 mp tot proprietatea acesteia, plantată cu viță de vie, învecinată la nord cu restul proprietății PD, la est – H.C., la sud - restul proprietății PD, la vest – N.G., teren ce se regăsește în titlul de proprietate nr. 1348245 din 6 februarie 2002. S-a mai precizat că au avut plantații de pomi fructiferi și viță-de-vie pentru care solicită despăgubiri separat constând din fructele obținute timp de 3 ani și costul necesar repunerii de rod a plantațiilor. În același sens au mai arătat că nu sunt de acord cu despăgubiri decât acelea ce reprezintă contravaloarea plantațiilor și uzufructului, iar pentru terenul construcțiile și pădurile ce se vor expropria, să li se construiască gospodăriile distruse și să li se dea teren aferent disponibil chiar și la 3-4 km de Timișoara, avându-se în vedere adresa din 28 septembrie 2005, emisă de S.N.L.O.

Târgu-Jiu. Prin întâmpinarea depusă la cererea reconvențională, reclamantul a susținut că potrivit documentației P. au fost prevăzute ca variante de despăgubire pentru gospodăriile ce se vor expropria reconstruite pe terenul pus la dispoziție de proprietari și despăgubire (dacă este cazul); reconstruire în noua vatră amenajată de E.M.C. Motru și despăgubire (dacă este cazul), iar gospodăriile vor fi strămutate în noua vatră de sat amplasată într-un perimetru situat în municipiul Motru, aparținând E.M.C. Motru, conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor intabulat în C.F. nr. 1595 al localității Motru. S-a mai arătat că noua vatră de sat este prevăzută cu toate utilitățile urbane ce au fost realizate pe cheltuiala E.M.C.

Motru, astfel că S.N.L.O. Târgu Jiu este de acord cu varianta reconstrucției în noua vatră de sat amenajată de E.M.C. Motru situată în municipiul Motru și nu în jurul orașului Timișoara, așa cum au solicitat reclamantii-reconventionali.

Pârâții au depus o completare la cererea reconvențională la data de 14 martie 2008 prin care au înțeles să mărească câtimea obiectului cererii cu următoarele suprafețe de teren: 360 mp arabil intravilan în punctul Valea Bisericii II; suprafața de 989 mp tren arabil, intravilan, în punctul Valea Bisericii II; suprafața de teren 1000 mp în punctul Siliștea Casei - Valea Rea I, intravilan; suprafața de 364 mp arabil, intravilan în punctul Siliștea Casei; suprafața de teren de 320 mp teren arabil, intravilan în punctul Siliștea Casei - Valea rea II, terenuri care se află trecute în titlul de proprietate, menționând că solicită să li se reconstruiască imobilele și să li se cumpere teren construibil și agricol, având ca locație împrejurimile Timișoarei.

Reclamanții-reconvenționali au precizat că toate terenurile se află în continuarea celor menționate în acțiunea principală, cu excepția celui situat în punctul „La Școală" și având în vedere disp.

art. 21 și 24 din Legea nr. 33/1994, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților în ceea ce privește cererea de expropriere a acestui teren și a încuviințat efectuarea unei expertize agricole și una în construcții care să identifice în teren și suprafață, dimensiuni și vecinătăți terenurile a căror expropriere s-a solicitat, precum și a construcțiilor amplasate pe o parte din terenuri, dar și terenurile enunțate în întâmpinarea reconvențională (fila 39 dosar fond), cu excepția terenului de la punctul 2 în suprafață de 0,50 ha situat în intravilanul satului Știucani, punctul „La Școală". S-a cerut ca prin expertiză să se arătate dacă imobilele se regăsesc în actele de proprietate ale pârâților, să fie nominalizată fiecare parte cu proprietatea sa, să se stabilească despăgubirile cuvenite fiecărei persoane expropriate pentru imobile solicitate de către reclamantă conform art. 26 și 27 din Legea nr. 33/1994, având în vedere actele depuse la dosar.

S-a mai pretins ca expertul să precizeze dacă terenurile indicate în cererea reconvențională se află sau nu în continuarea terenurilor din acțiunea principală și în caz afirmativ să se stabilească în același mod despăgubirile pentru aceste terenuri cu excepția celui din punctul „La Școală", să se stabilească uzufructul pe ultimii 3 ani pentru terenurile supuse exproprierii, iar pentru plantațiile de pomi și viță-de-vie - contravaloarea repunerii acestora pe rod, experții urmând să calculeze despăgubiri în raport de disp. art. 26 și 27 din Legea nr. 33/1994. Prin sentința civilă nr. 161 din 26 iunie 2009, Tribunalul Gorj a admis acțiunea reclamantului Statul Român în calitate de expropriator prin S.N.L.

Oltenia SA Târgu-Jiu - Subunitatea E.M.C. Motru în contradictoriu cu pârâții E.N.C., E.C.C., E.C.N. și P.D. A fost admisă în parte cererea reconvențională completată formulată de reclamanții reconventionali E.N.C., E.C.C., E.C.N., P.D. și E.E. A fost dispusă exproprierea terenurilor indicate în acțiunea principală și cererea reconvențională completată cu excepția terenului din punctul „La Școală" în suprafață de 0,50 ha și exproprierea imobilelor construcții, proprietatea pârâților reclamanților-reconvenționali, terenuri și construcții identificate în rapoarte de expertiză și răspunsul la obiecțiunile formulate, expertize întocmite de experții constructori A.M., C.V., I.I., experții agricoli P.D., R.D.A.

și D.C. și experții silvici M.I., P.S., care fac parte integrantă din prezenta sentință.

Au fost stabilite pentru imobile expropriate despăgubiri în cuantum de: - 101891 lei pentru imobile construcții expropriate de la E.C.C.: - 234865 lei pentru imobile construcții expropriate de la E.N.C.; - 165203 lei pentru imobile construcții expropriate de la E.N.; - 30550 lei pentru imobile construcții expropriate de la E.D.; - 22319, 50 lei pentru terenul de 1000 mp intravilan expropriat de la E.C.C.; - 2231950 lei pentru terenul de 1000 mp intravilan expropriat de la P.D.; - 33881 lei pentru terenul intravilan în suprafață de 1518 mp expropriat de la E.N.C.; - 1653,75 lei pentru terenul extravilan de 450 mp, arabil expropriat de la E.E.; - 141020,775 lei pentru terenul în suprafață de 38373 mp, arabil,extravilan, inclusiv terenul arabil, extravilan din punctul Valea Bisericii II de 3562 mp, pe care s-a format acumulare-eleșteu expropriat de la E.N.C.; - 489246,07 lei despăgubiri pentru suprafața de 3,2180 ha teren vegetație forestieră din care 2,975 ha expropriați de la E.N.C.

și 0,2430 ha expropriați de E.E., iar expropriatorul a fost obligat să plătească despăgubiri către expropriați conform rapoartelor de expertiză și răspunsurilor la obiecțiunile formulate, expertize ce fac aparte integrantă din prezenta hotărâre. A fost obligat expropriatorul la 78984 lei uzufruct pentru terenurile expropriate, pentru anii 2005-2007 și la 119304 lei reprezentând contravaloarea repunerii pe rod a plantațiilor de pomi și culturii de viță-de-vie conform raportului de expertiză agricolă. A mai fost obligat expropriatorul la 300 lei către E.N.C., reprezentând contravaloarea puietului de pește cu care a fost populat lacul format pe terenul arabil de 3562 mp.

A fost respinsă cererea reconvențională în ceea ce privește exproprierea terenului din satul Știucani, punctul „La Școală" de 0,50 ha, teren intravilan, precum și în ceea ce privește cererea reclamanților reconvenționali referitoare la natura despăgubirii solicitată de reclamanții-reconvenționali pentru toate terenurile și construcțiile expropriate și exproprierea casei amplasate pe ternul din punctul „La Școală". A fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu formulată de către intervenienții S.D.A. și S.M.I. Tribunalul a reținut că reclamanții-reconvenționali sunt îndreptățiți la despăgubiri astfel cum au fost stabilite prin rapoartele de expertiză efectuate în cauză. Cu privire la hidrofor și pompele solicitate de reclamanții-reconvenționali s-a reținut că acestea pot fi recuperate și folosite.

Referitor la cererea de intervenție în interesul reclamantei, aceasta a fost calificată drept cerere de intervenție în interes propriu față de conținutul ei, în care intervenienții S.D.A. și S.M.I. în calitate de intervenienți au susținut că terenurile solicitate a fi expropriate au aparținut anterior preluării abuzive lui T.Ș. ai căror moștenitori sunt intervenienții și pe care același procurator îi reprezintă în acțiunea pentru retrocedarea terenurilor arabile și cu vegetație forestieră. S-a mai reținut că intervenienților nu le-a fost eliberat titlul de proprietate conform Legii fondului funciar. Intervenienții prin cererea lor nu tind să sprijine apărările reclamantului, ci au invocat un drept propriu, pe care nu l-au dovedit și au susținut că terenurile ce fac obiectul exproprierii au aparținut autorilor lor.

Pentru că intervenienții nu au dovedit un drept de proprietate asupra terenurilor ca să le fie legitimat interesul în promovarea cererii, instanța a respins cererea ca lipsită de interes. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994, deoarece expropriatorul a solicitat numai o parte din terenuri, iar proprietarii terenurilor au cerut instanței exproprierea totală, fiind stabilit prin expertiză că celelalte terenuri se află în continuarea celor pentru care expropriatorul a solicitat exproprierea și că în raport de amplasamentul acestora se impune exproprierea totală cu excepția celui situat în punctul „La Școală", care nu este amplasat în continuarea terenurilor ce fac obiectul exproprierii inițiale.

În urma comparării rezultatelor celor trei expertize întocmite în cauză, față de oferta și pretențiile formulate de părți, instanța a constatat că reclamanții-reconvenționali nu au acceptat oferta expropriatorului de a li se reconstrui case potrivit documentației P. În lipsa acordului părților cu privire la natura despăgubirilor și față de dispozițiilor art. 23 și 24 din Legea nr. 33/1994, instanța a stabilit plata acestora de către expropriator fiecărui proprietar pentru toate terenurile și construcțiile expropriate la evaluările din expertizele întocmite în domeniul construcții, agricol, silvicultură, cu toate completările efectuate.

Referitor la susținerea reclamantului reconventional E.N.C., în sensul că terenul de 3562 mp trebuia evaluat ca luciu de apă, deoarece pe el s-a format un eleșteu ce a fost populat cu pește, instanța de fond a avut în vedere că nu a fost schimbată categoria de folosință a acestui teren din agricol în luciu de apă, situație față de care expropriatorul a fost obligat la plata sumei de 300 lei reprezentând contravaloarea dovedită a puietului de pește, valoare adăugată celei stabilite prin expertiza agricolă. Expropriatorul a mai fost obligat în temeiul art. 28 din Legea nr. 33/1994 la plata sumei de 78984 lei reprezentând uzufruct pentru terenurile expropriate, sumă aferentă anilor 2005-2007 și la plata sumei ce reprezintă contravaloarea repunerii pe rod a plantației de pomi și de viță-de-vie.

Hotărârea instanței de fond a fost atacată cu apel de către pârâții E.N.C., E.C.C., E.C.N. și P.D. și de către intervenientul S.D.A. prin procurator N.V. și criticată pentru nelegalitate și netemeinicie. Apelanții-pârâți au criticat modalitatea de soluționare a cererii reconventionale, susținând că instanța nu a avut în vedere dispozițiile art. 27 din Legea nr. 33/1994. În acest sens au menționat că, se impunea administrarea de probatorii pentru stabilirea cuantumului pretențiilor acestora, respectiv stabilirea valorii de achiziționare a terenurilor și de reconstrucție a imobilelor, aspecte nerespectate care demonstrează încălcarea dispozițiilor art. 25 și 27 din Constituția României. Au mai arătat că urmare a exproprierii nu pot fi obligați să schimbe domiciliul în vatra de sat amenajată de E.M.C.

Motru, întrucât modalitatea nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege, în sensul că nu este aprobat PUZ-ul ori că nu s-au realizat lucrările prevăzute de PUZ. Pârâții au susținut că doresc să se stabilească într-o zonă rurală de perspectivă pentru a presta în continuare activitate agricolă, motiv pentru care sunt obligați să se prevaleze de dreptul de a alege locul unde vor putea trăi și unde ar avea condițiile deținute în prezent în satul de domiciliu, situație în care se impune acceptarea pretențiilor formulate de ei, aceasta fiind singura modalitate prin care s-ar realiza o dreaptă și prealabilă despăgubire. S-a mai arătat că expropriatorul a încălcat dispozițiile art. 29 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 prin faptul că nu a asigurat expropriaților spațiul de locuit necesar.

S-a susținut că în mod greșit a fost exclusă de la expropriere suprafața de 0,50 ha teren din punctul „La Școală" și a clădirii existente pe acesta. Critica vizează și subevaluarea terenurilor agricole din intravilan și extravilan propuse pentru expropriere. Cu privire la despăgubirile acordate pentru terenurile cu vegetație forestieră se menționează că s-a aplicat o metodologie greșită, de care se uzează pentru terenurile necesare lucrărilor miniere și pentru exploatarea zăcămintelor de lignit. Critica se referă și la neacordarea daunelor morale datorită stresului la care expropriații au fost supuși în permanență, stres ce a dus la îmbolnăvirea unora dintre ei foarte grav. Intervenientul S.D.A.

în dezvoltarea apelului a învederat că hotărârea instanței de fond este nelegală, deoarece nu cuprinde în dispozitiv niciun fel de mențiune asupra cererii sale. Prin Decizia nr. 26 din 3 februarie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins apelurile declarate de pârâți și de intervenientul S.D.A. prin procurator N.V. împotriva sentinței civile nr. 161 din 26 iunie 2009 a Tribunalului Gorj. În ceea ce privește apelul pârâților, s-a reținut de către instanța de apel că instanța de fond a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor cuprinse în capitolul intitulat „Exproprierea și stabilirea despăgubirilor" din Legea nr. 33/1994 și în mod legal expropriatorul a fost obligat la despăgubiri bănești reprezentând contravaloarea imobilelor terenuri și construcții către expropriații-pârâți.

În mod corect s-a reținut ca lipsită de fundament legal cererea expropriaților de a li se reconstrui imobile pe terenuri puse la dispoziție de către expropriator în zona municipiului Timișoara, în condițiile în care legea specială în materia exproprierii pentru cauză de utilitate publică nu prevede o asemenea modalitate de despăgubire. Pe de altă parte, s-a reținut că în faza prealabilă introducerii acțiunii, pârâții, deși notificați, nu au formulat întâmpinare prin care să conteste modalitatea de despăgubire și tacit au achiesat la varianta de despăgubire propusă de expropriator. Cauza a fost soluționată în limita investirii, fără a fi încălcate dispozițiile art. 29 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, deoarece pârâții nu au formulat alte cereri.

Cu privire la modalitatea de soluționare a cererii reconvenționale, referitor la terenul din punctul „La Școală", s-a reținut că în mod expres prin cererea de investire a instanței au fost indicate suprafețele de teren și clădirile pentru care se impune exproprierea, printre aceste terenuri neregăsindu-se și cel din punctul „La Școală", exproprierea lui fiind solicitată de pârâți prin precizarea cererii reconvenționale. În mod corect, instanța de apel a reținut că acest imobil nu este situat în continuarea celor solicitate de expropriator pentru a fi expropriate. Implicit, de aici a rezultat că acest teren nu este în interiorul perimetrului pentru desfășurarea lucrărilor miniere, ceea ce a impus respingerea cererii privind exproprierea lui.

Cu privire la cuantumul despăgubirilor, s-a reținut că evaluarea terenurilor intravilane s-a realizat în raport de valoarea de piață, luându-se în calcul criteriile social-economice și urbanistice care stau la baza diferențierii zonelor de amplasament și scopul evaluării. Pentru terenurile situate în extravilan, evaluarea s-a făcut corect, ținând cont de prețul practicat pe piață pentru terenurile care au această categorie de folosință, de zona de amplasament, de valoarea producției la hectar pentru culturile practicate și de numărul de ani corespunzător perioadei de fructificare, cât și de coeficientul de corecție al producției pe piața liberă. În final, curtea a reținut că valoare stabilită de către cei trei experți pentru terenurile intravilane și extravilane asigură o justă despăgubire, respectând criteriul proporționalității, cât și dispozițiile art. 481 C. civ.

raportat la art. 44 alin. (3) din Constituția României. S-a reținut corectă și valoarea despăgubirilor pentru terenurile cu vegetație forestieră realizată în concordanță cu dispozițiile art. 26 și 27 din Legea nr. 33/1994, aceste despăgubiri fiind de natură să acopere prejudiciul cauzat persoanelor expropriate. Cu privire la susținerile apelanților-pârâți privind obligarea expropriatorului la plata sumei de 300000 lei reprezentând daune morale, cât și obligația acestuia de a asigura transportul bunurilor existente în gospodăriile persoanelor expropriate pe cheltuiala acestuia la noua locație, corect s-a reținut că sunt cereri noi, formulate pentru prima dată în apel, situație în care nu pot fi examinate de către instanță în această fază procesuală, așa cum se prevede expres în art. 294 C. proc.

civ. Și critica formulată de intervenientul S.D.A. prin procuratorul N.V. s-a reținut ca nefondată. Din partea finală a dispozitivului sentinței apelate, rezultă că există mențiune expresă referitoare la modalitatea de soluționare a cererii de intervenție. De fapt, prin concluziile scrise, apelantul intervenient a solicitat respingerea apelului declarat de pârâtul E.C., cu mențiunea că acesta nu a făcut dovada filiației, în sensul că este succesorul numitului T.Ș., chiar în condițiile în care terenul i-a fost restituit prin dispoziție emisă de primar. Prin aceste susțineri, intervenientul a recunoscut implicit că, pentru terenul față de care ridică pretenții nu poate face dovada dreptului de proprietate și că singurul care deține acte de proprietate este pârâtul E.C.

De aici, concluzia că în mod corect instanța de fond a respins cererea de intervenție în interes propriu ca lipsită de interes, în condițiile în care intervenienții au recunoscut că nu dețin acte de proprietate pentru terenul în litigiu, deoarece nu li s-a reconstituit dreptul de proprietate. Împotriva Deciziei nr. 26 din 03 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova, în termen legal au declarat recurs pârâții E.N.C., E.C.C., E.C.N. și P.D., precum și intervenientul S.D.A. prin procurator N.V., care invocând motivul prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. au criticat-o pentru nelegalitate. Prin recursul pârâților hotărârea instanței de apel este criticată sub aspectul respingerii greșite a cererilor acestora, privind refacerea expertizelor invocate în cauză, a modului în care a fost soluționată cererea reconvențională, cât și pentru neacordarea daunelor morale solicitate ca urmare a despăgubirilor cuvenite, ca efect al exproprierii.

S-a arătat că, în privința modului de soluționare a cererii reconvenționale, prin care s-a solicitat reconstituirea gospodăriilor expropriaților într-un perimetru ales, instanța a reținut că prin reformularea întâmpinării, conform art. 14 din Legea nr. 33/1994, prin care s-a solicitat varianta întâi din expertiză pentru despăgubiri, instanța în mod greșit a stabilit că pârâții au achiesat tacit la varianta propusă de expropriator. Au mai susținut recurenții că prevederile art. 14 sunt dispozitive și că proprietarul care urmează să fie expropriat poate să rămână în pasivitate și să nu formuleze întâmpinare, caz în care expropriatul recurge la formularea cererii de expropriere în justiție, în baza art. 21 din lege.

Într-o asemenea situație, cu interese potrivnice, atât asupra modalității de transfer a dreptului de proprietate, cât și asupra cuantumului și naturii despăgubirilor, instanța este obligată să ia act de înțelegerea părților cu privire la cuantumul sau natura despăgubirilor. Se critică hotărârea instanței de apel și sub aspectul respingerii greșite a cererilor recurenților privind refacerea expertizelor întocmite în cauză. Învederează în acest sens că se impunea, cel puțin, refacerea expertizelor, deoarece nu s-au avut în vedere valorile cu TVA și nici faptul că, în momentul în care expropriații își vor reconstrui gospodăriile vor achita costurile materialelor și al manoperei, inclusiv TVA - ul.

Se mai susține că nu au fost avute în vedere costurile pentru obținerea autorizațiilor de construcție, a vizelor proiectelor și diverse alte taxe inerente cu ocazia construirii locuinței. Criticile vizează și faptul că instanța de apel nu a avut în vedere cererea recurenților pentru evaluarea unor bunuri, cum ar fi: instalația electrică, montarea pompelor și hidroforului, materialele pentru împrejmuirea proprietății și subevaluarea acordată pentru anexele gospodărești. Ultima critică din recurs se referă la neacordarea despăgubirilor morale, ca o compensare a despăgubirilor cuvenite fiecărui expropriat, datorită măsurii luate. Se susține că o astfel de cerere este admisibilă și greșit a fost interpretată ca o cerere nouă, deoarece nu diferă prin obiect și cauză de obiectul acțiunii inițiale, care vizează stabilirea și acordarea despăgubirilor generale, ca o compensare pentru faptul exproprierii.

Intervenientul S.D.A. critică hotărârea din apel pentru greșita respingere a cererii sale de intervenție, învederând că instanța de apel a ignorat faptul că, deși nu și-a dovedit calitatea de moștenitor legal al defunctului Ș.T., nu a avut în vedere că nedobândirea dreptului de moștenitor se datorează atitudinii Primarului comunei Silivirești care a emis titlul de proprietate pe numele recurentului pârât E.N.C. Mai susține că, recurentul pârât a indus în eroare Primarul comunei Silivirești, obținând titlu de proprietate asupra terenului, care ar fi trebuit să revină în proprietatea intervenientului. Soluția pronunțată prin hotărârea recurată este în afara criticilor formulate prin recursurile declarate de pârâții din cauză și de intervenientul S.D.A.

Prin hotărârea recurată, corect s-a pronunțat instanța, dând eficiență dispozițiilor Legii nr. 33/1994 cu privire la exproprierea și stabilirea despăgubirilor. Prin cererea reconvențională formulată de pârâții E.N.C., E.C.C., E.C.N. și P.D.s-a solicitat să le fie reconstruite imobile pe terenuri puse la dispoziție de către expropriatori într-o altă zonă a țării, optându-se pentru cea din zona municipiului Timișoara. Prin soluția pronunțată, corect s-a reținut că o astfel de cerere nu are fundament legal, deoarece legea în materie de expropriere pentru cauză de utilitate publică nu prevede o asemenea modalitate de despăgubire pentru expropriați.

Nu s-au adus încălcări privind aplicarea corectă a dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 33/1994, deoarece în cauză s-a dovedit că pârâții, în faza prealabilă introducerii acțiunii la instanță, fiind notificați, nu au contestat modalitatea de despăgubire, ceea ce denotă că au achiesat tacit cu privire la despăgubirile acordate de către expropriator. De fapt, expropriatorul, având în vedere Planul de Amenajare a Teritoriului Intercomunal, cu ocazia exproprierii a prevăzut trei variante de despăgubire privind gospodăriile ce au făcut obiectul exproprierii, respectiv: 1. reconstruirea pe terenul pus la dispoziție de proprietar și despăgubiri, dacă se optează pentru această variantă; 2. reconstruirea în noua vatră amenajată de E.M.C.

Motru și despăgubiri, dacă este cazul; 3. despăgubiri pur și simplu. Potrivit probelor administrate, expropriații nu au solicitat prima variantă de despăgubire și nici a doua variantă, cu motivarea că în această variantă nu există utilitățile corespunzătoare, astfel că singura variantă a fost cea privind acordarea despăgubirilor. Nefondată este și critica privind nerespectarea dispozițiilor art. 29 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în sensul că nu s-au acordat expropriaților spații de locuit sau despăgubiri corespunzătoare. Conform acestui text, asigurarea de către expropriator a spațiului de locuit, în cazul exproprierii, se poate face numai la cererea persoanelor afectate de măsura exproprierii și numai cu respectarea prevederilor art. 26 din legea precitată, care se referă la calculul despăgubirilor.

În această situație, se reține că în mod corect instanța de apel s-a pronunțat în limita investirii sale, având în vedere că recurenții pârâți nu au formulat solicitări în acest sens. Critica referitoare la modalitatea în care a fost soluționată cererea reconvențională, cu privire la exproprierea imobilului clădire și teren, în suprafață de 0,50 ha, situat în pct. „La școală” este nefondată. Se observă că, prin acțiunea promovată nu este evidențiată clădirea și terenul situat în punctul indicat, constatându-se că exproprierea acestui imobil a fost solicitată de pârâți prin precizarea făcută la cererea reconvențională. În aceeași cerere, s-a menționat că acest imobil nu se află în continuarea celor solicitate de către expropriator pentru a fi expropriate și nici în interiorul perimetrului pentru desfășurarea lucrărilor miniere, situație în care corect s-a respins această cerere privind exproprierea imobilului respectiv.

Referitor la cuantumul despăgubirilor pentru terenurile agricole din intravilan și extravilan, se reține că au fost aplicate dispozițiile art. 25 și 26 din Legea nr. 33/1994 corect, avându-se în vedere expertizele de specialitate agricolă. Astfel, terenurile intravilane s-au evaluat în raport de valoarea de piață, pe baza criteriilor social-economice și urbanistice, pe baza cărora se diferențiază în raport de zonele de amplasare și de scopul evaluării. Pentru terenurile situate în extravilan, evaluarea s-a făcut la prețul practicat pe piață pentru terenuri similare, care au aceeași categorie de folosință, ținând cont de zona de amplasament, de valoarea producției obținute la hectar pentru culturile practicate în zonă, de anii corespunzători perioadei de fructificare, cât și de coeficientul de corecție al producției pe piața liberă.

În raport de cele arătate, s-a apreciat valoarea corectă, stabilită pentru terenurile intravilane și extravilane, cei trei experți stabilind o justă despăgubire și au respectat criteriul proporționalității. Cu privire la terenurile cu vegetație forestieră, soluția este corectă, deoarece evaluarea s-a făcut cu respectarea art. 26 și 27 din Legea nr. 33/1994, ținându-se cont de prețul de vânzare practicat pentru imobile similare din zona respectivă, avându-se în vedere metodologia de calcul prevăzută de Lege nr. 106/2008, despăgubirile acordate pârâților fiind stabilite legal, cuantumul despăgubirilor fiind de natură să acopere prejudiciul cauzat expropriaților.

Se reține că, instanța de apel a reținut corect că prin expertizele întocmite în cauză au fost stabilite valorile reale pentru imobilele expropriate, aplicându-se și interpretându-se corect dispozițiile art. 25 – 27 din Legea nr. 33/1994, motive pentru care instanța nu a dispus efectuarea unor noi rapoarte de expertiză. Și dispozițiile art. 294 C. proc. civ. au fost interpretate corect, prin faptul că nu s-au acordat daune morale și expropriatorul nu a fost obligat la cheltuielile aferente transporturilor bunurilor existente în gospodăria expropriaților, deoarece aceste cereri au fost formulate pentru prima dată în apel, textul nepermițând examinarea cererilor formulate pentru prima dată în această cale de atac.

În consecință, se reține că toate criticile formulate de recurenții-pârâți sunt nefondate. Cu privire la recursul formulat de către intervenientul S.D.A., se reține că și acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: Recurentul-intervenient a solicitat respingerea apelului declarat de pârâtul E.C., prin concluziile scrise anexate cauzei și a susținut că acesta nu a dovedit prin acte de filiație că este succesorul numitului T.Ș., chiar dacă i s-a emis titlu de proprietate pentru terenul rămas în urma decesului acestuia. Interpretând această susținere, instanța de apel corect a reținut că intervenientul a recunoscut că pentru terenul ce pretinde că i se cuvine nu a făcut dovada dreptului de proprietate și că pârâtul E.C.

este cel care deține act de proprietate. Astfel, instanța de apel corect a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de acest recurent, motivând că cererea este lipsită de interes, în condițiile în care intervenientul a recunoscut că nu deține acte de proprietate pentru că nu i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru acest imobil. În consecință, reținându-se că sunt nefondate criticile formulate de recurenții-pârâți și recurentul intervenient, urmează ca această instanță să pronunțe respingerea recursurilor ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții E.N.C., E.C.C., E.C.N. și P.D. și de intervenientul S.D.A. împotriva Deciziei nr. 26 din 3 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2011.