ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3787/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 13 aprilie 2016, sub nr. x/2016 pe rolul Curții de Apel Galați, secția pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Universitatea "Dunărea de Jos" Galați a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția O.I.S.P.O.S.D.R.U. din cadrul Ministerului Educației Cercetării Tineretului și Sportului, anularea în parte a procesului-verbal de constatare a neregulilor de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 13 iulie 2015, înregistrat sub nr. x din 24 iulie 2015, în sensul recalificării cuantumului capitolului bugetar "Cheltuieli de tip FEDR" la suma de 1.283.755,55 și nu la suma de 1.244.475,15, prin raportare la cheltuielile validate cumulate pe CR 1 - CR 8, în sumă de 12.837.555 RON.

Prin Sentința nr. 352/2016 pronunțată în data de 22 noiembrie 2016, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamantă.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a declarat recurs reclamanta Universitatea "Dunărea de Jos" Galați, care, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat casarea sentinței și, în rejudecare, admiterea cererii, astfel cum a fost formulată.

În susținerea cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., arată că instanța de fond, în motivarea sentinței, nu a tranșat toate aspectele deduse judecății, respectiv nu s-a referit la Instrucțiunea nr. 86 din 6 decembrie 2013 a A.M.P.O.S.D.R.U., prin care se stabilește că TVA aferentă cheltuielile eligibile efectuate în cadrul proiectelor de grant și strategie finanțate prin P.O.S.D.R.U., care este nedeductibilă conform legislației fiscale naționale, este considerată nerecuperabilă de către beneficiar și poate fi solicitată la rambursare din Fondul Social European.

Instanța s-a rezumat să facă referire la Instrucțiunea nr. 78/2013, deși Instrucțiunea nr. 83/2013 emisă ulterior face referire la modul de rambursare a TVA nedeductibilă eligibilă aferentă cheltuielilor eligibile efectuate de către beneficiar și incluse în cererile de rambursare.

În egală măsură, se arată că instanța a făcut o greșită aplicare a normelor de drept material, care atrage aplicarea motivului de casare prevăzut de ar. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Astfel, valoarea cheltuielilor validate cumulat pe CR1-CR8 a fost în sumă de 12.837.555 RON și din aceasta nu trebuiau scăzute nici cheltuiala în sumă de 156.888 RON din capitolul bugetar "Participanți" și nici valoarea TVA nedeductibilă eligibilă de 235.915 RON deoarece, ulterior datei de 13 august 2012, prin raportare la Instrucțiunea nr. 83/2013, TVA a devenit parte integrantă a cheltuielilor bugetate pentru proiect, fiind eligibilă, așa cum s-a statuat și prin actul adițional nr. x la contractul de finanțare, aprobat de O.I.P.O.S.D.R.U. - MECS în data de 27 octombrie 2014.

Cât privește prima cheltuială menționată de 156.888 RON, aceasta a fost aferentă realizării obiectivelor proiectului reprezentând cheltuială eligibilă raportat la condițiile impuse de art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 759/2007.

Intimata-pârâtă Direcția O.I.S.P.O.S.D.R.U. din cadrul Ministerului Educației Naționale a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a apreciat că motivele cererii nu pot fi încadrate în prevederile art. 488 C. proc. civ., împrejurare ce atrage nulitatea căii de atac, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

Raportat la motivele de recurs invocate, a arătat că din totalul sumelor rambursate reclamantei în valoare de 12.837.555 RON a fost scăzută suma de 156.888 RON reprezentând cheltuială neeligibilă, conform procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. OI/9158/SJCSN din 8 noiembrie 2014. În consecință, nu poate fi primită susținerea reclamantei de recalificare a cuantumului capitolului bugetar "Cheltuieli de tip FEDR" la suma de 1.283.755 RON, în loc de suma de 1.244.475 RON, cât timp suma de 156.888 RON nu este eligibilă.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând recursul declarat de reclamantă prin prisma criticilor invocate, raportat la fiecare dintre cele două sume care au condus la restabilirea cuantumului capitolului bugetar "Cheltuieli de tip FEDR", în sensul scăderii valorii acestui capitol bugetar la suma de 1.244.475 RON, Înalta Curte constată următoarele:

Cheltuielile de tip FEDR se raportează la limita maximă de 10% din valoarea totală a cheltuielilor eligibile pentru proiectul finanțat.

Cât privește suma de 156.888 RON, instanța de fond a reținut că aceasta reprezintă cheltuială neeligibilă, caracterul neeligibil fiind stabilit prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din noiembrie 2014. Prin scăderea acestei valori din totalul cheltuielilor declarate eligibile în cererile de rambursare CR1 - CR7 de 12.837.555 RON, rezultă o valoare eligibilă de 12.680.666 RON, la care s-ar aplica procentul de 10% pentru stabilirea cheltuielilor eligibile de tip FEDR.

Recurentul reiterează în recurs că suma de 156.888 RON a fost eronat scăzută din capitolul bugetar "Participanți" întrucât reprezintă o cheltuială făcută în legătură cu realizarea obiectivelor proiectului și care îndeplinește criteriile de eligibilitate prevăzute de H.G. nr. 759/2007.

Aceste critici subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vor fi înlăturate întrucât, așa cum a reținut instanța de fond, caracterul neeligibil al cheltuielii de 156.888 RON a fost stabilit printr-un act administrativ distinct, supus căilor de atac prevăzute de lege. Or, recurenta-reclamantă ignoră în cadrul criticilor sale acest aspect relevant în tratarea cheltuielii, care are influență asupra capitolului bugetar referitor la cheltuielile de tip FEDR.

Eligibilitatea sumei menționate nu poate fi analizată în cadrul procesual de față întrucât reprezintă o împrejurare stabilită printr-un act administrativ fiscal care nu este contestat în cauză.

În lipsa relevării unei situații juridice diferite de cea invocată de autoritate (respectiv, declararea neeligibilității sumei) motivele de recurs invocate în privința acestui punct nu pot fi primite, fiind nefondate.

Cât privește însă suma de 235.915 RON, reprezentând TVA nedeductibilă eligibilă, de asemenea scăzută din valoarea totală a cheltuielilor declarate eligibile în cadrul cererilor de rambursare (de 12.837.555 RON), scădere care a determinat stabilirea cuantumului final al cheltuielilor eligibile la suma de 12.444.751 RON, Înalta Curte constată că este fondat motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. întrucât instanța de fond nu a tratat chestiunea litigioasă a reducerii valorii cheltuielilor totale eligibile și cu suma de 235.915 RON, în privința căreia reclamanta a invocat prevederile Instrucțiunii A.M.P.O.S.D.R.U. nr. 83/2013, care stabilește eligibilitatea cheltuielilor cu TVA nedeductibilă.

Astfel, instanța de fond s-a referit la scăderea și a sumei de 235.915 RON, care a condus la reducerea cheltuielilor totale eligibile la suma de 12.444.751 RON (12.837.555 - 156.888 - 235.915), însă nu a argumentat de ce se impunea o astfel de scădere, în contextul susținerii de către reclamantă a eligibilității valorii TVA nedeductibile.

În cuprinsul procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 13 iulie 2015 și a deciziei de soluționare a contestației administrative din octombrie 2015, organismul intermediar a făcut un calcul al cheltuielilor validate cumulate pe CR1-CR7, la suma de 12.837.555 RON, arătând că din aceasta, pentru stabilirea procentului cheltuielilor de tip FEDR, se impune scăderea nu numai a sumei de 156.888 RON, ci și a valorii TVA nedeductibile eligibile de 235.915 RON pe motiv că "nu ar fi corect ca numărătorul și numitorul raportului valoarea totală eligibilă validată pentru cheltuielile de tip FEDR/valoarea totală eligibilă validată pentru cheltuielile proiectului să conțină tipuri diferite de cheltuială".

În concluzie, instanța de fond nu a tratat problema scăderii valorii TVA nedeductibile eligibile nici din perspectiva aplicării Instrucțiunii nr. 83/2013, invocate de reclamantă și nici a lămuririi modului de calcul utilizat de către organismul intermediar pentru stabilirea procentului cheltuielilor de tip FEDR.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se impune admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, spre a lămuri cauza și în privința chestiunii litigioase anterior menționate, eventual solicitând autorității pârâte lămuriri suplimentare asupra modului de calcul al procentului cheltuielilor de tip FEDR.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta Universitatea "Dunărea de Jos" Galați împotriva Sentinței nr. 352/2016 din 22 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 iulie 2019.

GGC - MM