ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1438/2017

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin aceeași sentință, a fost admisă excepția prematurității și au fost respinse ca premature contestațiile debitoarei formulate la 8 aprilie 2008 împotriva creanțelor creditoarei.

Totodată, s-au respins ca nefondate contestațiile creditoarelor S.C. C., S.C. D. S.R.L. și S.C. E. S.R.L. la notificarea lichidatorului judiciar privind înlăturarea acestora de la masa credală.

A fost admisă contestația debitoarei formulată în contradictoriu cu S.C. F. S.R.L..

S-au respins ca nefondate contestațiile creditoarei S.C. F. S.R.L. la notificarea lichidatorului judiciar și la tabelul preliminar al obligațiilor debitoarei.

A fost admisă excepția tardivității formulării contestației și, în consecință, s-a respins ca tardivă contestația formulată de creditoarea S.C. F. S.R.L. împotriva creanței S.C. G. S.R.L..

Pentru a hotărî astfel, judecătorul-sindic a reținut că, în speță, creditoarea S.C. C. a formulat la data de 24 martie 2008 declarație de creanță prin care a solicitat înscrierea la masa credală a debitoarei S.C. A. S.R.L. cu o creanță în sumă de 22.437.006,77 RON.

Temeiul creanței solicitate l-a reprezentat contractul de împrumut nr. x/25.02.2000 și contractul de împrumut x/16.02.2001, scopul utilizării banilor fiind exclusiv pentru realizarea proiectului "groapa de gunoi Vidra", rambursarea urmând să se facă în 36 luni de la data acordării, pentru primul contract și 3 ani, începând cu 01.12.2000, pentru cel de-al doilea.

Având în vedere regimul diferit al finanțărilor, lichidatorul judiciar a apreciat că, pentru finanțările efectuate conform contractului de împrumut x/16.02.2001, scadența este după termenul de grație de 3 ani (cu începere de la 01.12.2000), adică la 01.12.2003, iar termenul de prescripție se împlinește la trei ani după această dată; iar pentru finanțările efectuate pentru alte scopuri decât investiția Vidra, scadența este la data acordării finanțării, iar termenul de prescripție se împlinește la trei ani de la această dată, motiv pentru care a respins creanța creditoarei ca prescrisă.

Mai mult decât atât, judecătorul-sindic a constatat că această creditoare nu a făcut dovada întreruperii termenului de prescripție, hotărârile judecătorești și arbitrale invocate nefiind acte întreruptive ale curgerii acestui termen, în sensul art. 16 din Decretul 167/1958. Astfel, nu orice cerere de chemare în judecată determină întreruperea termenului de prescripție, ci numai cele prin care se încearcă realizarea creanței, care au obiect patrimonial.

S-a constatat că, în speță, acțiunea pauliană promovată de creditoare nu a urmărit realizarea creanței sale, ci doar declararea inopozabilității unui act.

În consecință, în raport cu aceste considerente, judecătorul-sindic a respins contestația creditoarei S.C. C. ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs comun S.C. D. S.R.L., S.C. C. și S.C. E. S.R.L., recurs comun S.C. A. S.R.L. prin administrator special și administratorul special B., precum și S.C. F. S.R.L..

Prin decizia comercială nr. 237 din 10 februarie 2011, Curtea de Apel București, secția a V-a Comercială, în cadrul dosarului nr. x/2007, a respins excepțiile tardivității și nulității recursurilor.

Prin aceeași decizie, s-au admis recursurile declarate de recurentele creditoare S.C. F. S.R.L., S.C. D. S.R.L., S.C. C., S.C. E. S.R.L. prin administrator judiciar Cabinetul Individual de Insolvență H., recurenta debitoare S.C. A. S.R.L. și recurentul administrator special B., în contradictoriu cu intimatele creditoare S.C. G. S.R.L., I., Direcția Impozite și Taxe Locale Sector 1, Administrația Finanțelor Publice Sector 1, S.C. J. SPA și cu intimatul lichidator judiciar K., împotriva sentinței comerciale nr. 641 din 25.01.2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a Comercială, în dosarul nr. x/2007.

A fost casată în parte hotărârea atacată și s-a trimis spre rejudecare aceleiași instanțe contestația formulată de debitoare la creanța S.C. F. S.R.L., contestațiile formulate de S.C. C., S.C. D. și S.C. E. S.R.L. la notificarea lichidatorului privind înlăturarea acestor creditoare de la masa credală, precum și contestația S.C. F. S.R.L. la creanța S.C. G. S.R.L..

Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate, privind respingerea ca nefondată a contestației S.C. F. S.R.L. la notificarea lichidatorului și la tabelul preliminar al obligațiilor debitoare.

În motivarea acestei decizii, Curtea de Apel București, secția a V-a Comercială a reținut, în esență, că în ceea ce privește contestațiile formulate de S.C. C. S.R.L., S.C. E. S.R.L. și S.C. D. S.R.L., lichidatorul judiciar va avea obligația de a examina creanțele acestora fără a mai putea rediscuta problema prescripției dreptului la acțiune (în cazul primei și al celei de-a treia creditoare) sau problema lipsei calității de debitoare a S.C. A. S.R.L. în raport cu contractul de asociere în participație (în cazul celei de-a doua creditoare), ci doar sub aspectul determinării existenței, întinderii și exigibilității acestor creanțe raportat la titlurile de creanță exhibate, la documentele financiar-contabile, la plățile efectuate, sens în care se va aprecia și asupra oportunității efectuării unei expertize contabile.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că între contestatoarea-creditoare în calitate de împrumutător și debitoare, în calitate de împrumutat, s-au încheiat contractele de împrumut nr. x/25.02.2000 și contractul de împrumut din data de 16.02.2011.

În plus, s-a constatat că, în urma formulării declarației de creanță de către creditoarea-contestatoare pentru suma de 22.437.006,77 RON reprezentând împrumut nerestituit, dobândă euribor, daune moratorii și cheltuieli de judecată efectuate în procedura arbitrară, administratorul judiciar a respins înscrierea acestor sume în tabelul preliminar de creanțe, reținând drept motiv intervenirea prescripției dreptului de a solicita restituirea sumelor acordate cu titlu de împrumut.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea C., solicitând admiterea acestuia, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul înscrierii în tabelul de creanțe cu suma de 22.523.082,31 RON.

Totodată, împotriva aceleiași sentințe și a încheierilor premergătoare a declarat recurs și debitoarea A. S.R.L. prin administrator special B., solicitând admiterea recursului, în principal, casarea sentinței atacate și a încheierilor premergătoare cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii contestației ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 190/2017 din 6 iunie 2017, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2017.5, a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-contestatoare C. împotriva sentinței civile nr. 6557/26.10.2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, în contradictoriu cu intimata-debitoare A. S.R.L. prin lichidator judiciar K. și prin administrator special B..

Totodată, s-a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-debitoare A. S.R.L. prin administrator special B. împotriva încheierilor premergătoare pronunțate de Tribunalul București, secția a VII-a civilă în dosarul nr. x/2007.5 în contradictoriu cu intimata - contestatoare C. și cu intimata-debitoare A. S.R.L. prin lichidator judiciar K..

Prin aceeași decizie, a fost admis recursul declarat de recurenta-debitoare A. S.R.L. prin administrator special B. împotriva sentinței civile nr. 6557/26.10.2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VII a civilă, în sensul modificării în tot a sentinței recurate, cu consecința admiterii în parte a contestației la tabelul preliminar formulată de contestatoare C. în contradictoriu cu debitoarea A. S.R.L. prin lichidator judiciar K. și prin administrator special B..

S-a dispus înscrierea contestatoarei C. în tabelul definitiv de creanțe al debitoarei A. S.R.L. cu o creanță chirografară în sumă de 9.089.117,82 RON (6.165.680,09 RON reprezentând rate împrumut, 533.874,34 RON reprezentând dobânda Euribor și 2.389.563,39 RON reprezentând daune moratorii).

S-a respins ca neîntemeiată contestația la tabelul preliminar formulată de contestatoare C., precum și cererea contestatoarei referitoare la obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în primă instanță, constând în onorariu de avocat.

De asemenea, s-a respins ca neîntemeiată cererea recurentei-contestatoare referitoare la obligarea intimatei-debitoare la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs.

În motivarea acestei decizii, cu privire la recursul debitoarei A. S.R.L. prin administrator special B., Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a reținut în esență că, prin decizia de casare nr. 237/10.02.2011 a Curții de Apel București, secția a V-a Comercială s-a stabilit natura juridică a contractului nr. x/25.02.2000 și a contractului fără număr din 16.02.2001, reținându-se că acestea sunt contracte de împrumut și că această natură juridică rezultă inclusiv din intenția concordantă a părților.

Referitor la recursul formulat de recurenta-contestatoare C., Curtea de Apel București a reținut în esență că este neîntemeiată solicitarea recurentei-contestatoare de a fi înscrisă la masa credală cu suma de 22.523.082,31 RON (13.609.555,28 RON reprezentând rate împrumut, 2.883.600,61 RON reprezentând dobânda Euribor, 5.360.359 RON reprezentând daune moratorii și 669.567,42 RON reprezentând cheltuieli judiciare aferente unor dosare arbitrale și execuționale).

În dezvoltarea motivelor de revizuire, C. a arătat că ambele hotărâri judecătorești invocate în curpinsul cererii sunt pronunțate de instanțe de recurs, după evocarea fondului.

În acest sens, revizuenta a susținut că decizia comercială nr. 237/10.02.2011 a devoluat în recurs soluția respingerii în întregime de către judecătorul sindic a contestației sale la respingerea creanței de către lichidatorul judiciar, pe motivul împlinirii prescripției dreptului material la acțiune. În plus, s-a învederat că prima hotărâre a stabilit cu claritate interdicția reluării discuției privind incidența prescripției raportat la întreaga creanță solicitată de C., respectiv 22.437.006,77 RON. De asemenea, prima hotărâre, înlăturând aplicabilitatea prescripției, a trimis cauza spre rejudecare.

În schimb, revizuenta a precizat că prin decizia civilă nr. 190/6.06.2017 a fost admis în parte recursul administratorului special al A. S.R.L. în raport cu soluția judecătorului sindic, prin care întreaga creanță a C. fusese admisă la masa credală. În consecință, în cadrul dosarului nr. x/2007 s-a considerat prescrisă o parte din creanță, reducându-se cuantumul acesteia de la 22.437.006,77 RON la 9.089.117,82 RON. Prin urmare, a fost admis recursul în tot și a fost modificată soluția primei instanței, procedându-se la o devoluare a cauzei, casarea cu trimitere nemaifiind posibilă în cel de-al doilea ciclu procesual.

Raportat la aceste considerente, revizuenta a subliniat că, în speță, contradictorialitatea se referă la modalitatea în care cea de-a doua instanță, admițând în parte recursul administratorului special și reținând cauza spre rejudecare, a soluționat contestația la creanța C., aplicând în mod contrar soluția primei instanțe, raportat la instituția juridică a prescripției dreptului material la acțiune.

Cu alte cuvinte, revizuenta a învederat că decizia comercială nr. 237/10.02.2011 a înlăturat în totalitate de la aplicare prescripția, iar decizia civilă nr. 190/6.06.2017 a reanalizat instituția prescripției, înlăturând o parte din creanța sa, considerând incidente în cauză dispozițiile acesteia.

La termenul din 17 octombrie 2017, intimata A. S.R.L. prin administrator special B. a depus la dosar întâmpinare, calificată concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă, având în vedere că hotărârile a căror contrarietate se invocă au fost pronunțate în cadrul aceluiași dosar, în cicluri procesuale diferite.

Analizând cererea de revizuire, în raport cu temeiul de drept invocat, Înalta Curte o va respinge pentru considerentele care succed:

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., fiind invocată contradictorialitatea dintre decizia nr. 190/2017 din 6 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă și decizia nr. 237 din 10 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a V-a Comercială.

Verificând actele dosarului, se constată că în primul ciclu procesual parcurs în dosarul nr. x/2007 cu privire la contestațiile formulate la tabelul preliminar de creanțe, prin sentința comercială nr. 641/25.01.2010 a Tribunalului București, secția a VII-a Comercială, a fost respinsă ca nefondată contestația formulată de C. împotriva tabelului preliminar de creanțe întocmit de lichidatorul judiciar. Această sentință a fost atacată cu recurs, iar prin decizia nr. 237 din 10 februarie 2011, Curtea de Apel București a admis calea extraordinară de atac, a casat în parte sentința nr. 641 și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

Dosarul s-a reîntors la Tribunalul București fiind înregistrat sub nr. x/2007/a1.5. În rejudecare, prin sentința civilă nr. 6557/26.10.2016 Tribunalul București, secția a VII-a civilă a admis în tot contestația formulată de C., dispunând înscrierea acestei creditoare în tabelul societății debitoare A. S.R.L.. Și această sentință a fost atacată cu recurs, pronunțându-se decizia nr. 190 din 6 iunie 2017 a Curții de Apel București, prin care a fost admis în parte recursul formulat de debitoarea A. S.R.L. și s-a dispus modificarea sentinței, în sensul admiterii în parte a contestației cu consecința înscrierii contestatoarei C. în tabelul definitiv de creanțe al debitoarei cu o creanță chirografară în sumă de 9.089.117,82 RON.

Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași părți, având aceleași calități procesuale.

În speță, revizuenta pretinde pe calea revizuirii corectarea unei pretinse erori săvârșite de instanța de recurs în al doilea ciclu procesual cu privire la incidența prescripției dreptului material la acțiune raportat la întreaga creanță.

În acest sens, Înalta Curte constată că una din condițiile de admisibilitate a motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. decurge din necesitatea ca hotărârile contradictorii să nu fi fost pronunțate în același proces.

Din această perspectivă, se constată că, în speță, această condiție nu este îndeplinită întrucât, în primul litigiu soluționat prin decizia nr. 237 din 10 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a V-a Comercială, instanța a dispus admiterea recursurilor și casarea sentinței atacate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare Tribunalul București, iar în cel de al doilea litigiu soluționat prin decizia nr. 190/2017 din 6 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă, instanța a respins ca nefondat recursul formulat de C. și a admis recursul declarat de A. S.R.L. prin administrator special B. împotriva sentinței civile nr. 6557/26.10.2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, în rejudecare.

În plus, rațiunea reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. derivă din necesitatea de a se înlătura nesocotirea principiului autorității de lucru judecat, atunci când instanțele au pronunțat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

Revizuirea poate fi solicitată în ipoteza existenței unor hotărâri potrivnice, adică a unor hotărâri al căror dispozitiv cuprinde dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire.

În speță, cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite având în vedere că hotărârile contradictorii au fost pronunțate în același litigiu, pe parcursul mai multor cicluri procesuale, determinate de căile de atac exercitate de părți.

În acest context, rezultă că demersul procedural al revizuentei este unul inadmisibil întrucât urmărește retractarea unei decizii irevocabile pe aspecte valorificabile în calea de atac a recursului, exercitată deja și epuizată procedural.

Or, promovarea unei căi de atac este supusă exigențelor legale date de reglementarea specifică materiei pentru că altminteri, supunând verificării de legalitate o hotărâre irevocabilă în alt cadru decât cel care face posibil exercițiul unei căi de atac extraordinare, ar însemna afectarea stabilității și securității raporturilor juridice.

În consecință, față de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta C. împotriva deciziei civile nr. 190/2017 din 6 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta C. împotriva deciziei civile nr. 190/2017 din 6 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2007.5.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2017.