ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 197/2018

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/11.03.2015, înregistrat sub nr. x/2015, cu privire la punctele 5.1., 5.2., 5.3., 5.4; anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare x/11.03.2015, înregistrată sub nr. x/2015; anularea Deciziei de soluționare a contestației administrative prealabile înregistrate sub nr. x/19.05.2015. Totodată, prin cererea modificatoare, reclamanta a solicitat suspendarea actelor administrativ fiscale atacate, respectiv a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/11.03.2015, cu privire la punctele 5.1., 5.2., 5.3. 5.4, și a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/11.03.2015 până la soluționarea definitivă a prezentului dosar. În prezenta cauză, instanța este învestită cu cererea de suspendare a executării actelor administrative contestate, reprezentate de procesul-verbal și nota de constatare, până la soluționarea definitivă a cauzei.

Hotărârea primei instanțe Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 164 din 29 octombrie 2015, a admis cererea de suspendare formulată de reclamantă, dispunând suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/11.03.2015 și a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/11.03.2015, emise de pârât, până la soluționarea definitivă a litigiului de fond. Totodată, a obligat pârâtul la plata sumei de 50 RON cheltuieli de judecată, în favoarea reclamantei.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 6 și 8 din C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurentul a susținut că hotărârea atacată este atât nemotivată, cât și neîntemeiată. În opinia recurentului, prima instanță și-a însușit criticile și apărările reclamantei, ceea ce nu poate ține loc de considerente ale hotărârii, în plus respectivele critici formau obiectul cererii de anulare. Recurentul a mai învederat că prima instanță nu s-a pronunțat pe excepția inadmisibilității cererii, invocată prin întâmpinare, excepție cu privire la care afirmă că o reiterează având în vedere că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004. Astfel, a arătat că emiterea actelor administrative atacate este consecința nerespectării de către intimată a dispozițiilor legale și contractuale asumate, prin urmare, fiind legale actele atacate, acesteia nu i s-a produs nicio pagubă. În concluzie, recurentul a susținut că nu există un caz bine justificat și nici o eventuală pagubă, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, și respingerea cererii, în principal ca inadmisibilă, și pe fond ca neîntemeiată.

Apărarea intimatei-reclamante Prin întâmpinare, intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a invocat excepția tardivității formulării recursului și excepția nulității căii de atac, apreciind că susținerile formulate nu se încadrează în motivele de casare invocate, iar pe fond a solicitat respingerea recursului, precizând că pârâtul nu a formulat întâmpinare în fața primei instanțe.

Procedura de examinare a recursului în completul de filtru Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 28 septembrie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (6) din C. proc. civ. II.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului În ceea ce privește excepția tardivității recursului, invocată prin întâmpinare de societatea intimată, prin Raportul asupra admisibilității, s-a constatat că recursul a fost declarat și motivat cu respectarea termenului prevăzut la art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004: recurs transmis prin fax la data de 21.12.2015, iar sentința a fost comunicată la data de 14.12.2015. Referitor la excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare, prin Raportul asupra admisibilității, s-a constatat că susținerile recurentului pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor formulate de intimată și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării efectelor Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/11.03.2015, cu privire la punctele 5.1., 5.2., 5.3. 5.4, și a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/11.03.2015 până la soluționarea definitivă a prezentului dosar. Instanța de control judiciar reține, contrar celor susținute de recurent, că hotărârea recurată respectă cerințele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., în considerentele acesteia regăsindu-se motivele de fapt și de drept care au determinat formarea convingerii instanței în pronunțarea soluției. Totodată, constată că în privința cererii de suspendare pârâtul nu a depus întâmpinare în fața primei instanțe, astfel cum reise din actele dosarului și chiar din practicaua sentinței recurate, așa încât nu se poate reține că judecătorul fondului nu a analizat apărările acestuia și că nu s-a pronunțat asupra excepției de inadmisibilitate invocată prin întâmpinare, cum se afirmă. În plus, neîndeplinirea cumulativă a celor două condiții de fond impuse de lege pentru suspendarea unui act administrativ nu conduce la inadmisibilitatea cererii, cum susține recurentul, ci la respingerea acesteia pe fond. Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond". Totodată, potrivit art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată, pentru motivele prevăzute de art. 14 odată cu acțiunea principală, până la soluționarea definitivă a cauzei. Prin sentința ce formează obiectul recursului, prima instanță a dispus suspendarea executării efectelor Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/11.03.2015, cu privire la punctele 5.1., 5.2., 5.3. 5.4, și a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/11.03.2015 până la soluționarea definitivă a prezentului dosar, reținând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege. Prin sentința nr. 102 din 21 iulie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Oradea a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., dispunând anularea, în parte, a Deciziei de soluționare a contestației nr. x/19.05.2015 emisă de pârât și anularea, în parte, a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/11.03.2015 emis de pârât, cu privire la creanțele bugetare constatate la punctele 5.1, 5.2 și 5.3., respingând ca neîntemeiate celelale pretenții formulate, cu obligarea pârâtului să plătească reclamantei suma de 11.255 RON, reprezentând cheltuieli de judecată parțiale. Soluția pronunțată de instanța învestită cu acțiunea în anulare a actelor administrative a căror suspendare se solicită în prezenta cauză conferă consistență concluziei că este îndeplinită condiția cazului bine justificat, iar prin anularea acestor acte aparența de drept a fost consolidată. În ceea ce privește paguba iminentă, această noțiune are în vedere producerea unui prejudiciu, or, măsura dispusă de autoritatea publică recurentă generează o diminuare a patrimoniului intimatei, iar în condițiile în care această consecință este cauzată de acte administrative în privința cărora a fost răsturnată prezumția de legalitate, prin anularea lor, diminuarea respectivă nu mai are caracter prezumat legal, astfel că și această condiție este îndeplinită. Înalta Curte are în vedere, mutatis mutandis, și dispozițiile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "în ipoteza admiterii acțiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condițiile art. 14, se prelungește de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1)." Altfel spus, prin aplicarea art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, măsura suspendării executării actelor administrative atacate, dispusă de prima instanță, se prelungește ope legis până la soluționarea definitivă a cauzei având ca obiect anularea acestor acte. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.