ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.02.2017

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 234/2017

HOTĂRÂRE
15.02.2017
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 234/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Deliberând asupra conflictului negativ de competență din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 08 septembrie 2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 16.254,65 RON, echivalentul facturilor neachitate în valoare de 3.700 Euro și a cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 10427 din 03 octombrie 2016, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale exclusive a Judecătoriei Iași, invocată de instanță din oficiu, a fost declinată în favoarea Judecătoriei Bistrița competența soluționării cererii de chemare în judecată.

Instanța a reținut că judecătorul, din oficiu, are obligația - potrivit art. 131-132 C. proc. civ. - de a-și verifica competența materială și teritorială, la prima zi de înfățișare.

În speță, competența teritorială exclusivă - așa cum este stabilită de legiuitor în cuprinsul dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. - aparține instanței locului de plecare sau de sosire, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un contract de transport.

Conform facturilor nr. x și 13303, locul de sosire nu se află pe raza Judecătoriei Iași.

Pentru considerentele expuse, instața a admis excepția invocată din oficiu și a dispus trimiterea cauzei spre soluționare Judecătoriei Bistrița.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Bistrița, secția Civilă sub același număr.

Prin sentința civilă nr. 3990/2016 din 08 decembrie 2016, Judecătoria Bistrița, secția Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, fiind declinată competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unui regulator de competență.

Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că potrivit art. 113 alin. (1) punctul 6 din noul C. proc. civ., în afara de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente - instanța locului de plecare sau sosire, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un contract de transport.

Art. 113 din noul C. proc. civ., stabilește o competență teritorială alternativă, și nu una exclusivă, potrivit chiar denumirii marginale a articolului.

În cauză, între părți s-a încheiat un contract de transport, dovedit cu CMR-urile depuse la dosar.

Pentru a stabili aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 113 alin. (1) punctul 6 din noul C. proc. civ., trebuie lămurit care este locul de plecare sau sosire.

Potrivit facturii nr. x, transportul de marfă s-a efectuat din Germania (76 Karlsdorf) în România (Tomești Iași). Este adevărat că în cuprinsul contractului de transport internațional de mărfuri (CMR) nu sunt completate rubricile cu privire la acest transport, referitoare la locul de livrare, însă această omisiune se poate completa cu informațiile de pe factura emisă pentru a stabili locul de livrare, loc ce corespunde locului de sosire.

Factura nr. x, conține aceleași mențiuni cu privire la ruta de transport ca și factura anterior menționată, cu deosebirea că CMR -ul aferent acestei facturi prevede ca loc de livrare Chișinău.

Lipsa menționării în CMR a locului de livrare sau necorespondența între locul de livrare în CMR și locul de livrare din factură, este lămurită prin comenzile-contract depuse la dosar, semnate și ștampilate chiar de pârât.

Potrivit comenzilor contract, locul de sosire (adresa descărcării) este Tomești - Iași.

În aceste condiții, potrivit cu art. 113 alin. (1) punctul 6 C. proc. civ., instanța competentă la soluționarea cauzei este judecătoria Iași, întrucât potrivit art. 116 din C. proc. civ., alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente aparține reclamantului. Reclamantul a ales învestirea instanței de la locul de sosire din contractul de transport, stabilindu-se astfel competența la soluționarea cauzei pentru judecătoria Iași.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 19 ianuarie 2017, stabilindu-se termen de judecată astăzi când a hotărât următoarele:

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din noul C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Iași competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Instanța reține că obiectul prezentului litigiu îl reprezintă cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., având ca obiect pretenții derivate dintr-un contract de transport.

Regula generală de drept comun, în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 din noul C. proc. civ., care prevede că "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Conform art. 113 alin. (1) pct. 6 din același cod, în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă "instanța locului de plecare sau de sosire, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un contract de transport".

Pentru toate cazurile în care legea stabilește o competență teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanțele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului, opțiune susținută de art. 116 din noul C. proc. civ.

În speța dedusă judecății, nefiind în prezența unei competențe teritoriale exclusive, ci alternative, raportat la faptul că locul de sosire este situat în Tomești - Iași (adresa descărcării), competența teritorială aparține Judecătoriei Iași, reclamantul optând pentru învestirea instanței de la locul de sosire din contractul de transport.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Iași, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Iași, secția Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2017.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2017-05-09
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 815/2017
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea introdusă pe rolul Judecătoriei Iași la data de 6.09.2016, sub dosar nr. x/2016, reclamanta A. S.R.L. a so
ÎCCJ 2017-05-04
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 795/2017
Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Giurgiu la 21 aprilie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta S.C.
ÎCCJ 2016-04-21
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 336/2017
Asupra conflictului negativ de competență de față: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătorie Pitești la data de 15 septembrie 2015 sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R
ÎCCJ 2017-03-28
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 542/2017
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sinaia la data de 08.09.2016, sub număr dosar x/2016, reclamanta S.C. A
ÎCCJ 2018-11-22
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5115/2018
de la data introducerii acțiunii până la data pronunțării hotărârii judecătorești, ca nefondată. A obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 2000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat și a respins cer
Sursă