ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2462/2019

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la 02 noiembrie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta Liga Maiștrilor Militari de Marină Constanța a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Primarul municipiului Constanța și Municipiul Constanța prin primar, anularea Dispoziției nr. 3197 din 29 septembrie 2016, emisă de Primarul municipiului Constanța și obligarea pârâților la restituirea în natură a imobilului situat în Constanța, str. x, compus din teren în suprafață de 450 mp și construcția cunoscută sub numele de "A.". Prin Sentința civilă nr. 2086 din 09 octombrie 2017, Tribunalul Constanța, secția I civilă, a admis acțiunea; a dispus anularea Dispoziției nr. 3197 din 29 septembrie 2016, emisă de Primarul municipiului Constanța; a obligat pârâții la restituirea, către reclamantă, a imobilului situat în Municipiul Constanța, județul Constanța, compus din teren în suprafață de 450 mp și construcția D+P+M+1E, identificate prin raportul de expertiză efectuată de expert - ing. B.; a obligat pârâții la plata, către reclamantă, a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.500 RON, din care 4.000 RON onorariul apărătorului ales, redus, și 1.500 RON reprezentând onorariul de expertiză achitat în proces.

Hotărârea recurată Prin Decizia nr. 6C din 07 februarie 2019, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, a admis apelul declarat de pârâții Primarul municipiului Constanța și Municipiul Constanța, prin primar împotriva Sentinței civile nr. 2086 din 09 octombrie 2017 a Tribunalului Constanța, secția I civilă; a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a respins, ca nefondată, contestația; a obligat intimata-reclamantă la plata sumei de 2.568 RON către apelanții-pârâți, reprezentând cheltuieli de judecată fond (545 RON) și apel (2.023 RON).

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, a declarat recurs reclamanta Liga Maiștrilor Militari de Marină Constanța. Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la 12 august 2019, sub nr. x/2016, fiind repartizată aleatoriu, spre soluționare, completului filtru nr. 6.

Procedura de filtru Prin raportul privind admisibilitatea, în principiu, a recursului, s-a reținut că recursul este declarat împotriva unei hotărâri care nu are deschisă această cale de atac. În condițiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților pentru a-și exprima poziția procesuală prin depunerea unui punct de vedere, în scris, la raport. Intimații-pârâți au depus punct de vedere la raport, solicitând respingerea recursului, ca inadmisibil. În opinia lor, hotărârea pronunțată într-o acțiune având ca temei de drept Legea nr. 10/2001 este supusă numai apelului. Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea recursului la data de 12 decembrie 2019, în complet de filtru, fără citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, admisibilitatea recursului, reținând următoarele: Față de obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost configurat prin cererea de chemare în judecată, reclamanta Liga Maiștrilor Militari de Marină Constanța își revendică calitatea de persoană îndreptățită la măsurile reparatorii reglementate de dispozițiile legii speciale în legătură cu un imobil și urmărește, prin demersul judiciar, valorificarea propriilor pretenții ca efect al notificării formulate în procedura Legii nr. 10/2001, dat fiind faptul că, în accepțiunea legii speciale, calitatea de persoană îndreptățită constituie premisa în analiza de ansamblu a cererii de acordare a măsurilor reparatorii și obținere a unei forme de reparație pentru imobilul preluat abuziv de către stat în perioada de referință a legii speciale. Prin urmare, această parte urmărește, în esență, tocmai recunoașterea pe cale judiciară a unei situații de drept raportate la regimul juridic consacrat de Legea nr. 10/2001, demers care este subsumat scopului final urmărit, respectiv acela al recunoașterii dreptului la măsuri reparatorii prin restituirea în natură a unui imobil litigios. Cum litigiul de față are ca obiect recunoașterea calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, cu toate consecințele ce decurg din aceasta, iar instanța devolutivă, în contextul cadrului procesual al învestirii, a statuat asupra modalității de aplicare a legii speciale în soluționarea notificării formulate, precum și a formei de reparație acordată de prima instanță părții în cauză, Înalta Curte reține că litigiul nu poate fi subsumat decât dispozițiilor acestui act normativ, evocat ca temei de drept în susținerea cererii formulate, fiind astfel incidente dispozițiile înscrise în art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat prin art. XII din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor. Potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, "Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competența curții de apel". Contestației prevăzute de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 îi este asimilată și acțiunea prin care persoana ce se pretinde îndreptățită reclamă respingerea solicitării de restituire a imobilului de către entitatea deținătoare, solicitând acordarea de măsuri reparatorii, cum este ipoteza dedusă judecății în prezenta cauză, sub acest aspect fiind aplicabilă Decizia nr. XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată într-un recurs în interesul legii. Prevederile legii speciale trebuie coroborate cu dispozițiile tranzitorii ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în M. Of. nr. 365/20.05.2012, care dispun: "(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară. (2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară." Rezultă, din cele ce preced, că hotărârea tribunalului prin care a fost soluționată acțiunea reclamantei în aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, este supusă numai căii de atac a apelului. Conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. Prin urmare, Decizia nr. 6C din 07 februarie 2019 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă, obiect al recursului pendinte, este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă de a fi supusă cenzurii pe calea recursului. Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de acesta. Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. În consecință, pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta Liga Maiștrilor Militari de Marină Constanța împotriva Deciziei nr. 6C din 7 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2016.