ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2309/2019

HOTĂRÂRE

03.12.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2309/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia la data de 9 aprilie 2019, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/16 decembrie 2008 la BNP C., cu consecința repunerii părților în situația anterioară.

Prin Sentința civilă nr. 1251 din 10 septembrie 2019, Judecătoria Medgidia a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București, reținând că, potrivit art. 107 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul.

Judecătoria Sectorului 6 București, prin Sentința nr. 7575 din 30 octombrie 2019, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat, la rândul său, competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a-l soluționa.

S-a reținut că în cauză, competența teritorială se determină conform prevederilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ. care nu atrag o competență teritorială exclusivă a instanței, astfel că o eventuală necompetență teritorială în cauza de față nu poate fi valorificată decât în condițiile și termenele prevăzute de lege, respectiv doar de către pârât prin întâmpinare sau, când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanței, conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

S-a reținut că, întrucât în cauză excepția necompetenței teritoriale nu a fost invocată de către pârât în condițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., competența este și rămâne câștigată în mod definitiv în favoarea instanței sesizate de reclamantă.

În consecință, s-a reținut că Judecătoria Medgidia a invocat din oficiu necompetența sa și a declinat cauza Judecătoriei Sectorului 6 București, exercitând un drept care nu este prevăzut de art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 129 alin. (2) C. proc. civ.:

"Necompetența este de ordine publică: 1) în cazul încălcării competenței generale, când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești; 2) în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad sau de competența unei alte secții sau altui complet specializat; 3) în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura". Alin. (3) al aceluiași articol prevede că:

"În toate celelalte cazuri, necompetența este de ordine privată."

Din analiza normelor legale menționate rezultă că este absolută competența generală, materială și teritorială exclusivă, iar competența teritorială în pricinile privitoare la bunuri, cu excepția celor prevăzute de art. 117 - 121 C. proc. civ., este relativă.

C. proc. civ. cuprinde reglementări potrivit cărora necompetența materială și teritorială, atât cea de ordine publică cât și cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene și în anumite condiții stabilite de lege.

Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ.:

"Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe", iar alin. (3) al aceluiași articol prevede că:

"Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe."

Din interpretarea textului de lege sus-menționat rezultă că, atât timp cât excepția nu a fost invocată în condițiile stipulate de art. 130 C. proc. civ., soluționarea cauzei rămâne dobândită instanței pe rolul căreia se află înregistrată și aceasta rămâne competentă teritorial a o soluționa, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competența teritorială a altei instanțe. O astfel de interpretare se impune și în considerarea faptului că, în actuala reglementare, legiuitorul a urmărit o reformare a sistemului excepțiilor de necompetență, în scopul declarat de asigurare a celerității soluționării cauzelor.

În cauză, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia la data de 9 aprilie 2019, reclamanta A. a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/16 decembrie 2008 la BNP C., cu consecința repunerii părților în situația anterioară.

Această acțiune are natura unei acțiuni mixte, cu caracter patrimonial, iar competența teritorială de soluționare se stabilește potrivit dispozițiilor de drept comun ale art. 107 C. proc. civ., conform cărora cererea se face la instanța de la domiciliul pârâtului.

Întrucât aceste norme sunt de competență relativă, nesocotirea lor poate fi invocată pe calea excepției de necompetență numai de către pârât și numai până la prima zi de înfățișare, în caz contrar instanța sesizată de reclamant rămâne competentă să judece litigiul, ca urmare a decăderii pârâtului din dreptul de a invoca o excepție relativă, excepție pe care instanța nu are legitimare să o invoce din oficiu.

Din actele dosarului, rezultă că pârâtul nu a înțeles să invoce prin întâmpinare excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Medgidia.

Totodată, la primul termen de judecată din 10 septembrie 2019, pârâtul nu s-a prezentat, iar instanța a invocat, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale.

În consecință, în aplicarea dispozițiilor legale menționate, constatând că în prezenta cauză operează o competență de ordine privată, iar aceasta putea fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfățișare, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia căreia i se va trimite dosarul spre soluționare.