ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1749/2019

HOTĂRÂRE

10.10.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1749/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

După deliberare, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin Cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia la 19 aprilie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL, obligarea acesteia la plata sumei de 3.925,40 RON și acordarea cheltuielilor de judecată.

Cererea nu a fost motivată în drept.

II. Hotărârea Judecătoriei Medgidia

Prin Sentința nr. 598 din 10 septembrie 2019, Judecătoria Medgidia a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Călărași.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Medgidia a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 107 C. proc. civ., "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

Reținând că domiciliul pârâtei SC B. SRL se află în județul Călărași, prin raportare la dispozițiile art. 132 alin. (3) C. proc. civ., Judecătoriei Medgidia a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Călărași.

III. Hotărârea Judecătoriei Călărași

Prin Sentința nr. 399 din 27 septembrie 2019, Judecătoria Călărași a admis excepția necompetenței teritoriale invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Călărași, prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv cerere de valoare redusă, a constatat că, în ceea ce privește competența, sunt incidente prevederile art. 1028 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "Competența de a soluționa cererea în primă instanță aparține judecătoriei; alin. (2) "Competența teritorială se stabilește potrivit dreptului comun".

A apreciat că, deși legiuitorul a atribuit, exclusiv, în favoarea judecătoriei competența materială în soluționarea cererilor de valoare redusă, în privința competenței teritoriale, rămân aplicabile prevederile Capitolului II din C. proc. civ.

Prin raportare la natura raporturilor deduse judecății prin cererea introductivă, a reținut că instanța competentă, din punct de vedere teritorial, este judecătoria în a cărei circumscripție teritorială își are sediul pârâta, respectiv Judecătoria Călărași, conform art. 1028 alin. (2) coroborat cu art. 107 alin. (1) C. proc. civ.

În ceea ce privește regulile care guvernează competența teritorială de drept comun a considerat că, din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 129 alin. (2) C. proc. civ., acestea sunt de ordine privată, ceea ce presupune că, în ipoteza sesizării de către reclamant a unei instanțe necompetente teritorial, astfel cum este cazul în speță, excepția necompetenței teritoriale poate fi ridicată, conform art. 130 alin. (3) din acest act normativ, "doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe".

Or, câtă vreme, conform art. 1030 alin. (4) C. proc. civ., legiuitorul a instituit obligativitatea formulării întâmpinării și în cadrul procedurii prevăzute pentru soluționarea cererii de valoare redusă, iar pârâta nu a expediat instanței formularul de răspuns în termen de 30 de zile de la comunicarea cererii introductive, Judecătoria Călărași a constatat că a operat decăderea din dreptul acestei părți de a invoca excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Medgidia.

În aceste condiții, a apreciat că invocarea acestei excepții de instanță, din oficiu, la termenul de judecată din 10 septembrie 2019, nu numai că s-a făcut cu nerespectarea art. 130 alin. (3) C. proc. civ., care atribuie calitate procesuală activă în privința acestei excepții exclusiv pârâtului, dar s-a făcut și cu nerespectarea manifestării de voință exprimate tacit de pârâtă, care, prin faptul că nu a formulat excepția în cauză, a înțeles să accepte judecarea pricinii de către Judecătoria Medgidia.

Astfel, Judecătoria Călărași a reținut că, de vreme ce la împlinirea termenului de decădere de 30 de zile în care, potrivit art. 1030 alin. (4) C. proc. civ., pârâta putea formula întâmpinare și, implicit, ridica excepții de ordine privată în cauză, partea care avea calitatea exclusivă conferită de art. 130 din acest act normativ a rămas în pasivitate, Judecătoria Medgidia a rămas învestită cu soluționarea pricinii.

IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (1) C. proc. civ., necompetența este de ordine publică sau privată. Alin. (2) al acestui articol stipulează că necompetența este de ordine publică (pct. 1) în cazul în cazul încălcării competenței generale, când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești; (pct. 2) în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad sau de competența unei alte secții sau altui complet specializat; (pct. 3) în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura. Alin.(3) prevede că "În toate celelalte cazuri, necompetența este de ordine privată."

Conform art. 130 din actul normativ mai sus menționat, excepția de necompetență se invocă în mod diferit, în funcție de caracterul de ordine publică sau privată al excepției.

În cauză, se constată că litigiul dedus judecății are ca obiect cererea cu valoare redusă, formulată de reclamanta SC A. SRL, în baza dispozițiilor art. 1028 alin. (2) C. proc. civ., în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL, prin care a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 3.925,40 RON, reprezentând contravaloarea facturii nr. x din 21 noiembrie 2018.

Referitor la competența teritorială de soluționare a cererilor cu valoare redusă, dispozițiile art. 1028 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că aceasta se stabilește "potrivit dreptului comun".

Necompetența teritorială de drept comun, prevăzută de art. 107 C. proc. civ., este o normă de ordine privată, care poate fi invocată, conform art. 130 alin. (3) din acest act normativ, "doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii."

În procedura cu privire la cererile de valoare redusă, reglementată în Titlul X din C. proc. civ., conform art. 1030 alin. (4), întâmpinarea constă într-un formular de răspuns, care trebuie depus la dosar în termen de 30 de zile de la comunicarea cererii introductive, pârâtul având posibilitatea să răspundă pretențiilor reclamantului și prin orice alt mijloc adecvat.

Verificând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că pârâta SC B. SRL nu a depus întâmpinare, deși această obligație i-a fost comunicată de Judecătoria Medgidia la 9 mai 2019, astfel cum reiese din conținutul dovezii de înmânare aflate la dosarul acestei instanțe, semnate de administratorul său.

Având în vedere că excepția necompetenței teritoriale nu a fost ridicată de pârât în condițiile prevăzute de art. 107 din C. proc. civ., invocarea din oficiu de către Judecătoria Medgidia a acestei excepții s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 130 din acest act normativ, întrucât dreptul de a contesta sesizarea instanței necompetente revenea exclusiv pârâtei, care nu a înțeles să formuleze întâmpinare.

În aceste condiții, neinvocarea de către pârâtă a excepției necompetenței teritoriale în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtei din dreptul de a o ridica, instanța inițial învestită rămânând competentă să soluționeze cauza.

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia.