ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1197/2017

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, la 13 aprilie 2016, reclamantul MUNICIPIUL BUCUREȘTI prin PRIMARUL GENERAL a chemat în judecată pe pârâta A. S.A., solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 304.934,44 RON, reprezentând dobândă penalizatoare pentru plata cu întârziere a dividendelor pentru anul fiscal 2012, dobânzi calculate pentru perioada cuprinsă între 23 noiembrie 2013 și 17 decembrie 2014, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 4247/2016 din 11 iulie 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul MUNICIPIUL BUCUREȘTI prin PRIMARUL GENERAL, în contradictoriu cu pârâta A. S.A., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul MUNICIPIUL BUCUREȘTI prin PRIMARUL GENERAL, prin care a solicitat admiterea apelului, cu consecința schimbării în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

Prin decizia civilă nr. 2001 A din 28 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul - reclamant MUNICIPIUL BUCUREȘTI prin PRIMARUL GENERAL, în contradictoriu cu intimata - pârâtă A. S.A.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul MUNICIPIUL BUCUREȘTI prin PRIMARUL GENERAL prin care a solicitat admiterea recursului, cu consecința casării în tot a deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.

Prin întâmpinarea depusă de intimata - pârâtă A. S.A. s-a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil, iar, în subsidiar, ca nefondat.

Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului invocată în prezenta cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) prin raportare la cele ale art. 483 alin. (2) teza I C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția invocată este fondată pentru următoarele considerente:

În sistemul dreptului procesual civil, căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești și condițiile de exercitare a acestora sunt guvernate de principiul legalității, regulă cu valoare de ordin constituțional, care semnifică faptul că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Principiul legalității căilor de atac își găsește suport normativ în art. 457 alin. (1) C. proc. civ. care prevede că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) teza I C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv".

Dispozițiile legale anterior evocate stabilesc un prag valoric al obiectului litigiului în funcție de care se determină existența sau inexistența dreptului de a exercita calea de atac a recursului.

Astfel, se constată că în cazul cererilor evaluabile în bani a căror valoare nu depășește pragul valoric de 500.000 RON este exclusă de la exercitare calea de atac a recursului.

Prin raportare la aceste considerații, se reține că prin cererea de chemare în judecată formulată de recurentul - reclamant MUNICIPIUL BUCUREȘTI prin PRIMARUL GENERAL s-a solicitat obligarea intimatei - pârâte A. S.A. la plata sumei de 304.934,44 RON, reprezentând dobândă penalizatoare pentru plata cu întârziere a dividendelor pentru anul fiscal 2012, dobânzi calculate pentru perioada cuprinsă între 23 noiembrie 2013 și 17 decembrie 2014, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În condițiile în care acțiunea formulată în prezenta cauză este o acțiune patrimonială, va fi avută în vedere suma solicitată de către recurentul - reclamant prin cererea de chemare în judecată pentru a se stabili dacă decizia civilă nr. 2001 A din 28 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă este sau nu susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Cu privire la acest aspect se constată că valoarea pretențiilor din cererea de chemare în judecată formulată în prezenta cauză este de 304.934,44 RON.

Fiind vorba de un litigiu patrimonial a cărui valoare nu depășește pragul valoric de 500.000 RON prevăzut de dispozițiile art. 483 alin. (2) teza I C. proc. civ., se poate concluziona în sensul că decizia civilă nr. 2001 A din 28 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă este definitivă, conform dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., nefiind susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Având în vedere considerentele anterior evocate, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. prin raportare la cele ale art. 483 alin. (2) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității invocată în prezenta cauză și va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul - reclamant MUNICIPIUL BUCUREȘTI prin PRIMARUL GENERAL.

Cu privire la cererea intimatei - pârâte A. S.A. privind acordarea cheltuielilor de judecată în recurs, se constată că această cerere este nefondată pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată", iar potrivit dispozițiilor art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

În temeiul acestor texte de lege, aplicabile și în căile de atac, se constată că partea care a învestit instanța cu o cerere de acordare a cheltuielilor de judecată trebuie să facă dovada existenței și întinderii lor.

În condițiile în care la dosarul cauzei nu au fost depuse înscrisuri justificative care să ateste efectuarea cheltuielilor de judecată solicitate în recurs, astfel cum impun dispozițiile legale anterior evocate, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea formulată de intimata - pârâtă A. S.A. privind obligarea recurentului - reclamant MUNICIPIUL BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant MUNICIPIUL BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL împotriva deciziei civile nr. 2001 A din 28 noiembrie 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Respinge cererea intimatei-pârâte A. S.A. privind acordarea cheltuielilor de judecată în recurs.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 iunie 2017.