ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 332/2020

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub dosar nr. x/2018, administratorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență A. a solicitat începerea procedurii falimentului debitorului S.C. CTT SUD 2010 S.R.L..

Prin sentința nr. 141/2019 din 4 aprilie 2019 Tribunalul Buzău a admis cererea formulată de administratorul judiciar și în temeiul art. 145 alin. (1) lit. D) din Legea privind procedura insolvenței a dispus începerea procedurii falimentului debitoarei S.C. CTT SUD 2010 S.R.L..

În temeiul art. 145 alin. (2) lit. c) din Legea privind procedura insolvenței, a confirmat lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență A. cu o retribuție de 500 RON lunar, care va îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 64 din lege.

În temeiul art. 145 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2014 a dispus dizolvarea și ridicarea dreptului de administrare al debitoarei.

A fixat termenul maxim de predare a gestiunii către lichidator, împreună cu lista actelor și operațiunilor efectuate și a dispus predarea către lichidator, în termen de 10 zile de la pronunțarea prezentei, a tabelului definitiv al creanțelor și a listei creanțelor născute în cursul procedurii.

A dispus notificarea deschiderii procedurii de faliment către debitor, creditori și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Buzău pentru efectuarea mențiunii, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.

A fixat termenul limită pentru depunerea cererilor creanțelor născute în cursul procedurii la 16 mai 2019.

A fixat termenul limită pentru verificarea creanțelor născute în cursul procedurii, întocmirea, afișarea și comunicarea tabelului suplimentar al creanțelor la 10 iunie 2019.

Termenul limită pentru depunerea contestațiilor la creanțele născute în cursul procedurii va fi de 7 zile de la publicarea în BPI a tabelului suplimentar.

A fixat termenul pentru soluționarea contestațiilor la creanțele născute în cursul procedurii la 18 iunie 2019.

A fixat termenul limită pentru întocmirea și afișarea tabelului definitiv consolidat al creanțelor la 10 iulie 2019.

În temeiul art. 151 din Legea privind procedura insolvenței, a dispus sigilarea bunurilor din averea debitorului și îndeplinirea celorlalte operațiuni de lichidare.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel debitoarea S.C. CTT SUD 2010 S.R.L. și administratorul special B., solicitând în principal anularea acesteia și trimiterea cauzei, spre rejudecare, iar în subsidiar schimbarea acesteia, în sensul respingerii cererii administratorului judiciar de trecere la procedura falimentului, ca neîntemeiată.

Totodată, debitoarea S.C. CTT SUD 2010 S.R.L. a solicitat suspendarea executării sentinței primei instanțe până la soluționarea apelului declarat împotriva acesteia, cerere fundamentată pe dispozițiile art. 43 alin. (5) din Legea nr. 85/2014, coroborat cu art. 468 alin. (5) din C. proc. civ.

Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, prin încheierea din 13 iunie 2019 a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării sentinței apelate formulată de către debitoarea S.C. CTT SUD 2010 S.R.L., în contradictoriu cu intimatul lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență A., fiind restituită cauțiunea, în cuantum de 1.000 RON către petentă.

Împotriva acestei încheieri, recurenta S.C. CTT SUD 2010 S.R.L. a declarat recurs, iar în temeiul art. 450 alin. (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 719 alin. (6) C. proc. civ. și art. 496 C. proc. civ., raportat la art. 488 pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și: în principal, în temeiul art. 425 C. proc. civ., constatarea nulității hotărârii atacate față de lipsa motivării, respectiv a nepronunțării și a neanalizării tuturor susținerilor, motivelor și probatoriilor invocate, iar în subsidiar a solicitat casarea cu reținere și rejudecând, admiterea cererii de suspendare, astfel cum a fost formulată si motivată, respectiv să se dispună, în temeiul art. 43 alin. (5) lit. c) din Legea nr. 85/2014, coroborat cu art. 468 alin. (5) C. proc. civ., suspendarea executării sentinței nr. 141/04.04.2019 pronunțată în cadrul dosarului nr. x/2018 aflat pe rolul Tribunalului Buzău până la soluționarea apelului declarat împotriva acestei hotărâri ce face obiectul dosarului asociat x/2018, cu cheltuieli de judecată.

În opinia recurentei, hotărârea pronunțată este netemeinică și nelegală, în contradicție cu dispozițiile legale aplicabile, întrucât nu cuprinde motivarea proprie a instanței în raport cu susținerile și motivele recurentei, pe care instanța de apel le-a ignorat și asupra cărora nu s-a pronunțat, hotărârea fiind pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, fără a se pronunța asupra susținerilor formulate și a răspunde motivat acestora, în cauză, fiind astfel incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 pct. 5, 6 si 8 C. proc. civ.

În ceea ce privește nulitatea hotărârii având în vedere nemotivarea - motiv de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 și 6 C. proc. civ., se susține că motivarea în fapt și în drept a soluției pronunțate este o condiție de legalitate a hotărârii în sensul explicării dispozitivului ce intră în puterea lucrului judecat, lipsa acestei motivări sau argumentarea insuficientă echivalând cu o nesoluționare pe fond a cauzei.

Astfel, hotărârea atacată nu cuprinde o motivație proprie a judecătorului privind soluția astfel dispusă, ci reprezintă o preluare a susținerilor lichidatorului, situație față de care se apreciază că hotărârea este nemotivată, fiind lovită de nulitate.

Pe cale de consecință, instanța de apel nu a făcut o analiză a obiectului dedus judecății în concret, prin raportare strict la susținerile sale, ci și-a însușit fără rezerve motivația părții adverse.

În plus, instanța ignoră susținerile sale în raport cu înscrisurile depuse de lichidatorul judiciar și nu se pronunță asupra acestora, în cuprinsul hotărârii nici măcar nu sunt menționate apărările recurentei.

Astfel, instanța de apel nu are în vedere aparența de drept invocată, pe care de altfel nici nu o analizează și nici motivele prin care recurenta combate pretinsele debite acumulate de debitoare în perioada de observație invocate de lichidatorul judiciar.

Deși s-a invocat faptul că titlul executoriu este unul întocmit pro causa, care nici nu a fost avut în vedere la pronunțarea hotărârii de trecere la faliment, fiind emis ulterior și necomunicat societății, astfel încât nu produce efecte, aceste susțineri ale recurentei nu se regăsesc în considerentele încheierii recurate, întrucât nu au fost analizate, iar instanța nu s-a pronunțat asupra acestora.

Mai mult, instanța nu analizează și nici nu se pronunță nici asupra efectelor ireversibile pe care trecerea la faliment le produce, motive invocate de recurentă în susținerea cererii de suspendare.

Pe cale de consecință, hotărârea este lovită de nulitate, întrucât instanța nu a motivat soluția dispusă și nu s-a pronunțat cu privire la susținerile recurentei, având în vedere că în hotărâre nu se regăsesc considerentele proprii pentru care acestea sunt înlăturate, deoarece se nu analizează în întregime actele și lucrările dosarului.

În ceea ce privește nelegalitatea hotărârii recurate - motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Raportat la situația de fapt prezentată, la actele și lucrările dosarului, la probatoriile administrate în cauză, instanța de judecată în mod nelegal a respins cererea recurentei ca neîntemeiată, apreciind că în cauză nu s-a făcut dovada necesității evitării unui prejudiciu concret ce s-ar aduce debitoarei.

In opinia recurentei, instanța a pornit de premisa greșită, de altfel de la susținerile lichidatorului judiciar pe care și le-a însușit fără rezerve, în sensul în care recurenta a acumulat datorii pe perioada de observație și nu ar fi achitat cheltuielile curente.

Ori, un asemenea raționament este total greșit, din toate actele de la dosar reieșind o situație contrară celei reținută de instanța de apel în considerentele încheierii recurate.

Susținerea privind acumularea de datorii în perioada de observație este nereală, atitudinea administratorului judiciar, care anterior a lucrat la finanțe fiind vădit părtinitoare, la formularea cererii, a propunerii privind trecerea la faliment nefiind invocate aceste aspecte, aceste împrejurări nu au fost avute în vedere nici la momentul pronunțării soluției instanței de fond.

De asemenea, în ceea ce privește pretinsele datorii invocate către AJFP, titlul executoriu ce stă la baza acestora este întocmit pro causa, în data de 24 aprilie 2019, după data pronunțării treceri la faliment.

Acesta nu a fost comunicat debitoarei, astfel că nu a existat posibilitatea de a-l contesta, iar în lipsa comunicării, titlul executoriu nu produce efecte juridice.

Potrivit art. 226 Codul de procedură fiscală niciun titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță fiscală emis și comunicat în condițiile legii sau a unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.

Cu privire la prejudiciu și preîntâmpinarea producerii acestuia, instanța de apel, în mod nelegal, nu analizează efectele ireversibile ale punerii în executare a hotărârii, acestea constituind prin ele însele motive suficiente pentru a se dispune suspendarea executării hotărârii de trecere la faliment, cu atât mai mult cu cât în nici un caz nu se poate pune problema reparării prejudiciilor suferite de debitoare printr-o eventuală întoarcere a executării.

Procedura insolvenței nu este o procedură care are ca scop desființarea persoanelor juridice și eliminarea acestora de pe piață, ci urmărește redresarea activității astfel încât să se poată achita datoriile restante către creditori, venind în sprijinul debitorului.

Contrar opiniei instanței de apel, recurenta apreciază că în cauză se impune admiterea cererii de suspendare a executării, fiind îndeplinite cumulativ, în totalitate, condițiile impuse de lege, astfel:

Urgența - se justifică prin aceea că, dacă nu se suspendă executarea societatea își va înceta complet activitatea, fiind astfel în imposibilitate să se onoreze contractele în derulare, nu se vor mai recupera sumele de la debitorii noștri, practic o societate cu o vechime și o experiența pe piața de aproximativ 10 de ani, care a avut contracte importante, va fi ștearsă, ca si cum nici nu ar fi existat.

În ceea ce privește prevenirea unei pagube - rezultă implicit din îndeplinirea primei condiții. Numai în cazul în care s-ar dispune suspendarea executării hotărârii ar mai exista o șansa ca societatea debitoare să fie salvată de la procedura falimentului, timp în care prin desfășurarea de activitate, prin reinserția în circuitul economic, societatea să revină la puterea financiară de dinaintea stării de insolvență și prin recuperarea din creanțele pe care le are de încasat s-ar mai acoperi din datoriile societății.

În cauza de față, recurenta apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, existând un caz bine justificat pentru care se solicită suspendarea executării hotărârii apelate prin care s-a dispus trecerea la faliment până la soluționarea apelului și anume paguba iminentă care este adusă societății recurente prin încetarea completă a funcționării activității.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de consiliu din 17 octombrie 2019, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia, prin raport reținându-se că recursul este inadmisibil.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 22 octombrie 2019, părțile nedepunând punct de vedere.

La termenul din 6 februarie 2020, completul de filtru, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, a luat în examinare excepția inadmisibilității recursului invocată din oficiu și, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, a reținut următoarele:

În cauză, se constată că obiectul prezentului recurs este reprezentat de o încheiere pronunțată de instanța de apel în temeiul dispozițiilor art. 43 alin. (4) și (5) din Legea nr. 85/2014 raportat la art. 450 și 719 C. proc. civ., prin care instanța a respins cererea de suspendare a executării sentinței apelate formulată de apelanta S.C. CTT SUD 2010 S.R.L. în insolvență.

Așadar, încheierea ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea recurată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum și alte hotărâri prevăzute de lege.

În cauză se constată că prezentul litigiu are ca obiect cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, secția a II-a civilă sub nr. x/2018, având ca obiect cererea de deschidere a procedurii falimentului formulată de administratorul judiciar CII A., privind pe debitorul S.C. CTT SUD 2010 S.R.L. formulată în temeiul Legii 85/2014.

Conform art. 46 alin. (1) hotărârile judecătorului sindic sunt executorii și pot fi atacate, separat, numai cu apel.

Potrivit art. 43 din Legea nr. 85/2014 privind procedura insolvenței, curtea de apel va fi instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul sindic. Hotărârile curții de apel sunt definitive.

Se reține că, sub aspect material Legea nr. 85/2014 reglementează deschiderea procedurii și efectele deschiderii procedurii insolvenței, iar aplicarea dispozițiilor art. 719 alin. (6) C. proc. civ. în procedura insolvenței, și consecutiv a mecanismului procedural pe care îl presupune modificarea încheierii prin care s-a respins cererea privind suspendarea provizorie a executării silite, presupune verificarea compatibilității între C. proc. civ. și normele speciale prevăzute de Legea nr. 85/2014.

Conform art. 342 din Legea nr. 85/2014 dispozițiile acestei legi se completează în măsura în care nu contravin, cu cele ale C. proc. civ. și ale C. civ.

Pe de altă parte potrivit art. 40 din Legea nr. 85/2014 organele care aplică procedura sunt instanțele judecătorești, judecătorul sindic, administratorul judiciar și lichidatorul judiciar.

Atribuțiile pe care legea le prevede pentru fiecare dintre participanții la procedura insolvenței sunt de competența exclusivă, ele neputând fi îndeplinite de un alt participant la procedură.

Totodată principalele atribuții ale judecătorului sindic sunt reglementate de art. 45 din lege.

În acest context este exclusă posibilitatea ca instanța de recurs să se pronunțe asupra suspendării efectelor deschiderii procedurii insolvenței, întrucât deschiderea procedurii insolvenței este în atributul și în competența exclusivă a judecătorului sindic, conform art. 40 din Legea nr. 85/2014, iar pe de altă parte, hotărârea de deschidere a procedurii are caracter unitar și nu poate fi partajată între instanța de recurs și judecătorul sindic, altfel nefiind nici în litera nici în spiritul Legii nr. 85/2014 privind procedura insolvenței.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

În accepțiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv recurs pentru care legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunțării lor.

Așadar, încheierea ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., prin raportare la art. 43 alin. (1) teza finală și art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta S.C. CTT SUD 2010 S.R.L. împotriva încheierii din 13 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimatul CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ A..

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 februarie 2020.