ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4640/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 64 din 20 ianuarie 2011, Tribunalul București, secția a III a civilă, a respins ca neîntemeiată acțiunea precizată formulată de reclamanta M.I. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin cererea înregistrată la data de 13 mai 2010, reclamanta M.I. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, în temeiul probelor administrate, să se dispună obligarea acestuia la plata către reclamantă a sumei de 500.000 euro (rezultat al unei evaluări aleatorii) reprezentând prețul de piață al imobilului situat în București, str. Demostene, compus din teren în suprafață de 34,20 mp.

și construcție aferentă - apartament în suprafață de 50,11mp., achiziționat de defunctul său fiu, M.C.A., al cărui moștenitor este, prin contractul de vânzare - cumpărare din 25 noiembrie 1996 (încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995), anulat irevocabil ca urmare a pronunțării de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în Dosarul nr. 4300/2/2007, a deciziei nr. 20145 din 25 martie 2010. Tribunalul a reținut că prin decizia nr. 47/ A din 28 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, definitivă, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare din 25 noiembrie 1996, încheiat în favoarea autorului reclamantului, conform Legii nr. 112/1995, reținându-se în această decizie că la încheierea sa nu au fost respectate dispozițiile legale și nu s-a putut reține bune credință a părților contractante.

De asemenea, reclamanta a mai arătat că a fost admisă irevocabil și acțiunea în revendicare a bunului promovată față de același cumpărător. În ceea ce privește pretențiile acestora de restituire a valorii de piață a apartamentului, tribunalul a reținut că sunt neîntemeiate atâta vreme cât legea recunoaște o astfel de posibilitate doar acelora dintre chiriașii cumpărători ale căror contracte au fost încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, iar deposedarea lor s-a realizat ca urmare a desființării titlurilor lor prin efectul admiterii unei acțiuni în revendicare, eventual, ori în speță, potrivit actelor de la dosar, contractul de vânzare - cumpărare încheiat de fostul chiriaș a fost desființat, tocmai pentru încălcarea dispozițiilor legii aplicabile.

În această situație, reclamanta ca moștenitoare a acestuia, nu se poate prevala de dispozițiile art. 50 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 1/2009, ci de cele ale art. 50 din lege în forma sa inițială care dă dreptul foștilor chiriași cumpărători la restituirea prețului reactualizat, plătit de ei.

Prin decizia nr. 649/ A din 29 iunie 2001, Curtea de Apel București a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva susmenționatei hotărâri, reținând următoarele: Principala critică formulată de către reclamantă vizează faptul că îi sunt aplicabile dispozițiile art. 50 1 din Legea nr. 10/2001 având în vedere faptul că prin decizia civilă nr. 47/ A din 28 ianuarie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, nu s-a reținut faptul că la încheierea contractului de vânzare - cumpărare din 25 noiembrie 1996, contract încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995, s-au încălcat dispozițiile acestui act normativ și că noțiunea de a eluda condițiile acestei legi nu este sinonimă cu noțiune de a încălca legea.

Curtea nu a primit această critică având în vedere faptul că în cuprinsul deciziei civile nr. 47/ A din 28 ianuarie 2008, fila 9 alin. ultim, se reține în mod expres că „vânzarea către chiriaș a apartamentului - imobil, pe care îl ocupau în baza dispozițiilor Legii nr. 112/1995, nu poate fi apreciată, ca fiind întocmită cu respectare legilor în vigoare la data înstrăinării”. Mai mult, în pagina 10 a aceleiași decizii se reține că imobilul a fost vândut în baza Legii nr. 112/1995, în condițiile în care acesta nu era supus acestei legii (art. 1 din lege) și prin urmare contractele de vânzare - cumpărare încheiate cu chiriașii nu au respectat prevederile art. 1 din Legea nr. 112/1995, și deci nu sunt valabile”.

Dispozițiile deciziei nr. 47/ A din 28 ianuarie 2008 au putere de lucru judecat și în prezenta cauză, astfel încât instanța a constatat că în mod corect a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantei întemeiată pe dispozițiile art. 50 1 din Legea nr. 10/2001 potrivit cu care sunt îndreptățiți a primi prețul de piață al imobilului numai proprietarii ale căror contracte de vânzare - cumpărare, desființate prin hotărâri judecătorești irevocabile, au respectat la momentul încheierii contractelor prevederile Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare. Având în vedere că s-a reținut în mod irevocabil că reclamanta în prezenta cauză nu a respectat la momentul încheieri contractului de vânzare - cumpărare nr. 41002 din 25 noiembrie 1996 dispozițiile Legii nr. 112/1995, curtea a constatat că aceasta nu este îndreptățită să obțină prețul de circulație al imobilului în litigiu.

Împotriva susmenționatei hotărâri a declarat recurs M.V., moștenitor al reclamantei M.I., decedată la data de 21 iunie 2011, criticând-o pentru nelegalitate, sens în care a susținut următoarele: - hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. A susținut că anterior termenului de dezbatere a cauzei, respectiv la data de 21 iunie 2011, antecesoarea sa, reclamanta în cauză, a decedat, aspect omis a fi adus la cunoștința instanței, astfel încât soluționarea cauzei în apel, în condițiile necitării moștenitorilor defunctei, se constituie într-o neregularitate procedurală ce nu poate fi îndreptată decât prin desființarea hotărârii pronunțate în aceste condiții, ca o garanție a respectării principiilor fundamentale privind garantarea dreptului la apărare și legala citare a părților în procesul civil.

- instanța de apel a aplicat greșit legea, hotărârea astfel pronunțată fiind nelegală, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. A susținut că hotărârea instanței de apel este generată de eroarea de interpretare a dispozițiilor Legii nr. 10/2001, astfel cum aceasta a fost modificată și completată, mai exact ale art. 50 și 50 1 din acest act normativ, sens în care a arătat că actul de transmisiune a fost încheiat cu respectarea condițiilor stipulate de Legea nr. 112/1995, împrejurarea că Statul Român nu era proprietarul bunului înstrăinat, neputând fi asimilată eludării/ încălcării dispozițiilor actului normativ ce reglementa transmisiunea bunului cumpărat, pentru a putea face inoperantă intervenția ipotezei normei art. 50 1 din Legea nr. 10/2001 invocată drept temei al cererii deduse judecății.

Doar existența vreunei notificări de restituire a bunului de către fostul proprietar ori a respingerii cererii de cumpărare erau unicele condiții impuse de Legea nr. 112/1995 - chiriașului care își exprima dorința de a cumpăra imobilul pe care îl ocupa, situații inexistente în cauză. Recursul nu este fondat. Potrivit art. 304 pct. 5 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere „când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.”. Iar potrivit art. 105 alin. (2) C. proc. civ. „actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.

În cazul nulității prevăzute anume de lege, vătămare se presupune până la dovada contrarie”. În speță, recurentul a invocat drept neregularitate procedurală ce ar antrena incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., soluționarea apelului fără citarea moștenitorilor reclamantei M.I., decedată anterior soluționării acestei căi de atac, respectiv la data de 21 iunie 2011. Or, în condițiile în care recurentul, moștenitor al defunctei, nu a adus la cunoștința instanței incidentul menționat, iar antecesoarea sa a fost reprezentată de apărător ales, prezent inclusiv la termenul de dezbatere a apelului, nu se poate susține că părții i s-ar fi produs vătămarea pretinsă de norma art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., care să impună anularea actului de procedură întocmit în condițiile amintite și care să facă operant motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Cât privește motivul de recurs ce vizează fondul cauzei, indicat ca fiind cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată următoarele: Prin decizia nr. 47/ A din 28 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta S.E. și s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare 25 noiembrie 1996 încheiat între SC C. SA și M.D. și M.C.A., reținându-se că la încheierea contractului nu au fost respectate dispozițiile legale și nici buna-credință a părților contractante.

Este deci cert că titlul reclamantei a fost judiciar și irevocabil desființat, context în care, nu mai pot fi repuse în discuție aspectele privind valabilitatea contractului, respectiv încheierea sa cu respectarea condițiilor prevăzute de Legea nr. 112/1995, cum legal a reținut curtea de apel. Pentru a fi incidente dispozițiile art. 50 1 din Legea nr. 10/2001, legea pretinde încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu respectarea condițiilor prevăzute de Legea nr. 112/1995. Interpretarea sistematică a dispozițiilor relevante din Legea nr. 10/2001, respectiv art. 50 alin. (2), alin. (2) 1 (invocate de instanțe) și art. 50 1 , conduce la concluzia că nu în toate cazurile în care chiriașii cumpărători au fost evinși (deposedați), în sens larg, se impune acordarea valorii de piață a imobilelor ce au format obiectul contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în baza Legii nr. 112/1995.

Chiriașii cumpărători au dreptul la restituirea prețului de piață în ipoteza în care, menținându-se valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare, au fost evinși prin efectul admiterii acțiunii în revendicare, prin compararea titlurilor, cu condiția ca în cadrul argumentelor ce au stat la baza admiterii acestei acțiuni instanța să nu fi reținut nerespectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995 la încheierea actului de transmisiune sau reaua - credință a cumpărătorului, ipoteză neîndeplinită în cauză și care împiedică astfel aplicarea normei legale invocate în recurs - art. 50 1 din Legea nr. 10/2001. Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul dedus judecății urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul M.V., moștenitorul reclamantei M.I., împotriva deciziei nr. 649/ A din 29 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 iunie 2012.