ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 16/2017

HOTĂRÂRE

17.01.2017

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 16/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Panciu, sub nr. x/2016, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. S.A. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună 1) obligarea pârâtei la plata prejudiciului cauzat în cuantum de 10809,59 RON; 2) obligarea pârâtei să îi restituie suma de 1120 RON poprită de B.E.J. Asociați C. și D.; 3) obligarea pârâtei la plata unei dobânzi legale raportat la indicele de inflație și datorată pe toată perioada, inclusiv până la punerea în executare a hotărârii judecătorești definitive, începând cu data de 10.02.2015; în subsidiar, obligarea pârâtei la plata unei dobânzi legale raportat la indicele de inflație și datorată pe toată perioada, inclusiv de la înregistrarea acțiunii în cauză și până la punerea în execuție a hotărârii judecătorești definitive rezultate din acel dosar.

În motivare a arătat că, prin contractul de leasing înregistrat sub nr. x/04.06.2008, încheiat cu pârâta a achiziționat un autoturism, de care a fost deposedat urmare a neachitării ratelor contractuale și că, prin sentința penală nr. 218/10.02.2015 pronunțată de Judecătoria Focșani, în dosar x/2014 definitivă prin neapelare, a fost exonerat de la executarea obligațiilor contractuale izvorâte din contractul de leasing, numitul E. fiind obligat să achite pârâtei, începând cu 01.09.2013, creanța litigioasă.

În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1357, 1359 C. proc. civ.

Pârâta S.C. B. S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Panciu, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea excepției a arătat că sediul său este în Piața Alba Iulia, nr. 8, sector 3 București, neexistând niciun caz de competență teritorială alternativă prevăzut de art. 113 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 646/12.05.2016 pronunțată de Judecătoria Panciu, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 3 București.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut incidența în speță a dispozițiilor art. 107 C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel și, cum, în speță, sediul pârâtei se află în București, Piața Alba Iulia nr. 8, a apreciat că Judecătoria sectorului 3 București este competentă să soluționeze cauza.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București sub nr. x/2016.

Prin sentința civilă nr. 14574/2016 din 7 noiembrie 2016, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, fiind dispusă declinarea competenței de soluționare a cererii de întoarcere a executării în favoarea Judecătoriei Panciu și, constatându-se intervenit conflictul negativ de competență, s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că după înregistrarea dosarului pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, reclamantul a invocat faptul că dorește să se judece potrivit procedurii de întoarcere a executării în baza art. 723 C. proc. civ.

La termenul de judecată din data de 07.11.2016, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale absolute și a reținut că legea aplicabilă prezentei cauze este cea în vigoare la momentul declanșării procedurii de executare silită, conform art. 24 C. proc. civ., iar determinarea momentului de început al procedurii de executare silită se face conform dispozițiilor art. 622 alin. (2) C. proc. civ.

În cauza de față, cererea de executare silită a fost înregistrată la data de 18.06.2014, așa cum rezultă din încheierea B.E.J.A C. și D., astfel că, dispozițiile legale care vor guverna întreaga fază a executării silite în dosarul de executare nr. 2098/18.06.2014, în absența unor norme derogatorii, sunt cele în vigoare la data de 18.06.2014. La această dată, C. proc. civ. nu a fost modificat prin Legea nr. 138/2014, publicată în M. Of. nr. 753 din 16.10.2014.

Totodată, a reținut cu privire la excepția necompetenței teritoriale absolute că, în raport de art. 723 alin. (3) C. proc. civ. și art. 650 alin. (1) C. proc. civ. (în forma în vigoare la data începerii executării silite), având în vedere că în cazul întoarcerii de executare nu există dispoziții derogatorii, competența teritorială de ordine publică în prezenta cauză este aceea a instanței din circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea. Consecință a faptului că la momentul introducerii cererii de executare silită, sediul executorului judecătoresc se afla în Județul Vrancea, localitatea Panciu, s-a constatat că revine Judecătoriei Panciu competența de soluționare a prezentei cereri, Judecătoria Sectorului 3 București nefiind instanță de executare în sensul dispozițiilor art. 650 alin. (1) C. proc. civ. (în vigoare la data începerii executării, în prezent dispozițiile art. 651 C. proc. civ.).

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Panciu, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că obiectul precizat al cererii de chemare în judecată îl constituie întoarcerea executării silite, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 București, în cuprinsul căruia reclamantul a invocat faptul că dorește să se judece potrivit procedurii de întoarcere a executării.

În respectarea principiului disponibilității, instanța competentă se determină în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum reclamantul înțelege să o susțină, sens în care, în speță, cadrul procesual stabilit de reclamant circumstanțiază situația specifică unei veritabile cereri de întoarcere a executării silite.

În atare condiții, întrucât reclamantul a învestit instanța cu o cerere de întoarcere a executării silite, competența teritorială de ordine publică în prezenta cauză este aceea a instanței de executare.

Astfel, Înalta Curte, constată că prin sentința nr. 675/2015 din 25.06.2015, pronunțată de Judecătoria Panciu în dosarul nr. x/2015, s-a admis contestația la executare formulată de contestatorul A.; s-a dispus anularea actelor și formelor de executare dispuse în dosarul execuțional nr. x/2014 al BEJA C. și D., precum și a încheierii nr. 2145/2014 a Judecătoriei Panciu, pronunțată în dosarul nr. x/2014, al aceleiași instanțe. De asemenea, s-a dispus restituirea cauțiunii în cuantum de 1005 RON consemnată la F. conform chitanței nr. x/1 din 24.04.2015, către contestator și a fost obligată intimata să-i achite contestatorului 782 RON cheltuieli de judecată.

Înalta Curte reține că instituția întoarcerii executării, constând în repunerea părților în situația anterioară, reprezintă de fapt o situație simetric inversă executării săvârșite, astfel încât îi sunt incidente reglementările statuate în privința contestației la executare. Instanța judecătoreasca competentă potrivit legii să soluționeze cererea de întoarcere a executării silite prin restabilirea situației anterioare fiind, așadar, instanța de executare.

Potrivit dispozițiilor art. 724 alin. (1) C. proc. civ., în cazul în care instanța judecătorească a desființat titlul executoriu sau însăși executarea silită, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeași hotărâre, și asupra restabilirii situației anterioare executării, iar conform alin. (3) din același cod, dacă nu s-a dispus restabilirea situației anterioare executării în condițiile alin. (1) și (2), cel îndreptățit o va putea cere, pe cale separată, instanței de executare.

Această reglementare statuează expres că instanța de executare este competentă să dispună asupra întoarcerii executării și, prin urmare, art. 724 alin. (3) stabilește un caz de competență specială în favoarea judecătoriei ca instanță de executare.

Prin urmare, față de aceste dispoziții și văzând sentința nr. 675 din 25.06.2015, pronunțată de Judecătoria Panciu, în dosarul nr. x/2015, prin care s-a admis contestația la executare formulată de contestatorul A. și s-a dispus anularea actelor și formelor de executare dispuse în dosarul execuțional nr. x/2014 al BEJA C. și D., precum și a încheierii nr. 2145/2014 a Judecătoriei Panciu, pronunțată în dosarul nr. x/2014, Înalta Curte constată că Judecătoria Panciu este instanța de executare în înțelesul legii.

În acest context, potrivit art. 724 alin. (3) C. proc. civ., se constată că Judecătoria Panciu este competentă pentru soluționarea cererii de întoarcere a executării silite ce face obiectul litigiului de față.

Așa fiind, în raport cu considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Panciu.