ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2199/2019

HOTĂRÂRE

21.11.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2199/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, la data de 01.10.2018, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pe pârâții Autoritatea de Supraveghere Financiară, Entitatea de Soluționare Alternativă a Litigiilor în Domeniul Financiar Non Bancar B. și C., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea în parte a hotărârii (PIS) nr. 4 din 12 septembrie 2018, emisă de B. în dosarul nr. x. Totodată, reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

La data de 27.11.2018, pârâtul C. a depus la dosarul cauzei întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat instanței să dispună: respingerea cererii de chemare în judecată; anularea în parte a hotărârii PIS nr. 4 din data de 12.09.2018 emisă de B. în dosarul nr. x, în sensul eliminării culpei sale în producerea accidentului de circulație din data de 07.10.2017; justificarea modului în care reclamanta A. S.A. și pârâta D. au folosit și prelucrat, fără consimțământul pârâtului, datele cu caracter personal, precum și prezentarea tuturor documentelor legale necesare la dosarul de daună, care trebuie prezentate de către conducătorii auto implicați în accident; obligarea reclamantei, în solidar cu pârâta D., la plata către pârât a sumei de 14,61 RON în numerar (reprezentând diferența de sumă plătită în plus ca urmare a micșorării clasei de bonus de la B8 cât a fost înainte de plata despăgubirii la B6 după plata despăgubirii), a dobânzilor penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011 începând de la data cererii și până la data achitării efective a debitului; obligarea reclamantei, în solidar cu pârâta D., la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză; conexarea prezentului dosar la dosarul nr. x/2018, înregistrat pe rolul Judecătoriei Sector 5 București, care privește pe fond același litigiu.

Pârâtul-reclamant C. a depus la dosarul cauzei cerere completatoare a întâmpinării și cererii reconvenționale, prin care a precizat faptul că înțelege să se judece, în privința cererii reconvenționale, atât cu reclamanta-pârâtă A. S.A., cât și cu pârâta D..

Prin Sentința civilă nr. 4115 din 4 iunie 2019, Judecătoria Sectorului 5 București, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, și a declinat competența de soluționare a cererii principale și reconvenționale în favoarea Judecătoriei Medgidia.

În motivare, instanța a reținut că cererea reclamantei este formulată de un profesionist împotriva unui consumator, aceasta acționând în prezentul litigiu în calitatea sa de prestator de servicii, în temeiul unui contract încheiat cu pârâtul C., iar pârâtul este chemat în judecată în calitatea sa de beneficiar al serviciilor reclamantei, fără ca obținerea beneficiilor serviciilor respective să aibă vreo legătură cu o eventuală activitate comercială, industrială, de producție, artizanală ori liberală a pârâtului.

În raport de calificarea dată cererii, competența teritorială este determinată prin dispozițiile cu caracter imperativ ale art. 121 C. proc. civ., care stabilesc că cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului.

În aplicarea acestor prevederi, instanța competentă să judece cauza este Judecătoria Medgidia, în raza căreia se află domiciliul consumatorului C. (loc. Medgidia, str. x, jud. Constanța).

Cu privire la faptul că celelalte două pârâte din cererea principală își au sediul în sectorul 5 al municipiului București, instanța a considerat aplicabile dispozițiile art. 123 alin. (3) C. proc. civ., care stabilesc că atunci când instanța este exclusiv competentă pentru una dintre părți, ea va fi exclusiv competentă pentru toate părțile.

De asemenea, cu privire la cererea reconvențională, s-a apreciat că sunt incidente prevederile art. 123 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești.

Judecătoria Medgidia, prin Sentința civilă nr. 1325 din 19 septembrie 2019, a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a litigiului în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a decide astfel, instanța a plecat de la calificarea juridică dată obiectului acțiunii, anume ca fiind un litigiu ce vizează raporturi de asigurare, și a stabilit, în aplicarea prevederilor art. 115 și 116 C. proc. civ. raportat la 112 din același cod, competența în favoarea instanței de la sediul asiguratorului.

Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că, în cauză, competența soluționării litigiului revine Judecătoriei Medgidia, pentru considerentele ce succed:

Înalta Curte reține că dezînvestirea reciprocă a celor două instanțe aflate în conflict a fost generată de aplicarea unor norme de competență teritorială diferite, prin prisma calificării raporturilor juridice dintre părți care conturează obiectul litigiului, respectiv norma de competență prevăzută de art. 121 C. proc. civ. și cea din art. 115 din același cod, referitoare la competența în materia asigurării.

Instanța constată că prezentul litigiu, astfel cum a fost configurat prin cererea principală și reconvențională vizează anularea, în parte, a hotărârii (PIS) nr. 4 din 12.09.2018, emisă de B. în dosarul nr. x, cerută de reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâții Autoritatea de Supraveghere Financiară, Entitatea de Soluționare Alternativă a Litigiilor în Domeniul Financiar Non Bancar B. și C.. Prin această hotărâre a fost admisă în parte cererea pârâtului C. și a fost obligată A. S.A. la reanalizarea modului de soluționare a accidentului din data de 07.10.2017.

Prevederile art. 115 C. proc. civ. arată că "În materie de asigurare, cererea privitoare la despăgubiri se va putea face și la instanța în circumscripția căreia se află: domiciliul sau sediul asiguratului; bunurile asigurate; locul unde s-a produs riscul asigurat."

Se reține că norma de competență este aplicabilă doar cererilor în despăgubiri, ca atare nu intră sub incidența acestui text alte cereri care își au sorgintea în contractul de asigurare, precum cererea de față, ce privește anularea unui act juridic, a hotărârii emise de B. din 12.08.2018, prin care a fost admisă în parte cererea asiguratului și a fost obligată A. la reanalizarea modului de soluționare a accidentului din 07.10.2017.

În speță, se constată că litigiul a fost inițiat de către un profesionist împotriva unui consumator, astfel cum aceste categorii sunt definite prin art. 2 pct. 2 din O.G. nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor și art. 2 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori. Prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale - art. 2 pct. 2 din O.G. nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor. De asemenea, în sensul Legii nr. 193/2000, prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale. Prin profesionist se înțelege orice persoană fizică sau juridică autorizată, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în cadrul activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale, precum și orice persoană care acționează în același scop în numele sau pe seama acesteia - art. 2 din Legea nr. 193/2000.

Prin urmare, în ceea ce privește raportul juridic dedus judecății, Înalta Curte reține atât calitatea de profesionist a reclamantei, care acționează în calitatea sa de prestator de servicii, în temeiul unui contract de asigurare încheiat cu pârâtul C., cât și calitatea de consumator al pârâtului - beneficiar al serviciilor reclamantei, fără ca obținerea beneficiilor respective să aibă vreo legătură cu o eventuală activitate comercială, industrială, de producție, artizanală ori liberală a pârâtului.

Calitatea părților și natura raportului juridic determină incidența normei de competență exclusive, reglementate de dispozițiile art. 121 C. proc. civ., potrivit cărora "Cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului. Dispozițiile art. 126 alin. (2) rămân aplicabile." Totodată, scopul instituit prin reglementarea textului este de a proteja consumatorul, facilitându-i accesul la justiție.

Dând eficiență dispozițiilor legale evocate anterior, se constată că, în cauză, este competentă instanța de la domiciliul consumatorului C., din Medgidia, str. x, jud. Constanța, respectiv Judecătoria Medgidia.

Pentru celelalte două pârâte, Autoritatea de Supraveghere Financiară și Entitatea de Soluționare a Litigiilor în Domeniul Financiar Non-Bancar, cu sediul în București, devine incidentă norma de competență reglementată prin art. 123 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora atunci când instanța este exclusiv competentă pentru una din părți, ea va fi exclusiv competentă pentru toate părțile.

Referitor la cererea reconvențională, instanța reține ca fiind relevante prevederile art. 123 alin. (1) C. proc. civ., ce stipulează: "Cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești."

Pentru toate argumentele expuse, în aplicarea dispozițiilor art. 121 și 123 alin. (1) și (3) C. proc. civ., se constată că, în cauză, competența de soluționare a cererii principale și reconvenționale aparține Judecătoriei Medgidia.