ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4161/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, la data de 22.07.2016, reclamanta Comuna Agrij prin primar, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, a solicitat instanței anularea Deciziei nr. 13214/19.05.2016, a Notificării nr. x/27.04.2016 și obligarea pârâtei la decontarea integrală a cererii de plată nr. x-4.

Prin Notificarea nr. x/27.04.2016 a fost declarată neeligibilă suma reprezentând 17.433,89 RON din factura nr. x ca urmare a neprezentării suplimentare justificative, 232,26 RON recalculare taxă ISC de 0,1% și 87,15 RON Taxă ISC de 0,5%, în cadrul Contractului de finanțare nr. x/30.08.2012 având ca obiect finanțarea proiectului "Amenajarea infrastructurii de proiecție împotriva inundațiilor în Comuna Agrij, județul Sălaj", fără a fi fundamentată în drept și în fapt decizia de declarare ca neeligibile a acestor cheltuieli.

Prin Sentința civilă nr. 431 din 21 decembrie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta Comuna Agrij, prin primar, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

Împotriva sentinței menționate la pct. I.2, a formulat recurs reclamanta Comuna Agrij prin care a solicitat casarea sentinței recurate și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță iar, în subsidiar, rejudecarea cauzei în fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În dezvoltarea motivelor de recurs, a susținut că prin Decizia nr. 13214/19.05.2016 a fost respinsă contestația administrativă fără ca acest act administrativ să fie fundamentat în drept și fără a fi verificate aspectele invocate în susținerea contestației.

Înțelege să invoce inadmisibilitatea constatării de neconformități cu privire la contractul de execuție de lucrări.

Reamintește faptul că procedura de achiziție publică a fost avizată și verificată de către finanțator iar cheltuielile refuzate la plată au fost declarate eligibile astfel că, în opinia recurentei, nu se putea dispune neeligibilitatea unor cheltuieli, respectiv nu se putea schimba natura acestora fără modificarea clauzelor contractului de finanțare.

Prin actele administrative contestate nu sunt precizate care sunt temeiurile de drept potrivit cărora, după finalizarea implementării proiectului finanțat prin contractul de finanțare, să poată fi declarată cu efect retroactiv ca fiind eligibilă o cheltuială cuprinsă în bugetul proiectului și care a fost decontată ca urmare a declarării eligibilității acesteia pe baza verificărilor efectuate pe parcursul derulării procedurilor de implementare.

Apreciază că toate constatările emitentului actelor administrative sunt eronate, având în vedere că justificarea cererii de plată este fundamentată pe prevederile legale și pe prevederile contractului de execuție de lucrări.

Cererea de plată se referă strict la lucrările la care s-a obligat executantul și care au fost avizate de către finanțator prin aprobarea contractului de execuție lucrări. Cererea de plată nu conține și nici nu include alte categorii de lucrări sau lucrări executate în regie proprie de către executant deși cantitățile aferente organizării de șantier au fost mult mai mari decât cele prevăzute în proiectul tehnic și în contractul de lucrări.

Emitentul actelor administrative nu a verificat perfecta corelare a proiectului tehnic și a situațiilor de lucrări executate cu valoarea solicitată la plată a acestora.

Datorită lucrărilor de amenajare a celor două baraje prin supraînălțare, a fost considerată necesară dezafectarea a 190 ml de rampe de acces de diguri pentru a nu periclita accesul proprietarilor de terenuri agricole și forestiere din zonă, iar aceste rampe de acces nu au fost prevăzute în proiectul tehnic pentru dezafectare.

Cu privire la sumele declarate neeligibile, în cuprinsul actelor administrative contestate nu este prevăzut modul de calcul a acestora și nici justificarea declarării ca neeligibile iar cheltuielile aferente cotelor necesar a fi achitate ISC raportat la valoarea lucrărilor executate, au fost justificate prin copia tuturor ordinelor de plată prin care au fost virate sumele.

La data de 10.03.2017, recurenta a înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție o completare a motivelor de recurs.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, considerând că sentința recurată este pronunțată cu respectarea normelor de drept material incidente cât și cu respectarea clauzelor contractuale.

Învederează că a respectat procedura expusă prin contractul de finanțare și a indicat considerentele care au condus la respingerea cheltuielilor neeligibile.

Actele contestate au fost emise în temeiul Manualului de procedură de autorizare plăți M01-07 versiunea 36 pentru măsura 125E/4.3 aprobat prin ordinul MADR AL Ghidului Solicitantului cât și în temeiul H.G. nr. 224/2008. Avizarea procedurii de achiziții nu echivalează cu avizarea plăților și declararea ca eligibile a tuturor cheltuielilor care vor fi supuse decontării.

Parte dintre cheltuielile solicitate spre decontare în cererea de plată pentru a patra tranșă au fost respinse ca neeligibile dat fiind faptul că lucrările de aducere la starea inițială nu au fost în mod real efectuate de către contractorul de lucrări.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte arată că vor fi analizate doar motivele de recurs astfel cum au fost învederate prin cererea de recurs formulată în termenul legal de 15 zile de la comunicarea hotărârii recurate, întrucât completarea motivelor de recurs a fost înaintată instanței la data de 10.03.2017, fiind depășit termenul de 15 zile prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, raportat la data comunicării hotărârii recurate (20.01.2017). Potrivit prevederilor art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal iar, conform dispozițiilor art. 185 din C. proc. civ., când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului.

În consecință, față de dispozițiile legale mai-sus învederate, nu se vor analiza motivele de recurs formulate prin cererea de completare, depusă tardiv la instanța de recurs.

Înalta Curte reține că între recurenta-reclamantă Comuna Agrij și intimata Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale s-a încheiat contractul de finanțare nr. x/30.08.2012 având ca obiect finanțarea proiectului "Amenajarea infrastructurii de proiecție împotriva inundațiilor în Comuna Agrij, județul Sălaj".

Recurenta-reclamantă a formulat cererea de plată nr. x-4 care a fost respinsă, fiind declarate neeligibile cheltuielile în cuantum de 17.753,30 RON reprezentând parte din cheltuielile incluse în factura nr. x datorată neprezentării informațiilor suplimentare justificative deoarece nu a fost dovedită realizarea lucrărilor de organizare de șantier, respectiv lucrări de aducere la starea inițială, 232,26 RON reprezentând recalculare taxă ISC 0,1% și 87,15 RON ISC 0,5%, sens în care s-a emis notificarea nr. x/27.04.2016.

Un prim motiv de recurs constă în susținerea că notificarea nr. x/27.04.2016 prin care s-a comunicat declararea ca neeligibilă a cheltuielilor este nemotivată în fapt și în drept.

Motivarea actului administrativ reprezintă o garanție împotriva arbitrariului, neputând fi limitata la concluzia autorității, fără prezentarea elementelor concrete avute în vedere, a raționamentului care a condus la această concluzie, elemente care să permită, pe de o parte, destinatarilor să cunoască și să evalueze temeiurile deciziei, iar pe de altă parte, să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate.

Analizând conținutul notificării nr. x/27.04.2016 se constată că emitentul actului a indicat, pe scurt, motivele care au condus la respingerea sumei solicitată la plată iar prin decizia referitoare la contestația depusă s-au detaliat aspectele avute în vedere, astfel că încât este permisă exercitarea controlului judiciar.

Actele administrative contestate au fost emise în baza H.G. nr. 224/2008 privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor cofinanțate din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală prin Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013, precum și pentru noile angajamente juridice încheiate în perioada tranzitorie până la aprobarea Programului Național de Dezvoltare Rurală 2014 - 2020, act normativ care prevede, la art. 7: "(1) Cheltuielile generale și specifice necesare pentru realizarea proiectului sunt eligibile dacă sunt realizate și efectiv plătite de beneficiar după data semnării contractului de finanțare și dacă îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiții:

a) sunt necesare pentru desfășurarea proiectului și în conformitate cu principiile managementului financiar adecvat, ale economiei și ale eficienței costurilor;

b) sunt efectuate în conformitate cu prevederile contractului de finanțare încheiat cu APDRP;".

De asemenea, s-au avut în vedere dispozițiile art. 6 din același act normativ care prevede că: "(1) Cheltuielile privind costurile generale ale proiectului sunt eligibile dacă respectă prevederile art. 71 alin. (1) din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1.698/2005 și dacă îndeplinesc următoarele condiții:

a) sunt prevăzute sau rezultă din aplicarea legislației în vigoare în vederea obținerii de avize, acorduri și autorizații necesare implementării activităților eligibile ale operațiunii sau rezultă din cerințele minime impuse de PNDR și sunt solicitate de APDRP;

b) sunt aferente unor studii și/sau analize întocmite în conformitate cu prevederile legislației în vigoare;

c) sunt necesare în procesul de achiziții publice pentru activitățile eligibile ale operațiunii;

d) sunt aferente activităților de coordonare și supervizare a execuției și recepției lucrărilor de construcții-montaj."

În consecință, nu se va reține ca fiind întemeiat acest motiv de recurs care nici nu se concretizează într-o critică adusă hotărârii recurate, recurenta rezumându-se a reitera motivele inserate în cererea de chemare în judecată.

În ceea ce privește susținerea recurentei în sensul că este inadmisibilă constatarea neconformităților, instanța de recurs reține că intimata a făcut în mod corect aplicarea prevederilor art. 5 alin. (2) din contractul de finanțare nr. x/30.08.2012, potrivit cărora "Plata se va efectua pe baza cererilor de plată autorizate de Agenție depuse de beneficiari și însoțite de documente justificative. Autorizarea cererilor de plată se face în urma verificării documentelor justificative prezentate de beneficiar conform cerințelor Autorității Contractante prezentate în Instrucțiuni de plată, Anexa Nr. V la contract."

Astfel, nu se poate echivala avizarea procedurii de achiziții cu avizarea cererilor de plată, cele două proceduri fiind distincte. În Anexa Nr. V la contractul de finanțare sunt reglementate instrucțiunile de plată, în cadrul secțiunii A intitulată "Informații cu caracter general", experții analizând cererile de plată pentru stabili eligibilitatea acestora.

În consecință, aprobarea procedurii de achiziții nu conduce în mod automat la declararea ca eligibile a cheltuielilor avansate, cererile de plată fiind verificate pe baza depunerii documentelor justificative de către beneficiar.

În speța dedusă judecății, experții au efectuat o vizită pe teren și au constatat că lucrările de aducere la starea inițială nu fuseseră executate de contractantul lucrărilor și totuși au fost incluse în cererea de plată pentru tranșa a patra pentru a fi decontate.

Întrucât lucrările nu au fost executate, cererea de plată a contravalorii acestora a fost respinsă în mod corect, neavând caracter eligibil, față de prevederile art. 7 alin. (1) din H.G. nr. 224/2008 astfel că nu se impunea modificarea clauzelor contractuale așa cum susține recurenta, intimata respectând procedura impusă de contractul de finanțare.

Recurenta-reclamantă nu a dovedit faptul că lucrările au fost efectiv realizate, singurele înscrisuri depuse la dosarul de fond fiind adresele emise de Centrul de Proiectare Județean Satu Mare prin care se susține că lucrările real executate în cadrul obiectului Organizare de șantier, stadiu fizic Terasament - Aducerea la starea inițială se încadrează în decontul prezentat, acte care nu prezintă relevanță în prezenta cauză, față de constatările efectuat de către echipa de experți care s-a deplasat în teren în vederea verificării modului în care au fost realizate lucrările.

Intimata a solicitat recurentei-reclamante, prin adresa nr. x/04.04.2016, să prezinte planșe foto din care să reiasă lucrările reprezentative a lucrărilor de șantier, însă din fotografiile depuse de recurentă nu rezultă modul de realizare al lucrărilor de șantier pentru aducerea la starea inițială, potrivit devizului de organizare de șantier astfel cum corect a constatat prima instanță.

În cadrul dosarului de recurs recurenta a depus un înscris intitulat "Antemăsurătoare" care nu are niciun număr de înregistrare și nici dată certă și, mai mult, este întocmit chiar de către reprezentantul recurentei astfel că nu poate primi valențele învederate de aceasta iar intimata a analizat cererea de plată în raport de înscrisurile depuse de reclamantă, anexate cererii.

Cu privire la valoarea cheltuielilor ISC care au fost respinse la plată, instanța reține că modul de calcul a fost efectuat raportat la cota ISC în vigoare începând cu data de 01.09.2015, respectiv taxa ISC 0,5% și cota de 0,5% care s-a aplicat la valoarea din situația de lucrări executate după această dată, potrivit Legii nr. 10/1995, recurenta nefăcând dovada că a achitat aceste cheltuieli. Documentele au fost verificate de către intimată la momentul când a fost depusă cererea de plată iar recurenta nu a fost în măsură să justifice realitatea efectuării cheltuielilor pe care le-a inclus în cerea de plată astfel că, în mod corect, nu au fost decontate de intimată, neavând caracter eligibil, astfel cum prevăd dispozițiile art. 5 pct. 5 alin. (2) din contractul de finanțare.

Este de remarcat și faptul că recurenta-reclamantă reia toate aspectele de fapt învederate prin cererea de chemare în judecată, fără să aducă veritabile critici împotriva hotărârii recurate.

Susținerea potrivit căreia prima instanță nu a soluționat cauza pe fond este eronată întrucât acțiunea a fost respinsă, fără a se antama o excepție, din considerentele hotărârii rezultând fără echivoc faptul că judecătorul fondului a apreciat că actele contestate sunt legale, în mod corect fiind constatate cheltuielile ca neeligibile.

Având în vedere aceste considerente, apreciind că, în raport de criticile invocate nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., se va respinge recursul declarat ca nefondat, în baza prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Comuna Agrij împotriva Sentinței civile nr. 431 din 21 decembrie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 septembrie 2019.

GGC - OB