ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 240/2018

HOTĂRÂRE

01.02.2018

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 240/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Ședința publică din data de 1 februarie 2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Oradea la data de 16.02.2017, sub nr. x/2017, creditoarea S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu debitorul S.C. B. a solicitat ca instanța prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 3510 RON preț neachitat cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate disp. 1013 și urm. C. proc. civ.

Prin ordonanța nr. 4821/2017 din data de 23 iunie 2017 Judecătoria Oradea a declinat competența de soluționare a cererii formulate de creditoarea S.C. A. S.R.L. cu sediul în jud. Bihor, sediul procedural ales în Județ Bihor- CUI RO x, x împotriva debitorului S.C. B. S.R.L. cu sediul în București, în favoarea JUDECĂTORIEI SECTORULUI 1 BUCUREȘTI.

În fundamentarea acestei sentințe, instanța a reținut, în esență, că, potrivit art. 116 C. proc. civ., reclamantul are posibilitatea de a introduce o cerere de chemare în judecată la una dintre instanțele competente în situația in care potrivit legii competenta teritoriale este una alternativă.

În situația litigiilor născute in urma unor contracte de transport, cum este cel de față, potrivit art. 107 și 113 pct. 6 C. proc. civ. instanțele deopotrivă competente sunt cea de domiciliu a pârâtului, cea a locului de plecare sau cea a locului de sosire a transportului.

Contractul de transport facturat de reclamantă a fost încheiat cu un transportator care are sediul în București pentru o relație de transport pe ruta Italia- Arad. În acest context, avându-se în vedere și prevederea contractuală care indică drept instanță competentă ca fiind cea de la domiciliul beneficiarului (comanda 677 din 27.02.2014 de la dosar), instanța a dispus în temeiul art. 129 si urm C. proc. civ., declinarea competenței, după teritoriu, în favoarea instanței de domiciliu a debitorului pârât.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub numărul x/2017.

Prin sentința civilă nr. 8584/2017 din 3 noiembrie 2017 instanța a admis excepția necompetenței teritoriale privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. și pe pârâta S.C. B. S.R.L; a declinat competența de soluționare a cererii către Judecătoria Oradea, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție spre soluționarea acestui conflict.

Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut, în esență, incidența dispozițiilor art. 129 alin. (3) C. proc. civ., art. 130 alin. (3), art. 131 alin. (1), art. 132 alin. (1) și alin. (3) din același cod.

Evidențiind dispozițiile art. 1028 C. proc. civ. și art. 107 alin. (1) din același cod și analizând înscrisurile depuse la dosar prin raportare la textele de lege indicate anterior, instanța a constatat că cererea a fost formulată împotriva unui debitor cu sediul în București pe raza Judecătoriei Sectorului 1 București.

Însă, cu toate acestea, a reținut că art. 130 alin. (3) C. proc. civ. îi permite numai debitorului să invoce excepția de necompetență teritorială, invocarea din oficiu de către instanța de judecată a acestei excepții realizându-se cu încălcarea dispozițiilor acestui text legal.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Oradea competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Regula generală în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 din C. proc. civ., care prevede că "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

În principiu, normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepția situațiilor în care au fost instituite norme de competență teritorială exclusivă, de ordine publică.

Înalta Curte constată că, în speță, obiectul cererii de chemare în judecată nu atrage incidența unor norme de competență teritorială exclusivă, ci a unora de ordine privată.

Potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., "necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe."

Prin urmare, în situația în care reclamantul învestește cu soluționarea unei cereri o instanță necompetentă teritorial, iar în speță nu sunt incidente norme de competență exclusivă, de ordine publică, necompetența teritorială relativă poate fi invocată numai de pârât, nu și de instanță din oficiu.

Este adevărat că între reclamanta S.C. A. S.R.L., cu sediul în Oradea și pârâta S.C. B. S.R.L., cu sediul în București, a fost perfectat un contract de transport (comanda 677 din 27.02.2014) în cuprinsul căruia exista o prevedere contractuală care indica drept instanță competentă ca fiind acea de la domiciliul beneficiarului.

Însă, instanța reține că, în speță, acțiunea dedusă judecății este o acțiune personală, guvernată de norme cu caracter de ordine privată ce reglementează materia competenței teritoriale alternative, în baza cărora reclamanta are opțiunea alegerii între mai multe instanțe, dreptul de a contesta alegerea revenind exclusiv pârâtului în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., astfel încât invocarea excepției necompetenței teritoriale de către Judecătoria Oradea s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale precitate.

Așadar, cum reclamanta a înțeles să introducă cererea de chemare în judecată la Judecătoria Oradea, iar pârâta nu a invocat excepția necompetenței teritoriale, Înalta Curte constată că această instanță a fost legal învestită cu soluționarea cauzei.

Față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.