ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1925/2019

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a formulat contestație împotriva Raportului de evaluare nr. x/21.01.2016, întocmit la data de 21.01.2016 în Lucrarea nr. x/11.11.2014 de Agenția Națională de Integritate (ANI), solicitând să se dispună anularea raportului ca nelegal și netemeinic.

Prin Sentința nr. 193 din 21 iunie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A. împotriva pârâtei Agenția Națională de Integritate.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Ca și chestiune prealabilă a solicitat, în temeiul art. 186 din C. proc. civ., admiterea cererii de repunere în termenul de formulare a recursului.

În motivarea cererii de repunere pe rol a susținut că:

- în perioada 17.06.2016 - 14.07.2016 a fost în concediu, lăsând o persoană responsabilă cu verificarea cutiei poștale

- la întoarcerea din concediu, în urma verificărilor zilnice ale cutiei poștale, a constat că nu a fost efectuată nicio comunicare a sentinței, iar o serie de facturi au fost depuse în cutiile poștale ale vecinilor;

- avocatul i-a comunicat că la data de 28.07.2016 s-a întocmit procesul-verbal de predare a comunicării, aspect aflat din dosarul instanței.

- în urma cercetărilor efectuate la Oficiul poștal i s-a comunicat că în perioada respectivă, factorul poștal care deservea adresa de domiciliu a fost înlocuit cu unul temporar.

A considerat recurentul - reclamant că termenul de recurs curge de la data de 23.08.2016, data luării la cunoștință prin avocat.

Pe fondul recursului a solicita admiterea acestuia și a contestației formulate, cu consecința anulării raportului de evaluare.

A considerat recurentul, că hotărârea primei instanțe este criticabilă potrivit cazurilor de casare prevăzut de art. 6 și 8 din C. proc. civ.

Prin răspunsul la întâmpinare s-a arătat că dosarul penal cu privire la nelegalitatea mențiunilor făcute în dovada de comunicare de către factorul poștal, aflat în curs de soluționare, face dovada existenței unor motive temeinic justificate.

Prin întâmpinarea depusă de către intimata - pârâtă Agenția Națională de Integritate s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.

A fost invocată excepția nulității recursului, în condițiile în care recurentul a achitat doar taxa de 50 de RON în loc de 200 de RON, aferentă celor două cazuri de casare invocate.

Cu privire la cererea de repunere în termenul de recurs, s-a solicitat să se constate netemeinicia acesteia în condițiile în care depășirea termenului de 15 zile prevăzut de Legea nr. 554/2004, trebuie probată, potrivit art. 186 din C. proc. civ. prin motive temeinic justificate pe care recurentul reclamant nu le-a dovedit.

Pe fondul recursului, s-a solicitat respingerea acestuia și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.

Potrivit Hotărârii Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act că procedura de filtrare a recursului este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ, în raport de modificarea Legii nr. 554/2004, în cauză s-a acordat termen la data de 9 aprilie 2019.

Recurentul reclamant a depus la dosar mai multe înscrisuri reprezentând sesizări adresate oficiului poștal și răspunsuri la aceste sesizări în dovedirea vicierii procedurii de comunicare.

Analizând cu prioritate excepția tardivității recursului, Înalta Curte constată că recurenta - reclamantă nu a exercitat în termen calea de atac, pentru considerentele în continuare arătate.

Ca regulă, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

Potrivit dispozițiilor art. 489 din C. proc. civ. recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ. când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Înalta Curte constată că recursul a fost declarat și motivat cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dovada de comunicare a sentinței purtând data de 28 iulie 2016, în timp ce recursul a fost depus la oficiul poștal la data de 26.08.2016, ulterior împlinirii termenului la 16 august 2016.

De asemenea, se constată că în cauză nu s-a făcut nici dovada existenței vreuneia din situațiile prevăzute de art. 186 din C. proc. civ., în sensul că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, pentru a opera instituția repunerii în termen.

În ceea ce privește cererea recurentului de repunere în termenul de recurs, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 186 din C. proc. civ. (1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

În literatura de specialitate s-a precizat că prin "motive temeinic justificate" trebuie să se înțeleagă numai acele împrejurări care, fără a avea gravitatea forței majore, sunt exclusive de culpă, culpa destinatarului comunicării în speță, fiind piedici relative, iar nu absolute (ca forța majoră).

De asemenea, mai reține Înalta Curte, raportat la motivele susținute, că recurentul - reclamant nu invocă împrejurări extraordinare care l-au pus în imposibilitatea respectării termenului de declarare a căii de atac, ci reclamă nelegala întocmire a procedurii de comunicare, fiind relevante în acest sens dispozițiile art. 163 alin. (5) din C. proc. civ., potrivit cărora: Despre împrejurările arătate la alin. (3) agentul va întocmi un proces-verbal, care va cuprinde mențiunile arătate la art. 164, acesta făcând dovada până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că mențiunile agentului procedural (factor poștal) cu privire la depunerea comunicării la cutia poștală de la domiciliul recurentului - reclamant, nu pot fi răsturnate prin înscrisurile depuse ca probă la, provenite de la reclamant, respectiv, sesizările adresate oficiului poștal, probele putând fi constituite "pro causa". în egală măsura, nici prin adresele oficiului poștal, care se refera la o alte comunicări decât cea din prezenta cauză, nu se pot înlătura, pe cale administrativă, mențiunile întocmite de agent.

În ceea ce privește existența unei plângeri penale efectuate pe numele factorului poștal, se constată că nici această împrejurare nu poate constitui un motiv de repunere în termen avut în vedere de legiuitor la reglementarea dispozițiilor art. 186 din C. proc. civ., ci ar constitui, în caz de admitere și de desființare a înscrisului doveditor al procedurii de comunicare, un temei pentru exercitarea unei căi extraordinare de atac.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge cererea de repunere în termen și va respinge va respinge recursul ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termen ca nefondată.

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Sentinței nr. 193 din 21 iunie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 aprilie 2019.

GGC - OB