ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6176/2019
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6176/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Hotărârea pronunțată de instanța de fond
1.1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată, la data de 19.01.2017, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Regia Autonomă de Transport București a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, anularea Deciziei nr. 3064/15.12.2016 emise de pârât și obligarea pârâtului la emiterea unei decizii de admitere a cererii de plată pentru suma de 272 RON.
1.2. Soluția primei instanțe
Prin Sentința nr. 143 din 7 iulie 2017, instanța a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Cererea de recurs
Împotriva acestei sentințe, reclamanta Societatea de Transport București STB SA (fostă Regia Autonomă de Transport București) a formulat recurs, întemeiat pe art. 483 - 488 din C. proc. civ., solicitând modificarea hotărârii recurate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
În cuprinsul recursului, recurenta-reclamantă a reiterat susținerile din acțiune.
Apărările formulate în cauză
Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Decizia instanței de recurs
4.1. Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 din C. proc. civ., excepția nulității recursului în condițiile art. 499 din C. proc. civ.
Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.
Recurenta-reclamantă STB SA a invocat formal motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., rezumându-se la a reitera ad litteram susținerile formulate în cuprinsul acțiunii, fără a aduce nicio critică de nelegalitate sentinței atacate.
4.2. Astfel, verificând considerentele sentinței recurate, Înalta Curte apreciază că acestea îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., care impun cerința ca hotărârea să cuprindă motivele pe care se sprijină soluția adoptată, motivare care să nu fie contradictorie sau străină de natura pricinii.
Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 din C. proc. civ.
Textul legal se interpretează în sensul formulării, prin motivele de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.
Potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.
4.3. Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.
În practica judiciară s-a decis că simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege.
Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu a formulat nicio critică posibil a fi circumscrisă motivelor de nelegalitate apte să conducă la casarea hotărârii recurate, alegațiile din cererea de recurs nefiind altceva decât reproducerea susținerilor din cererea de chemare în judecată. Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea.
4.4. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul formulat de Societatea de Transport București STB SA împotriva Sentinței nr. 1824 din 18 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 decembrie 2019.