ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5001/2019

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, inițial, pe rolul Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 17 august 2016, reclamantul Inspectoratul de Poliție Județean Brașov a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, anularea Hotărârii nr. 463 din 6 iulie 2016 prin care a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 1.000 RON pentru faptele prevăzute de art. 2 alin. (1), art. 7 lit. a) din O.G. nr. 137/2000, republicată, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.

Prin Sentința nr. 138 din 9 februarie 2017, instanța a admis excepția necompetenței materiale, invocată de pârât prin întâmpinare și, respectiv, de reclamant prin notele de ședință și a declinat în favoarea Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal competența de soluționare a cererii reclamantului.

A reținut instanța dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și calitatea pârâtului de autoritate publică centrală.

1.2. Soluția primei instanțe

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov la data de 22 martie 2017.

Prin Sentința nr. 80 din 3 mai 2017, instanța a admis, în parte, acțiunea, a anulat, în parte, Hotărârea nr. 463 din 6 iulie 2016 emisă de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu privire la pct. 3 - 4 din dispozitivul acesteia prin care se constată și se sancționează fapta de victimizare.

A respins restul pretențiilor ca nefondate.

Împotriva acestei hotărâri, au formulat recurs reclamantul Inspectoratul de Poliție Județean Brașov și pârâtul Consiliul Naționale pentru Combaterea Discriminării.

2.1. Recurentul-reclamant Inspectoratul de Poliție Județean Brașov a solicitat modificarea sentinței de fond, în sensul anulării Hotărârii CNCD nr. 436 din 6 iulie 2016 și cu privire la pct. 1 - 2 din dispozitivul acesteia, prin care s-a constatat și s-a sancționat existența unui tratament diferențiat, discriminatoriu, cu consecința exonerării sale de la plata amenzii contravenționale în valoare de 1.000 RON.

A apreciat că nu are calitate de subiect activ al contravenției, Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 298/2011 nefiind emis/adoptat/ratificat de Inspectoratul de Poliție Județean Brașov. În măsura în care erau prevederi legale pe care reclamanta A. le aprecia discriminatorii, CNCD avea obligația de a pronunța orice hotărâre în contradictoriu cu emitentul normelor considerate discriminatorii. Emitentul OMAI nr. 298/2011 a fost ministrul afacerilor interne, instituție publică distinctă, cu personalitate juridică proprie.

Reclamanta A. nu a indicat că IPJ Brașov ar fi încălcat normele OMAI nr. 298/2011, ci a contestat însuși faptul că au fost aplicate astfel cum au fost prevăzute.

A precizat recurentul-reclamant faptul că, urmare a Deciziei Curții Constituționale nr. 244/2016, Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului a fost modificată, iar OMAI nr. 298/2011 a fost abrogat, conform art. 9 din OMAI nr. 140/2016.

A mai susținut recurentul că aspectele reținute de CNCD sunt contrare realității, neavând nicio legătură cu cronologia reală a evenimentelor.

De asemenea, contrar celor reținute de instanța de fond, respingerea cererii reclamantei nu s-a realizat în mod discriminatoriu, ci s-a analizat situația particulară a acesteia, ținându-se seama de situația operativă a unității, existența unor posturi vacante multiple, posibilitatea fructificării la IPJ Brașov a experienței dobândite și faptul că petentei i s-a mai aprobat suspendarea raporturilor de serviciu pentru a participa la astfel de activități.

2.2. Recurentul-pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., solicitând casarea în totalitate a hotărârii pentru încălcarea regulilor de procedură stabilite de dispozițiile art. 78 alin. (2) C. proc. civ. coroborat cu art. 161 din Legea nr. 554/2004, în ceea ce privește conturarea cadrului procesual pasiv.

A invocat și dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., apreciind că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material în ceea ce privește anularea Hotărârii nr. 463 din 6 iulie 2016 cu privire la pct. 3 - 4 din dispozitivul acesteia, solicitând menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței.

Referitor la motivul de casare prevăzut de pct. 5 al art. 488 C. proc. civ., a apreciat recurentul-pârât că, în fața CNCD, cadrul procesual a fost legat prin participarea petentei ce a formulat petiția, A., și a părții reclamate, Inspectoratul de Poliție Județean Brașov.

În raport cu art. 16 și 17 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare și cu art. 3, art. 48, art. 51, art. 52 din Ordinul Președintelui CNCD nr. 144/2008 privind aprobarea procedurii interne de soluționare a petițiilor și sesizărilor, se impunea participarea acelorași părți și în calea de atac, contestația formulată de IPJ Brașov.

De asemenea, în condițiile art. 161 din Legea nr. 554/2004, pricina nu putea fi soluționată fără participarea petentei A..

Instanța de fond trebuia să stabilească în sarcina părților obligația de a indica, în condițiile art. 78 și 79 C. proc. civ. raportat la art. 161 din Legea nr. 554/2004, dacă solicită judecarea cauzei în contradictoriu inclusiv cu petenta din fața CNCD, anume A.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a susținut recurentul-pârât că sentința de fond este criticabilă pentru că a fost pronunțată cu aplicarea greșită a art. 2 alin. (7) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.

Împrejurările imputate de petenta A. ca fiind în strânsă legătură cu actele și faptele de discriminare săvârșite de către partea reclamată Inspectoratul de Poliție Județean Brașov concretizate în sancționarea disciplinară a petentei cu "destituirea din poliție", pot îmbrăca forma unei victimizări, atâta timp cât prin acțiunea prin care petenta a sesizat Tribunalul Brașov a fost invocată încălcarea de către partea reclamată IPJ Brașov a principiului tratamentului egal și al nediscriminării, așa cum prevăd dispozițiile art. 2 alin. (7) din O.G. nr. 137/2000, prin refuzul aprobării cererii de suspendare a raporturilor de muncă ale petentei A. în perioada 16 iulie 2015 - 15 iulie 2016, în comparație cu alți colegi, cărora le-a fost aprobată cererea de suspendare a raporturilor de muncă.

Astfel, se putea reține întrunirea cumulativă a elementelor privind un tratament advers, venit ca o reacție la o plângere sau acțiune în justiție cu privire la încălcarea principiului tratamentului egal și al nediscriminării.

Recurentul-reclamant Inspectoratul de Poliție Județean Brașov a formulat întâmpinare față de recursul pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând respingerea acestuia, ca nefondat.

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, constată că recursurile sunt fondate, în limitele și pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

4.1. Prin Hotărârea nr. 463 din 6 iulie 2016 emisă de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a CNCD, urmare a sesizării formulate de petenta A., în temeiul art. 20 alin. (2) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, s-a hotărât

"1. Constatarea existenței unui tratament diferențiat, discriminatoriu potrivit art. 2 alin. (1), art. 7 lit. a) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare republicată.

4.2. Conform art. 2 lit. d) din Legea nr. 554/2004, este act administrativ-jurisdicțional actul emis de o autoritate administrativă învestită, prin lege organică, cu atribuții de jurisdicție administrativă specială.

Jurisdicția administrativă reprezintă un tip special de jurisdicție, înfăptuită de organe de natura administrativă, care sunt învestite cu atribuții jurisdicționale.

Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării este o astfel de autoritate, care exercită o jurisdicție administrativă.

CNCD soluționează sesizările cu respectarea principiilor specifice procedurii judiciare, prin citarea părților implicate și cu ascultarea lor, respectându-se contradictorialitatea și dreptul la apărare.

Această procedură este prevăzută la art. 20 din O.G. nr. 137/2000 și la art. 38 din Ordinul Președintelui CNCD nr. 144/2008 privind aprobarea procedurii interne de soluționare a petițiilor și sesizărilor.

Hotărârea emisă în urma acestei proceduri este luată de Colegiul Director al CNCD și este motivată, putând fi atacată la instanța de contencios administrativ, iar, în cazul în care nu este atacată, constituie, de drept, titlu executoriu.

4.3. Înalta Curte constată că, la judecata în primă instanță, petenta A. nu a fost citată.

Potrivit dispozițiilor art. 22 din C. proc. civ., judecătorul fondului trebuia să manifeste rol activ în ceea ce privește aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

De asemenea, îi revenea obligația de a stabili cadrul procesual, inclusiv în ceea ce privește părțile raportului juridic în domeniul discriminării reclamate, prin introducerea în cauză a beneficiarului Hotărârii CNCD, respectiv petenta A.

Întrucât petenta a fost parte în procedura derulată în fața CNCD se impunea ca, în fața primei instanțe de judecată, să se stabilească corect cadrul procesual pasiv, care să includă și persoana împotriva căreia s-ar răsfrânge efectele hotărârii judecătorești, respectiv petenta A.

4.4. De altfel, introducerea în cauză a petentei se impunea și în virtutea principiilor consacrate în art. 13 și 14 din C. proc. civ., respectiv principiul dreptului la apărare și al contradictorialității, inclusiv din perspectiva dispozițiilor art. 6 din CEDO referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Dispozițiile art. 161 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată impuneau, de asemenea, introducerea în cauză a petentei, beneficiară a hotărârii a cărei anulare s-a solicitat în cauză.

De asemenea, dispozițiile art. 78 alin. (1) și (2) C. proc. civ. impuneau introducerea în cauză a petentei, parte a raportului juridic de discriminare supus examinării.

4.5. Prin urmare, nesocotind aceste principii fundamentale prevăzute de C. proc. civ. cât și dispozițiile legale menționate anterior, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, fiind întrunit motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., astfel că se impune casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru stabilirea în mod corect a cadrului procesual, inclusiv prin introducerea în cauză a petentei A., beneficiara Hotărârii nr. 463 din 6 iulie 2016, obiect al acțiunii în anulare deduse judecății.

4.6. În raport cu cele reținute, instanța de control judiciar apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate de recurenți referitoare la aspectele de legalitate a sentinței recurate, din perspectiva pct. 8 al art. 488 C. proc. civ.

4.7. Față de toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 497 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, va admite recursurile, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de Inspectoratul de Poliție Județean Brașov și de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării împotriva Sentinței nr. 80 din 3 mai 2017 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 octombrie 2019.

GGC - LM