ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1158/2017

Deliberând asupra cererii de revizuire de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de revizuire formulată în cauză, revizuentul A. a solicitat în temeiul art. 423 alin. (2) C. proc. pen. revizuirea sentinței penale pronunțate de Judecătoria Sector 4 în dosar nr. x/2006, rămasă definitivă potrivit decizie penale nr. 741/R/2011 a C.A.B. prin care a fost instituită răspunderea civilă solidară a acestuia în calitate de complice pentru plata sumelor de 8.058.561,1 RON valoare credite B. și 10.746.123,4 RON valoarea creanțelor B.. cesionate, precum și la dobânzile legale calculate de la acordarea fiecărui credit până la data plătii efective.

Arată revizuentul că în baza deciziei penale nr. 741/2011 pronunțată de Curtea de Apel București, (respectiv a sentinței nr. 1240/2010 a Judecătoriei Sectorului 4) se reține un prejudiciu civil creat prin intermediul persoanei juridice HOLDING S.C. C. S.A. asociatul absorbant al tuturor persoanelor juridice controlate și administrate legal de aceasta.

În contradictoriu cu decizia penală nr. 741/2011, invocă sentința civilă nr. 6684/24.09.2001 a Tribunalului București, secția Comercială care cuprinde Tabloul definitiv consolidat irevocabil al creditorilor B.. pentru a face dovada, cu autoritate de lucru judecat, că, din punct de vedere civil și comercial, la un an după contractarea creditelor și cesiunii creanțelor, B.. reprezentat de același lichidator D. datora (Holding) C. S.A. Craiova suma de 12.061.615,707 RON (ROL) urmare închiderii unui ciclu de compensări potrivit Tranzacțiilor nr. 22-23/2001.

Ca atare, dacă S.C. C. S.A. Craiova - absorbantul prin fuziune, potrivit încheierii 1903/11.12.2000 a judecătorului delegat ORC Dolj nu datora B.. credite sau contravaloarea creanțelor cesionate, arată revizuentul că nici el persoană fizică prezumată a controla S.C. C. S.A. Craiova nu avea cum să datoreze B.. decât aceleași sume de bani pe care persoanele juridice controlate le-ar fi datorat băncii.

Înalta Curte, analizând cererea de revizuire din perspectiva motivelor invocate, o va respinge pentru următoarele considerente:

Revizuentul a invocat dispozițiile art. 453 alin. (2) C. proc. pen. invocând contradictorialitatea deciziei penale nr. 741/2011 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2006 față de sentința nr. 6684/2001 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2000.

Conform art. 322 pct. 7 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una sau aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Motivul de revizuire prevăzut în art. 322 pct. 7 C. proc. civ. permite revizuirea în cazul în care se ajunge la situația ca același proces să fie soluționat de două ori, pronunțându-se hotărâri contradictorii.

Pentru a se putea invoca motivul, trebuie ca hotărârile definitive să fie contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei și să fie vorba despre hotărâri pronunțate în același litigiu, adică să fi existat triplă identitate de elemente: părți, obiect, cauză, iar hotărârile contradictorii să fi fost pronunțate, nu în același dosar (proces), ci în procese (dosare) diferite.

Rațiunea reglementării revizuirii prevăzută în art. 322 cpt. 7 C. proc. civ. se găsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având aceleași obiect, aceeași cauză și aceleași părți. În asemenea situații, executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea din situația anormală, creată de existenta hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea si anularea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului judecat. Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri își are suportul logic în respectarea puterii lucrului judecat și conduce în final la anularea ultimei hotărâri pronunțate cu încălcarea acestui principiu.

Prin sintagma "una și aceiași pricină" din cuprinsul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se înțelege întrunirea condițiilor triplei identități, de obiect, de cauză și de părți cu privire la două cereri de chemare în judecată, astfel încât soluționarea celei de a doua să aducă atingere puterii de lucru judecat a celei dintâi, consecința în caz fiind, potrivit art. 327 alin. (1) C. proc. civ., anularea celei de a doua hotărâri.

Elementele lucrului judecat sunt acelea care îl structurează și care-i determină efectele, respectiv părți (eadem conditio personarum), cauza (eadem causa) și obiect (eadem res).

Prin cererea de revizuire nu sunt prezentate condițiile de admisibilitate ale cererii de revizuire sub aspectul existenței triplei identități de părți, obiect și cauză, revizuentul rezumându-se la a interpreta aspecte din hotărârile invocate presupus a avea incidență asupra situației sale personale.

Verificând hotărârile între care se invocă caracterul potrivnic, instanța constată că acestea nu sunt pronunțate între aceleași părți.

Nefiind îndeplinite condițiile de admisibilitate ale motivului de revizuire invocat, Înalta Curte va respinge conform art. 326 C. proc. civ., prezenta cerere de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., devenind inutilă analiza caracterului potrivnic al dispozitivelor hotărârilor invocate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei penale nr. 741/R din 4 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2006.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 iunie 2017.