ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4640/2012

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 64 din 20 ianuarie

2011, Tribunalul București, secția a III a civilă, a respins ca neîntemeiată

acțiunea precizată formulată de reclamanta M.I. în contradictoriu cu pârâtul

Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin cererea înregistrată la

data de 13 mai 2010, reclamanta M.I. a chemat în judecată pe pârâtul Statul

Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca prin

hotărârea ce o va pronunța, în temeiul probelor administrate, să se dispună

obligarea acestuia la plata către reclamantă a sumei de 500.000 euro (rezultat

al unei evaluări aleatorii) reprezentând prețul de piață al imobilului situat

în București, str. Demostene, compus din teren în suprafață de 34,20 mp. și

construcție aferentă - apartament în suprafață de 50,11mp., achiziționat de

defunctul său fiu, M.C.A., al cărui moștenitor este, prin contractul de vânzare

- cumpărare din 25 noiembrie 1996 (încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995),

anulat irevocabil ca urmare a pronunțării de către Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în Dosarul nr. 4300/2/2007,

a deciziei nr. 20145 din 25 martie 2010.

Tribunalul a reținut

că prin decizia nr. 47/ A din 28 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, definitivă, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de

vânzare - cumpărare din 25 noiembrie 1996, încheiat în favoarea autorului

reclamantului, conform Legii nr. 112/1995, reținându-se în această decizie că

la încheierea sa nu au fost respectate dispozițiile legale și nu s-a putut

reține bune credință a părților contractante.

De asemenea,

reclamanta a mai arătat că a fost admisă irevocabil și acțiunea în revendicare

a bunului promovată față de același cumpărător.

În ceea ce privește

pretențiile acestora de restituire a valorii de piață a apartamentului,

tribunalul a reținut că sunt neîntemeiate atâta vreme cât legea recunoaște o

astfel de posibilitate doar acelora dintre chiriașii cumpărători ale căror

contracte au fost încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, iar

deposedarea lor s-a realizat ca urmare a desființării titlurilor lor prin

efectul admiterii unei acțiuni în revendicare, eventual, ori în speță, potrivit

actelor de la dosar, contractul de vânzare - cumpărare încheiat de fostul

chiriaș a fost desființat, tocmai pentru încălcarea dispozițiilor legii

aplicabile.

În această situație,

reclamanta ca moștenitoare a acestuia, nu se poate prevala de dispozițiile art.

50 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.

1/2009, ci de cele ale art. 50 din lege în forma sa inițială care dă dreptul

foștilor chiriași cumpărători la restituirea prețului reactualizat, plătit de

ei.

Prin decizia nr. 649/

A din 29 iunie 2001, Curtea de Apel București a respins ca nefondat apelul

declarat de reclamantă împotriva susmenționatei hotărâri, reținând următoarele:

Principala critică

formulată de către reclamantă vizează faptul că îi sunt aplicabile dispozițiile

art. 50

1

din Legea nr. 10/2001 având în vedere faptul că prin

decizia civilă nr. 47/ A din 28 ianuarie 2008, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, nu

s-a reținut faptul că la încheierea contractului de vânzare - cumpărare din 25

noiembrie 1996, contract încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995, s-au încălcat

dispozițiile acestui act normativ și că noțiunea de a eluda condițiile acestei

legi nu este sinonimă cu noțiune de a încălca legea.

Curtea nu a primit

această critică având în vedere faptul că în cuprinsul deciziei civile nr. 47/ A

din 28 ianuarie 2008, fila 9 alin. ultim, se reține în mod expres că „vânzarea către

chiriaș a apartamentului - imobil, pe care îl ocupau în baza dispozițiilor

Legii nr. 112/1995, nu poate fi apreciată, ca fiind întocmită cu respectare

legilor în vigoare la data înstrăinării”. Mai mult, în pagina 10 a aceleiași decizii se reține că imobilul a fost vândut în baza Legii nr. 112/1995, în condițiile

în care acesta nu era supus acestei legii (art. 1 din lege) și prin urmare

contractele de vânzare - cumpărare încheiate cu chiriașii nu au respectat

prevederile art. 1 din Legea nr. 112/1995, și deci nu sunt valabile”.

Dispozițiile

deciziei nr. 47/ A din 28 ianuarie 2008 au putere de lucru judecat și în

prezenta cauză, astfel încât instanța a constatat că în mod corect a fost

respinsă ca nefondată acțiunea reclamantei întemeiată pe dispozițiile art. 50

1

din Legea nr. 10/2001 potrivit cu care sunt îndreptățiți a primi prețul de

piață al imobilului numai proprietarii ale căror contracte de vânzare -

cumpărare, desființate prin hotărâri judecătorești irevocabile, au respectat la

momentul încheierii contractelor prevederile Legii nr. 112/1995, cu

modificările ulterioare. Având în vedere că s-a reținut în mod irevocabil că reclamanta

în prezenta cauză nu a respectat la momentul încheieri contractului de vânzare

- cumpărare nr. 41002 din 25 noiembrie 1996 dispozițiile Legii nr. 112/1995, curtea

a constatat că aceasta nu este îndreptățită să obțină prețul de circulație al

imobilului în litigiu.

Împotriva

susmenționatei hotărâri a declarat recurs

M.V., moștenitor al reclamantei M.I.,

decedată la data de 21 iunie 2011, criticând-o pentru nelegalitate, sens în

care a susținut următoarele:

- hotărârea recurată

a fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea

nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., motiv de recurs prevăzut de art.

304 pct. 5 C. proc. civ.

A susținut că

anterior termenului de dezbatere a cauzei, respectiv la data de 21 iunie 2011,

antecesoarea sa, reclamanta în cauză, a decedat, aspect omis a fi adus la

cunoștința instanței, astfel încât soluționarea cauzei în apel, în condițiile

necitării moștenitorilor defunctei, se constituie într-o neregularitate

procedurală ce nu poate fi îndreptată decât prin desființarea hotărârii

pronunțate în aceste condiții, ca o garanție a respectării principiilor

fundamentale privind garantarea dreptului la apărare și legala citare a

părților în procesul civil.

- instanța de apel a

aplicat greșit legea, hotărârea astfel pronunțată fiind nelegală, motiv de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

A susținut că

hotărârea instanței de apel este generată de eroarea de interpretare a

dispozițiilor Legii nr. 10/2001, astfel cum aceasta a fost modificată și

completată, mai exact ale art. 50 și 50

1

din acest act normativ,

sens în care a arătat că actul de transmisiune a fost încheiat cu respectarea

condițiilor stipulate de Legea nr. 112/1995, împrejurarea că Statul Român nu

era proprietarul bunului înstrăinat, neputând fi asimilată eludării/ încălcării

dispozițiilor actului normativ ce reglementa transmisiunea bunului cumpărat,

pentru a putea face inoperantă intervenția ipotezei normei art. 50

1

din Legea nr. 10/2001 invocată drept temei al cererii deduse judecății.

Doar existența

vreunei notificări de restituire a bunului de către fostul proprietar ori a

respingerii cererii de cumpărare erau unicele condiții impuse de Legea nr. 112/1995

- chiriașului care își exprima dorința de a cumpăra imobilul pe care îl ocupa,

situații inexistente în cauză.

Recursul nu este

fondat.

Potrivit art. 304 pct.

5 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere „când,

prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub

sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.”.

Iar potrivit art. 105

alin. (2) C. proc. civ. „actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau

de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a

pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În

cazul nulității prevăzute anume de lege, vătămare se presupune până la dovada

contrarie”.

În speță, recurentul

a invocat drept neregularitate procedurală ce ar antrena incidența motivului de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., soluționarea apelului fără

citarea moștenitorilor reclamantei M.I., decedată anterior soluționării acestei

căi de atac, respectiv la data de 21 iunie 2011.

Or, în condițiile în

care recurentul, moștenitor al defunctei, nu a adus la cunoștința instanței

incidentul menționat, iar antecesoarea sa a fost reprezentată de apărător ales,

prezent inclusiv la termenul de dezbatere a apelului, nu se poate susține că

părții i s-ar fi produs vătămarea pretinsă de norma art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., care să impună anularea actului de procedură întocmit în condițiile

amintite și care să facă operant motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5

C. proc. civ.

Cât privește motivul

de recurs ce vizează fondul cauzei, indicat ca fiind cel prevăzut de art. 304 pct.

9 C. proc. civ., se constată următoarele:

Prin decizia nr. 47/

A din 28 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, a fost admisă acțiunea formulată de

reclamanta S.E. și s-a constatat nulitatea absolută a contractului de

vânzare-cumpărare 25 noiembrie 1996 încheiat între SC C. SA și M.D. și M.C.A.,

reținându-se că la încheierea contractului nu au fost respectate dispozițiile

legale și nici buna-credință a părților contractante.

Este deci cert că

titlul reclamantei a fost judiciar și irevocabil desființat, context în care,

nu mai pot fi repuse în discuție aspectele privind valabilitatea contractului,

respectiv încheierea sa cu respectarea condițiilor prevăzute de Legea nr. 112/1995,

cum legal a reținut curtea de apel.

Pentru a

fi incidente dispozițiile art. 50

1

din Legea nr. 10/2001, legea

pretinde încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu respectarea

condițiilor prevăzute de Legea nr. 112/1995.

Interpretarea

sistematică a dispozițiilor relevante din Legea nr. 10/2001, respectiv art. 50 alin.

(2), alin. (2)

1

(invocate de instanțe) și art. 50

1

,

conduce la concluzia că nu în toate cazurile în care chiriașii cumpărători au

fost evinși (deposedați), în sens larg, se impune acordarea valorii de piață a

imobilelor ce au format obiectul contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în

baza Legii nr. 112/1995.

Chiriașii

cumpărători au dreptul la restituirea prețului de piață în ipoteza în care,

menținându-se valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare, au fost evinși

prin efectul admiterii acțiunii în revendicare, prin compararea titlurilor, cu

condiția ca în cadrul argumentelor ce au stat la baza admiterii acestei acțiuni

instanța să nu fi reținut nerespectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995 la

încheierea actului de transmisiune sau reaua - credință a cumpărătorului,

ipoteză neîndeplinită în cauză și care împiedică astfel aplicarea normei legale

invocate în recurs - art. 50

1

din Legea nr. 10/2001.

Față de

cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul dedus

judecății urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamantul M.V., moștenitorul reclamantei M.I.,

împotriva deciziei nr. 649/ A din 29 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 iunie 2012.