ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 42/2020

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Fetești la 3 mai 2018 sub nr. x/2018, reclamanta S.C. A. S.R.L. - prin administrator judiciar CII "B.", în contradictoriu cu pârâta C. S.R.L., a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 47.251,76 RON, reprezentând contravaloarea unei cantități de 52.372 litri de vin achiziționat de la societatea reclamantă.

Pârâta C. S.R.L. nu a depus întâmpinare.

La termenul de la 27 noiembrie 2018, instanța a dispus suspendarea cauzei pentru lipsa părților. Cauza a fost repusă pe rol la solicitarea reclamantei.

La termenul de la 8 mai 2019, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Fetești pe care a admis-o prin sentința nr. 607 din 8 mai 2019 și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia. În motivarea acestei soluții, s-a reținut că, în temeiul art. 131 alin. (1) C. proc. civ., judecătorul are obligația de a verifica și de a stabili la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina.

A mai reținut instanța că art. 130 C. proc. civ. limitează posibilitatea judecătorului de a invoca din oficiu necompetența, cea de ordine privată fiindu-i exclusă în totalitate, pârâtul fiind singurul căruia i-a fost recunoscută o astfel de vocație prin întâmpinare sau, când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, în fața primei instanțe. Față de prevederile art. 107 alin. (1) C. proc. civ. care stabilesc competența instanței în funcție de domiciliul pârâtei și față de faptul că pârâta are sediul în Cernavodă, s-a apreciat că instanța competentă din punct de vedere teritorial este Judecătoria Medgidia.

Ca urmare, cauza a fost trimisă spre soluționare Judecătoriei Medgidia.

Prin sentința nr. 1792 din 21 noiembrie 2019, pronunțată în același dosar, Judecătoria Medgidia a admis, la rândul său, excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Fetești, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea cauzei către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea solutionarii conflictului negativ de competență.

În esență, instanța a reținut că reclamanta a sesizat instanța cu o acțiune personală, în pretenții, acțiune guvernată din punct de vedere al competenței de norme cu caracter de ordine privată. Având în vedere obiectul cauzei, competența teritorială este alternativă, reclamantul având alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente. Întrucât invocarea și admiterea excepției necompetenței teritoriale de către Judecătoria Fetești s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale imperative ale art. 107, 113 și art. 129-131 C. proc. civ., Judecătoria Medgidia a considerat că stabilirea competenței pe această cale este făcută tot cu nerespectarea dispozițiilor legale imperative amintite anterior.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Fetești competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Curtea reține că obiectul prezentului dosar îl reprezintă o acțiune personală, în pretenții.

În ceea ce privește instanța competentă din punct de vedere teritorial, se reține că, în cauză, competența teritorială este alternativă deoarece în temeiul prevederilor art. 113 C. proc. civ., în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112 C. proc. civ., reclamantul putea introduce cererea de chemare în judecată la instanța locului prevăzut în contract pentru executarea obligațiilor.

Pentru toate cazurile în care legea stabilește o competență teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanțele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului, conform art. 116 C. proc. civ.. În speță, reclamantul a ales să sesizeze Judecătoria Fetești.

Conform dispozițiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, daca întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe. Pârâta nu a depus întâmpinare și nu a invocat excepția necompetenței teritoriale la primul termen de judecată. Excepția a fost invocată de instanță din oficiu, la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate în fața primei instanțe. Din analiza textului de lege evocat mai sus rezultă cu claritate că numai pârâta poate invoca o astfel de excepție.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Fetești, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Fetești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 ianuarie 2020.