Decizia nr. 2235/2018 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — cale de atac împotriva sentinței nr. 41/2016 a Curții de Apel Oradea

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta societatea A. S.R.L. a solicitat, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării efectelor procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/24.06.2015 și a notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/24.06.2015, până la soluționarea definitivă a acțiunii pe fond în anularea actelor administrativ-fiscale.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 41 din 3 martie 2016, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și, pe cale de consecință, a dispus suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire nr. x/24.06.2015 și a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/24.06.2015 emise de pârât, până la soluționarea definitivă a litigiului de fond. A obligat pârâtul la plata sumei de 50 RON cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei. Prin încheierea din 3 martie 2016, Curtea de Apel Oradea a dispus disjungerea capătului de cerere privind suspendarea executării actului administrativ cu consecința formării prezentului dosar cu nr. x/2016

Cererea de recurs Împotriva sentinței nr. 41 din 3 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, solicitând casarea ei și în rejudecare, respingerea acțiunii ca inadmisibilă, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Procedura derulată în recurs Prin raportul întocmit în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., s-a apreciat că recursul nu este admisibil în principiu, fiind tardiv declarat, cu depășirea termenului de 5 zile de la comunicare, prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004. După analiza raportului în completul de filtru, acesta s-a comunicat părților pentru a formula un punct de vedere. Nici una dintre părți nu a formulat punct de vedere.

Considerentele și soluția completului de filtru asupra admisibilității recursului. În temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și ale art. 237 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate excepția tardivității recursului invocată din oficiu. Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze, În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează. În speță, sentința recurată a fost comunicată recurentului-pârât la data de 15.04.2016, conform dovezii de la dosarul de fond, iar recursul a fost transmis pe fax la Curtea de Apel Oradea, la data de 22.04.2016 cu depășirea termenului prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004. Potrivit legii, termenul de recurs s-ar fi împlinit pe data de 21.04.2016, într-o zi lucrătoare. Cum recursul a fost declarat la data de 22.04.2016, se constată că recurentul a încălcat prevederile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, formulând calea de atac cu depășirea termenului de 5 zile prevăzut de textul de lege menționat. Conform dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate". De asemenea, se reține că la dosar nu a fost formulată o cerere de repunere în termen, potrivit dispozițiilor art. 186 C. proc. civ., iar recurentul-pârât nu a contestat și justificat depunerea tardivă, prin răspuns la întâmpinare sau punct de vedere asupra raportului întocmit asupra admisibilității recursului. În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca tardiv recursul formulat în cauză, făcând astfel aplicarea sancțiunii decăderii, prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ. pentru neexercitarea în termen a căii de atac legale.