Decizia nr. 2144/2019 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 25 iulie 2017, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 28 mai 2012 de către BNP C. și a actului adițional autentificat sub nr. x din 5 iunie 2012 de către același notar public, pentru neîndeplinirea obligației privind plata prețului de 289.000 RON a imobilului ce a format obiectul contractului indicat.

Sentința pronunțată de tribunal Tribunalul Ilfov, secția civilă, prin Sentința nr. 1554 din 21 mai 2018, a respins cererea de chemare în judecată privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., ca neîntemeiată. A obligat-o pe reclamantă la plata către pârâtă a sumei de 2.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Decizia pronunțată de curtea de apel Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin Decizia nr. 12A din 9 ianuarie 2019, a anulat cererea de apel formulată de reclamantă împotriva sentinței pronunțate de tribunal, ca netimbrată.

Calea de atac formulată în cauză Împotriva deciziei, reclamanta A. a declarat recurs, invocând ca temei de drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Fără a contesta existența obligației, stabilite în sarcina sa de instanța de apel, de plată a unei taxe judiciare de timbru calculată la valoarea pretențiilor deduse judecății prin cererea de chemare în judecată, recurenta a susținut că adresa, prin care i s-a adus la cunoștință obligația de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 3.247,50 RON, i-a fost comunicată într-o perioadă în care nu exista disponibilitatea pentru achitarea acesteia, reclamanta neavând la îndemână un interval de timp suficient pentru a se conforma obligației procedurale. Astfel fiind, recurenta nu a avut posibilitatea achitării taxei judiciare de timbru. În opinia recurentei, prin hotărârea dată, instanța de apel a încălcat regulile de procedură care atrag sancțiunea nulității deoarece la termenul fixat, ea nu a avut posibilitatea de a achita cuantumul taxei judiciare de timbru, aspect ce a condus la anularea cererii de apel.

Procedura de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin Încheierea din 16 octombrie 2019, completul de filtru a admis, în principiu, recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 12A din 9 ianuarie 2019 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă și a fixat termen de judecată în ședință publică, cu citare părți la data de 20 noiembrie 2019, excepțiile invocate de intimată-pârâtă cu referire la condițiile procedurale în care a fost promovată cererea de recurs (de tardivitate și netimbrare a acesteia, ori de nulitate pentru neîncadrarea criticilor) neputând fi reținute pentru motivele expuse în cuprinsul raportului.

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă B. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată. A înțeles a invoca, în primul rând, excepția tardivității formulării căii de atac, solicitând a se verifica data comunicării deciziei atacate și data declarării recursului, precum și excepția netimbrării recursului, solicitând a se verifica și acest aspect. Totodată, prin punctul de vedere la raport, intimata - pârâtă a solicitat în principal constatarea nulității recursului, pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ. Referitor la excepțiile invocate prin întâmpinare, a apreciat că Înalta Curte a constatat corect că recursul promovat a îndeplinit cerințele legale. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, potrivit celor ce urmează. Fără a nega împrejurarea că pentru judecata apelului său ar fi datorat o taxă judiciară de timbru calculată la valoarea pretențiilor deduse judecății, după regulile specifice judecății în apel (de altfel, recurenta neformulând o cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru în condițiile art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013), se înțelege că prin cererea sa de recurs, recurenta a contestat perioada de timp insuficientă (de 10 zile de la primirea informării scrise din partea instanței) avută la dispoziție pentru a aduce la îndeplinire obligația legală, perioadă în care nu a dispus de resursele financiare necesare în acest scop. Recurenta mai afirmă că, din acest motiv - perioada de timp avută la dispoziție - nu a fost în măsură să achite taxa judiciară de timbru, ceea ce a condus la anularea apelului său ca netimbrat. Înalta Curte reține, în primul rând, că potrivit art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, principiul este că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat și, în al doilea rând, că intervalul de timp pus la dispoziție de instanța de apel pentru îndeplinirea obligației ce incumba titularei apelului, nu e altul decât cel prevăzut de lege, respectiv art. 33 alin. (2) din același act normativ. În al treilea rând, dacă factorul timp ar fi fost esențial în aducerea la îndeplinire a obligației de plată a taxei judiciare de timbru, apelanta putea formula o cerere de acordare a facilităților la plata taxelor judiciare de timbru, sub forma eșalonării plății, în temeiul și condițiile prevăzute de O.U.G. nr. 51/2008. Înalta Curte mai constată însă că nu o atare împrejurare a împiedicat-o pe recurentă să facă în apel dovada îndeplinirii acestei obligații legale, ci lipsa de voință în această direcție, aspect ce transpare cu evidență din conținutul înscrisului depus la dosarului de apel, prin care, cu prioritate, partea informează instanța asupra neconformării sale față de solicitarea plății taxei judiciare de timbru și solicită aplicarea sancțiunii anulării cererii de apel, după care se plânge pentru neluarea mai din timp (anterior comunicării cererii de apel) a acestei măsuri, iar în final, își exprimă voința de a renunța la judecată. Față de toate aceste împrejurări reținute anterior și cum instanța de recurs nu a identificat - precum a pretins recurenta - încălcarea de către instanța de apel a niciunei reguli de procedură care să atragă sancțiune nulității, atunci când a anulat apelul declarat de parte ca netimbrat, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Deși, față de soluția adoptată asupra recursului și în raport cu dispozițiile art. 453 C. proc. civ., intimatei-pârâte i s-ar fi cuvenit acordarea de cheltuieli de judecată pentru recurs, Înalta Curte va respinge această solicitare, reținând că pretenția în acest sens formulată prin întâmpinare nu a fost însoțită și de dovezile necesare cuantificării cheltuielilor pretinse.