ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1306/2019

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 584 din data de 13.09.2017, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2017, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele SC B. SA și C., având ca obiect pretenții, ca prescrisă.

Prin Decizia nr. 8/2018 din 16 ianuarie 2018, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, a admis apelul reclamantului A. împotriva Sentinței nr. 584 din data de 13.09.2017, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă; a anulat sentința apelată și a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Împotriva Deciziei nr. 8/2018 din 16 ianuarie 2018, a declarat recurs pârâtul B. SA, considerând că decizia instanței de apel este netemeinică și contravine dispozițiilor legale în materia prescripției dreptului material la acțiune.

În cuprinsul cererii de recurs, recurentul-pârât a arătat că instanța de apel a apreciat, nelegal, că momentul la care reclamantul a luat cunoștință de persoana care răspunde de pagubă este data întocmirii rechizitoriului, respectiv 6 martie 2015, și de la această dată curge termenul de prescripție. De asemenea, a arătat că în cauză nu a fost formulată plângere penală împotriva persoanei vinovate de producerea accidentului, iar rechizitoriul nu a fost comunicat; iar în dosarul penal reclamantul a avut calitatea de martor și nu s-a constituit parte civilă, astfel că, în temeiul art. 22 alin. (3) din C. proc. pen., acesta nu mai poate introduce acțiune la instanța civilă.

Recurentul-pârât a precizat că accidentul de circulație a avut loc în data de 15.05.2012, iar acțiunea a fost depusă la instanță la data de 17.03.2017, cu nesocotirea termenului de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. 2517 din C. civ., în cauză nefiind vorba despre incidența vreunui caz de suspendare sau de întrerupere a cursului prescripției dreptului material la acțiune.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat, la data de 13 septembrie 2018, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a căii de atac.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului s-a reținut că acțiunea este evaluabilă în bani, iar cuantumul daunelor solicitate se situează sub pragul valoric impus de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, așa încât, în opinia raportorului, Decizia civilă nr. 8 din data de 16 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, nu este supusă căii de atac extraordinare a recursului.

Completul de filtru C10, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția din 19 septembrie 2018, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

Părțile nu au depus puncte de vedere asupra raportului, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 14 noiembrie 2018, s-a dispus suspendarea judecării recursului, în temeiul art. 520 alin. (4) din C. proc. civ., până la soluționarea sesizării privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept care a făcut obiectul Dosarului nr. x/2018, al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin rezoluția din data de 4 februarie 2019, cauza a fost repusă pe rol din oficiu și s-a dispus comunicarea cererii de recurs intimaților precum și întocmirea unui supliment la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care să fie analizate condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., după efectuarea formalităților de comunicare menționate în art. 490 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin suplimentul la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, raportorul a arătat că recursul este declarat în termen legal, cererea de recurs îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) și e) din C. proc. civ. În ceea ce privește criticile formulate de recurenta-pârâtă, astfel cum au fost dezvoltate, raportorul a fost de părere că dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., au fost invocate formal, iar completul de filtru urmează să dispună cu privire la încadrarea criticilor formulate de către recurenta-pârâtă în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Completul de filtru C10, constatând că suplimentul la raport întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția din 23 aprilie 2019, comunicarea suplimentului la raport părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, suplimentul la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

Părțile nu au depus puncte de vedere asupra suplimentului la raport, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte, constată următoarele:

Art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., stipulează că în cazul în care completul este în unanimitate de acord că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 din cod, anulează recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac.

În prezenta cauză, se constată că deși recurenta-pârâtă și-a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 din C. proc. civ., în realitate, aspectele învederate nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 1 - 8 din C. proc. civ.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă explicită și se referă la una din situațiile cuprinse în art. 488 din C. proc. civ.

Înalta Curte, constată că motivele de recurs au fost încadrate doar formal în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ., în fapt criticile vizând aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate.

Recurenta-pârâtă a indicat formal dispozițiile art. 488 pct. 6 din C. proc. civ., fără a dezvolta prin criticile sale acest motiv de nelegalitate și fără a arăta dacă consideră că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

În același mod formal, prevalându-se de motivul circumscris pct. 8 al art. 488 din C. proc. civ., recurenta a invocat aplicarea greșită a legii în materia prescripției dreptului material la acțiune, însă nu a precizat modul efectiv în care instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile legale în materie.

Pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., se reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței de apel în soluționarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Criticile recurentei că în cauză termenul de prescripție curge de la data producerii accidentului, și nu de la data întocmirii rechizitoriului, precum și cele referitoare la inexistența vreunui caz de suspendare sau întrerupere a cursului prescripției dreptului material la acțiune, dintre cele prevăzute de art. 2532 și art. 2537 din C. civ., nu pot fi circumscrise motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Obiectul recursului îl constituie Decizia civilă nr. 8 din data de 16 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, iar eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 din C. proc. civ., ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, pentru care motive este nelegal raționamentul instanței în soluția de admitere a apelului declarat împotriva hotărârii primei instanțe, astfel încât criticile din recurs să se poată circumscrie acestei dezlegări.

O astfel de modalitate de redactare a memoriului de recurs nu se circumscrie exigențelor art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 488 din C. proc. civ., care presupun ca în calea de atac a recursului să fie deduse judecății critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanței de apel.

În concluzie, cum cererea de recurs formulată de pârâta SC B. SA, nu cuprinde critici ce pot fi circumscrise motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., și cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte, va anula calea de atac exercitată în asemenea condiții procedurale încât nu este posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a deciziei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă SC B. SA, împotriva Deciziei civile nr. 8 din data de 16 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) din C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 iunie 2019.

GGC - OB