ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 440/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 16 septembrie 2016, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, astfel cum a fost precizată prin cererea depusă la data de 4 octombrie 2016, reclamanta Direcția de Sănătate Publică Harghita, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Ministerul Sănătății, a solicitat obligarea pârâtului la abrogarea punctului 40 cod de clasificare 1.6.2. anexa 3 din H.G. nr. 1351/2001.

1.2. Prin Încheierea din 6 februarie 2017, instanța de fond a dispus introducerea în cauză, în calitate de intervenient forțat, a Unității Administrativ Teritoriale Municipiul Odorheiu Secuiesc, potrivit art. 78 alin. (2) C. proc. civ. și art. 16 din Legea nr. 554/2004.

Prin Sentința civilă nr. 962 din 20 martie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a dispus următoarele:

(i) a respins excepția inadmisibilității;

(ii) a admis excepția tardivității introducerii plângerii prealabile;

(iii) a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Direcția de Sănătate Publică Harghita, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Ministerul Sănătății și intervenienta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Odorheiu Secuiesc, ca inadmisibilă (pentru lipsa procedurii prealabile).

Împotriva Sentinței civile nr. 962 din 20 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Direcția de Sănătate Publică Harghita, învederând că va depune motivele cererii de recurs până la primul termen de judecată ce va fi acordat în cauză.

Prin motivele de recurs înregistrate la dosarul cauzei la data de 22 iunie 2016, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

4.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 5 iulie 2017, intimatul-pârât Ministerul Sănătății a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare.

4.2. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 10 iulie 2017, intimata-intervenientă Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Odorheiu Secuiesc a invocat excepția nulității recursului pentru nerespectarea termenului de motivare a căii de atac, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4.3. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 13 iulie 2017, intimatul-pârât Guvernul României a invocat excepția nulității recursului pentru nerespectarea obligației de achitare a taxei judiciare de timbru, precum și excepția nulității recursului pentru nerespectarea termenului de motivare a căii de atac, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând, cu prioritate, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului pentru nerespectarea termenului de motivare a căii de atac, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs.", iar conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)."

Înalta Curte reține că Sentința civilă nr. 962 din 20 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost comunicată recurentei-reclamante la data de 10 mai 2016, conform dovezii de înmânare aflată la dosarul instanței de fond. Termenul de 15 zile, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înăuntrul căruia trebuia declarată și motivată calea de atac a recursului, începea să curgă de la acest moment și se împlinea la data de 26 mai 2016, potrivit dispozițiilor art. 181, raportat la art. 184 din C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost depusă prin fax, la data de 18 mai 2016, orele 15:10 și a fost înregistrată la dosarul cauzei la data de 19 mai 2016, fiind respectat termenul de declarare a recursului.

În ceea ce privește motivarea căii de atac, Înalta Curte constată că motivele de nelegalitate nu au fost prezentate în cuprinsul petiției de recurs, reclamanta învederând că le va depune până la primul termen de judecată. Motivele recursului declarat în cauză au fost depuse de recurenta-reclamantă la data de 22 iunie 2017, prin poșta militară .

Având în vedere că termenul de motivare a recursului s-a împlinit la data de 26 mai 2016, iar recurenta-reclamantă Direcția de Sănătate Publică Harghita a depus motivele pe care se întemeiază calea de atac la data de 22 iunie 2017, după împlinirea termenului, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității, prevăzută de art. 489 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) și art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului și va anula recursul declarat de reclamanta Direcția de Sănătate Publică Harghita împotriva Sentinței civile nr. 962 din 20 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului.

Anulează recursul declarat de reclamanta Direcția de Sănătate Publică Harghita împotriva Sentinței civile nr. 962 din 20 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 ianuarie 2020.

GGC - CL