ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 330/2017
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 330/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 1463 din 22 septembrie 2016 pronunțată în dosarul nr. x/2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din data de 4 iunie 2015, a rezoluției din 5 mai 2015 și a deciziei civile nr. 834/R din 25 iunie 2015 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.
Totodată, a admis recursul declarat de pârâta S.C. B. S.A. Brașov împotriva deciziei civile nr. 834/R din 25 iunie 2015 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, revizuenta A. a solicitat revizuirea deciziei evocate anterior și, în principal să se dispună modificarea în parte a deciziei nr. 1463 a Înaltei Curți, respectiv casarea în parte a deciziei nr. 834/R/25.06.2015 a Curții de Apel Brașov. Sub acest aspect s-a susținut că, în ceea ce privește contractul de garanție reala mobiliara nr. 5472/27.07.2007 hotărârea Curții de Apel Brașov a intrat în sfera puterii lucrului judecat;
În subsidiar, revizuenta a solicitat să se dispună modificarea în tot a deciziei atacate cu revizuire, în sensul admiterii cererii de suspendare formulată de A., întemeiată pe dispozițiile art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., având în vedere faptul că soluția din cadrul dosarului penal nr. x/2013 al DNA Brașov prezintă o importată și o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează a fi data în cadrul dosarului civil x/2012, în ceea ce privește valabilitatea, legalitatea și chiar existența reală a contractelor ce atestă creanța garantată în cuantum de 6.244.800 RON, pretins a fi deținută de S.C. B. S.A. împotriva S.C. C. S.A..
La termenul de astăzi, revizuenta a renunțat la acest motiv de revizuire, invocat în subsidiar, astfel încât acesta nu va mai fi analizat, luându-se act de poziția exprimată de revizuientă.
Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Înalta Curte examinând decizia atacată din perspectiva condițiilor de admisibilitate a unei cereri de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 C. proc. civ., constată că cererea este inadmisibilă pentru motivele ce se vor arăta.
Potrivit art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere și în situația în care instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Conform doctrinei în materie, prin sintagma lucru cerut trebuie să se înțeleagă numai acele cereri care au fixat cadrul litigiului, care au determinat limitele acestuia și au stabilit obiectul dedus judecății.
Acest motiv de revizuire constituie o aplicare a principiului disponibilității precum și a obligației instanței de a judeca toate pretențiile deduse judecății și de a se pronunța asupra tuturor capetelor de cerere solicitate.
În cuprinsul cererii de revizuire, A. a contestat faptul că, în recurs, instanța trebuia să pronunțe o casare parțială întrucât, în opinia sa, contractul de garanție reală mobiliară a intrat în puterea lucrului judecat. În plus, revizuenta a mai învederat și faptul că, prin soluția de casare a deciziei cu trimitere spre rejudecare pronunțată de instanța de recurs, s-ar putea înțelege faptul că s-a dispus casarea integrală a deciziei atacate.
În considerentele deciziei nr. 1463 din 22 septembrie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a casat decizie nr. 834/R din 25 iunie 2015 a Curții de Apel Brașov și a trimis cauza spre rejudecare, reținându-se în esență că hotărârea instanței de apel a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale referitoare la consimțământul societății C. S.A., raportat la data încheierii contractelor. Totodată, casarea a vizat și faptul că pretinsa putere de lucru judecat a unor hotărâri judecătorești nu poate fi reținută în speță, apreciindu-se, de asemenea, și că hotărârea instanței de apel este, practic, nemotivată sub aspectul caracterului ilicit al cauzelor juridice ale contractelor. Nu în ultimul rând, s-a apreciat că instanța de apel a răspuns sumar criticilor formulate de către apelanta-pârâtă cu privire la înlăturarea concluziilor raportului de expertiză întocmit de expertul D..
În raport cu aspectele evocate, se constată faptul că, în cauza dedusă judecății, revizuenta solicită în realitate lămurirea dispozitivului deciziei nr. 1463 din 22 septembrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, respectiv lămurirea întinderii efectelor casării, împrejurare față de care se reține că în speță nu sunt întrunite condițiile generale de admisibilitate prevăzute de art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., aspectele invocate de revizuentă neîncadrându-se în dispozițiile legale evocate.
Altfel spus, revizuenta solicită lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea și aplicarea dispozitivului hotărârii atacate cu revizuire, aspecte care însă nu pot fi analizate în această cale de retractare. În speță, hotărârea a fost pronunțată cu respectarea cadrului procesual și cu determinarea corectă a obiectului dedus judecății.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, constatând că decizia atacată nu este susceptibilă de a fi retractată din perspectiva criticilor formulate, nefiind îndeplinite condițiile de admisibilitate susținute de dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 1463 din 22 septembrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 1463 din 22 septembrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2012.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2016.