ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 556/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 04.10.2016, reclamantul INSPECTORATUL GENERAL AL JANDARMERIEI ROMÂNE - UM 0251 BUCUREȘTI a chemat în judecată în calitate de pârât Ministerul Afacerilor Interne, solicitând instanței că prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea Hotărârii nr. 36/16.05.2016 a Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne și, pe cale de consecință, menținerea ca legal și temeinic a procesului-verbal de cercetare administrativă nr. x din 20.11.2015, a deciziilor de imputare emise în baza acestuia, precum și a Hotărârilor Comisiilor de soluționare a contestațiilor.

Soluția instanței de fond

Prin Sentința civilă nr. 359 pronunțată în data de 07.02.2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul INSPECTORATUL GENERAL AL JANDARMERIEI ROMÂNE - UM 0251 BUCUREȘTI, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL AFACERILOR INTERNE, ca inadmisibilă.

Cererea de recurs

Împotriva Sentinței civile nr. 359 din data de 07.02.2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamantul INSPECTORATUL GENERAL AL JANDARMERIEI ROMÂNE - UM 0251 BUCUREȘTI, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

În susținerea recursului recurentul - reclamant a susținut că hotărârea recurată conține motive contradictorii, în sensul că, deși a solicitat, prin consilierul juridic delegat introducerea în cauză, pentru opozabilitate, a persoanelor vizate de actele administrative atacate, în mod eronat instanța a hotărât respingerea cererii de chemare în judecată, ca inadmisibilă.

Recurentul - reclamant a susținut de asemenea că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a normelor de drept material care reglementează introducerea forțată în cauză, din oficiu, a altor persoane, aceasta procedând eronat, în sensul respingerii cererii, ca inadmisibilă, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 78 alin. (2) din C. proc. civ. Solicită astfel a se observa că, în cauza dedusă judecății intimatul - pârât MAI a solicitat prin întâmpinare introducerea în cauză a persoanelor vizate de actele administrative atacate, fapt reținut și în sentința atacată, la pagina 1, paragraful 8, respectiv pagina 2- ultimul paragraf.

Apreciază recurentul că instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a normelor de drept material care reglementează introducerea forțată în cauză, din oficiu, a altor persoane, aceasta susținând în mod eronat că este atributul exclusiv al reclamantului de a solicita introducerea forțată în cauză a altor persoane.

Conchizând, susține recurentul că, pentru a putea lua hotărârea de a se respinge cererea, ca inadmisibilă, trebuiau întrunite cumulativ două condiții și anume:

- a) judecătorul să aprecieze că pricina nu poate fi soluționată fără participarea terțului;

- b) niciuna dintre părți nu solicită introducerea în cauză a terțului.

Or, cea de-a doua condiție nu a fost îndeplinită, deoarece atât recurentul - reclamant (prin intermediul concluziilor orale susținute de consilierul juridic prezent la termenul de judecată) cât și intimatul -pârât (atât prin intermediul întâmpinării depuse, cât și prin intermediul concluziilor orale susținute de consilierul juridic prezent la termenul de judecată, au solicitat introducerea în cauză a " beneficiarilor" deciziilor de imputare anulate de către Comisia de jurisdicție a Imputațiilor din cadrul MAI.

Solicită recurentul admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de recurentul - reclamant nu s-a formulat întâmpinare de către intimatul - pârât Ministerul Afacerilor Interne.

Procedura de soluționare a recursului

Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, a fost fixat termen pentru soluționarea recursului de față.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496 - 499 din C. proc. civ.

Înalta Curte, examinând sentința atacată prin prisma criticilor recurentului, ce vizează, în esență, greșita aplicare a normelor ce reglementează introducerea " forțată, în cauză, din oficiu, a altor persoane", respectiv a dispozițiilor art. 78 alin. (2) din C. proc. civ., apreciază că aceste critici se încadrează mai degrabă la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., ce reglementează încălcarea regulilor de procedură, respectiv dreptul procesual (sau procedural), în timp ce dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. vizează încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv, de drept substanțial, ce vizează ansamblul acelor categorii de norme juridice care au un conținut normativ propriu-zis.

Examinând astfel sentința atacată din perspectiva motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., instanța de control judiciar apreciază că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 161 din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 78 alin. (2) C. proc. civ. și, dat fiind caracterul imperativ al acestor norme procesuale, ce atrage nulitatea sentinței pronunțate, se impune admiterea recursului și casarea sentinței recurate, având în vedere următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 04.10.2016, reclamantul INSPECTORATUL GENERAL AL JANDARMERIEI ROMÂNE - UM 0251 BUCUREȘTI a chemat în judecată în calitate de pârât Ministerul Afacerilor Interne, solicitând instanței ca prin hotărâre ce se va pronunța să dispună anularea Hotărârii nr. 36/16.05.2016 a Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne și, pe cale de consecință, menținerea ca legal și temeinic a procesului-verbal de cercetare administrativă nr. x din 20.11.2015, a deciziilor de imputare emise în baza acestuia, precum și a Hotărârilor Comisiilor de soluționare a contestațiilor.

La data de 08.11.2016, pârâtul Ministerul Afacerilor Interne a formulat punct de vedere la cererea de chemare în judecată a reclamantului Inspectoratului General al Jandarmeriei Române împotriva Hotărârii nr. 36/16.05.2016, pronunțată de Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

Prin punctul de vedere formulat pârâtul a solicitat ca, în raport de prevederile art. 161 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, prin raportare la dispozițiile art. 78 alin. (2) din C. proc. civ., instanța să analizeze posibilitatea introducerii în cauză a "beneficiarilor" deciziilor de imputare anulate de către Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul MAI cadre militare din Inspectoratul de Jandarmi Județean Giurgiu, menționați nominal în cuprinsul Hotărârii nr. 36/2016.

În ședința publică din 07.02.2017 instanța de fond a pus în discuție necesitatea introducerii în cauză a persoanelor care au formulat contestațiile administrative admise prin hotărârea contestată în prezent.

Analizând practicaua sentinței civile recurate din această perspectivă, respectiv din perspectiva poziției procesuale a celor două părți referitoare la necesitatea introducerii în cauză a " beneficiarilor" deciziilor de imputare anulate de către Comisia de Jurisdicție a imputațiilor prin hotărârea contestată de reclamant, Înalta Curte constată că, în mod greșit, instanța de fond a pus în discuție " dacă reclamantul înțelege să cheme în judecată și persoanele vizate de respectivele acte ce au fost anulate prin hotărârea Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor, punându-i chiar în vedere acestuia că are sarcina fixării cadrului procesual, deși dispozițiile art. 78 alin. (2) din C. proc. civ. stabilesc fără echivoc, în sarcina judecătorului obligația de a pune în discuția" părților" necesitatea introducerii în cauză a altor persoane și nu doar a reclamantului, iar dispozițiile art. 161 din Legea nr. 554/2004, în vigoare la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, stipulează în sensul că " instanța de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele sociale interesate sau poate pune în discuție, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora, precum și a altor subiecte de drept.

În ceea ce privește poziția procesuală a reclamantului, se constată că inițial, reprezentantul legal al autorității a considerat că nu este necesară introducerea în cauză a altor persoane, apreciind, în același timp că instanța poate dispune introducerea lor în cauză, pentru opozabilitate, apoi a lăsat la aprecierea instanței soluția privind introducerea în cauză a acestor persoane, precizând deopotrivă că, " la acest moment nu are mandat din partea instituției pentru a solicita lărgirea cadrului procesual" și, față de acest motiv, a solicitat instanței acordarea unui termen pentru a pune în vedere conducerii instituției acest aspect, instanța de fond respingându-i cererea pe considerentul că a avut posibilitatea de a studia întâmpinarea.

La sfârșitul dezbaterilor orale, reclamantul, prin consilier juridic, a solicitat expres introducerea în cauză, pentru opozabilitate, a persoanelor vizate de actele administrative, poziția sa procesuală fiind consemnată la penultimul alineat al părții introductive (practicaua) a hotărârii.

În ceea ce privește poziția procesuală a pârâtului, pe același aspect, instanța de control judiciar constată că, inițial, având în vedere prevederile art. 161 din legea nr. 554/2004, precum și prevederile art. 78 din C. proc. civ., consilierul juridic al autorității pârâte, a considerat că " s-ar impune introducerea acestor persoane în cauză, pentru opozabilitate și pentru exercitarea dreptului la apărare", apoi acesta a apreciat " necesară introducerea în cauză a acelor persoane vizate de actele administrative, considerând în același timp că reclamantul trebuie să solicite introducerea în cauză a acestora.

În considerentele hotărârii, deși s-a consemnat că instanța a pus în discuția "părților" necesitatea introducerii în cauză a persoanelor care au formulat contestațiile administrative admise prin hotărârea constată în prezent, aceasta s-a raportat în concret doar la poziția procesuală a reclamantului, reținând eronat că reclamantul a apreciat că nu este necesară introducerea în cauză a acelor persoane, deși, astfel cum s-a consemnat și mai sus, la finalul dezbaterilor orale, " reclamantul prin consilier juridic, solicită introducerea în cauză, pentru opozabilitate, a persoanelor vizate de actele administrative".

Astfel, instanța de control judiciar constată că, în mod greșit a apreciat instanța de fond că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 161 din Legea nr. 554/2004, respingând acțiunea, ca inadmisibilă.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 161 din Legea nr. 554/2004, în vigoare la data introducerii acțiunii - 04.10.2016 - "instanța de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele sociale interesate, sau poate pune în discuție, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora, precum și a altor subiecte de drept".

Conform art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., " Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În acest scop, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc. ", iar conform alin. (3) Judecătorul poate dispune introducerea în cauză a altor persoane, în condițiile legii.".

Textul art. 22 se coroborează cu dispozițiile art. 78 din C. proc. civ. ce prevăd următoarele:

"(1) În cazurile expres prevăzute de lege, precum și în procedura necontencioasă, judecătorul va dispune din oficiu introducerea în cauză a altor persoane, chiar dacă părțile se împotrivesc.

(2) În materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecății o impune, judecătorul va pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părți nu solicită introducerea în cauză a terțului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluționată fără participarea terțului, va respinge cererea, fără a se pronunța pe fond. (…)".

Din examinarea acestor texte de lege rezultă că în cauzele de contencios administrativ și fiscal instanța are îndatorirea să pună în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a anumitor subiecte de drept și doar " Dacă niciuna dintre părți nu solicită introducerea în cauză a terțului", iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluționată fără participarea terțului, va respinge cererea, fără a se pronunța pe fond.

Deci, pentru a respinge cererea ca inadmisibilă, în aplicarea prevederilor art. 16 1 din Legea nr. 554/2004 și a art. 78 alin. (2) din C. proc. civ., este necesar ca instanța să pună în discuția tuturor părților necesitatea introducerii în cauză a terțului și ca niciuna dintre acestea să nu o solicite.

Din această perspectivă, instanța de control judiciar constată că instanța de fond a greșit, pe de o parte, reținând că recurentul - reclamant nu a înțeles să cheme în judecată pe autorii plângerilor soluționate prin hotărârea pe care o contestă în prezent, în condițiile în care reclamantul a solicitat expres introducerea în cauză, pentru opozabilitate, a persoanelor vizate de actele administrative, astfel cum rezultă din practicaua hotărârii. Pe de altă parte, aceasta a greșit raportându-se doar la reclamant, pe considerentul că acesta " are sarcina fixării cadrului procesual", în condițiile în care, față de dispozițiile art. 78 alin. (2) din C. proc. civ., ambele părți pot solicita introducerea în cauză a terțului și doar " Dacă niciuna dintre părți nu solicită introducerea în cauză a terțului", iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluționată fără participarea terțului, va respinge cererea, fără a se pronunța pe fond.

Înalta Curte observă că nici dispozițiile art. 161 din Legea nr. 554/2004, în vigoare la data introducerii acțiunii, nu stabilesc în sensul că introducerea în cauză a altor subiecte de drept ar fi atributul exclusiv al reclamantului, normele legale amintite având următorul conținut:

"instanța de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele sociale interesate sau poate pune în discuție, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora, precum și a altor subiecte de drept.". Astfel, sintagma" la cerere", nu trebuie interpretată restrictiv, în sensul că cererea ar trebui să aparțină exclusiv reclamantului.

Analizând litigiul din perspectiva în care ambele părți pot solicita introducerea în cauză a terțului instanța de control judiciar constată că pârâtul - Ministerul Afacerilor Interne, prin Punctul de vedere formulat cu privire la cererea de chemare în judecată, a fost cel ce a solicitat instanței, în raport de prevederile art. 161 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, prin raportare la dispozițiile art. 78 alin. (2) din C. proc. civ., să analizeze " posibilitatea introducerii în cauză a " beneficiarilor" deciziilor de imputare anulate de Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor...", aceasta putând fi interpretată ca o cerere de introducere în cauză, în sensul textelor de lege invocate chiar de parte. De altfel, și în cadrul dezbaterilor orale de la momentul reținerii cauzei de către instanța de fond, reprezentantul pârâtului a considerat " că s-ar impune introducerea acestor persoane în cauză pentru opozabilitate și pentru exercitarea dreptului la apărare", apreciind deopotrivă necesară introducerea acestora în cauză, chiar dacă, la interpelarea instanței de fond, aceeași parte a apreciat că " reclamantul trebuie să solicite introducerea în cauză a acestor persoane".

Înalta Curte apreciază astfel că în mod greșit a fost admisă excepția inadmisibilității reținându-se că " reclamantul nu a înțeles să cheme în judecată pe autorii plângerilor soluționate prin hotărârea pe care o contestă în prezent".

Față de aceste considerente, apreciind că în prezenta cauză ambele părți au solicitat introducerea în cauză a " beneficiarilor" deciziilor de imputare anulate de către Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor prin hotărârea ce face obiectul prezentei judecăți, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod greșit a reținut ca nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 161 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care se impune admiterea recursului și casarea sentinței civile recurate, cu trimiterea cauzei la aceeași instanță, pentru respectarea dublului grad de jurisdicție, în vederea continuării judecății, urmând a se pune în discuția părților necesitatea definirii cadrului procesual adecvat, prin introducerea în cauza a autorilor plângerilor soluționate prin hotărârea ce se solicită a fi anulată de către recurentul - reclamant.

Interpretând greșit prevederile art. 161 din Legea 554/2004, instanța de fond a încălcat o normă procedurală care atrage sancțiunea nulității hotărârii, fiind astfel incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 din C .proc.civ.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

În temeiul dispozițiilor art. 498 alin. (2) din C. proc. civ. coroborat cu art. 488 pct. 5 din C. proc. civ., va fi admis recursul declarat de Inspectoratul General al Jandarmeriei Române - UM 0251 București, va fi casată sentința recurată, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, în vederea stabilirii cadrului procesual corect și continuării judecării pe fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantul Inspectoratul General al Jandarmeriei Române - UM 0251 București împotriva Sentinței civile nr. 359 din 7 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare instanței de fond.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 februarie 2020.

GGC - OB