ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1286/2018

Ședința publică din data de 19 aprilie 2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 02.11.2017 sub nr. x/2017 pe rolul Judecătoriei Pitești creditoarea S.C. A. S.R.L. a solicitat instanței, să dispună în contradictoriu cu debitoarea S.C. B. S.R.L. pe calea procedurii speciale a ordonanței de plată, obligarea pârâtei la plata sumei de 5.398,62 RON, reprezentând comanda de transport nr. 2387/16.12.2015 pentru un transport internațional de marfă pe ruta Ungaria-România, precum și a cheltuielilor de judecată .

La termenul de judecată din 20.11.2017 Judecătoria Pitești, apreciind legală procedura de citare, a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale, pe care a admis-o prin sentința civilă nr. 9788/20.11.2017, dispunând declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, raportat la sediul pârâtei.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 11.12.2017, sub nr. x/2017.

Analizând excepția necompetenței teritoriale, instanța a reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 1015 C. proc. civ.."cererea privind ordonanța de plată se depune la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță."

Potrivit art. 113 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă instanța locului de plecare sau de sosire, pentru cererile care izvorăsc dintr-un contract de transport.

De asemenea, conform art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Din interpretarea prevederilor art. 129 C. proc. civ., rezultă că, în cauza dedusă judecății, necompetența este de ordine privată.

Totodată, conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Din analiza coroborată a textelor de lege anterior citate rezultă că alegerea reclamantului, în cazul analizat, fiind vorba despre o necompetență relativă care nu a fost invocată de pârât prin întâmpinare (obligatorie în materia ordonanței de plată), "fixează" definitiv competența instanței sesizate, celelalte instanțe care ar fi fost alternativ competente devenind, astfel, necompetente.

Așa cum a statuat constant instanța supremă (spre exemplu, decizia nr. 512/2017 a secției I civile), în astfel de situații prima instanță sesizată este cea competentă să soluționeze pricina.

Prin urmare, Judecătoria Sectorului 2 prin sentința civilă nr. 1334 din 09 februarie 2018 a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 București și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect ordonanță de plată în favoarea Judecătoriei Pitești; a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Analizând actele și lucrările dosarului, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) Noul C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 alin. (2) Noul C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe- Judecătoria Pitești și Judecătoria Sectorului 2 București- s-au declarat, deopotrivă, necompetente, prin hotărâri fără nicio cale de atac, că declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și că, cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, în temeiul art. 135 Noul C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind competența materială de soluționare a acestei cereri în favoarea judecătoriei Pitești, pentru următoarele considerente:

În considerentele sentinței Judecătoriei Sectorului 2 București s-au reținut prevederile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., reținând că necompetența de ordine publică a instanței s-a acoperit în mod definitiv prin neinvocarea în termenul prevăzut de lege.

În acest context, Înalta Curte reține că în mod nelegal Judecătoria Pitești a admis excepția invocată din oficiu de către instanță, necompetența teritorială acoperindu-se în mod definitiv prin neinvocarea sa în termenul prevăzut de lege, respectiv primul termen de judecată (în speță, creditorul fiind prezent prin reprezentant la termenul din data de 20.11.2017, neinvocându-se de către nici una excepția de necompetență).

Potrivit art. 129 pct. 3 C. proc. civ., necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, atunci când pricina este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.

Art. 130 alin. (2) C. proc. civ. prevede că necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Totodată, art. 131 din C. proc. civ. stabilește că "La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate".

În acest sens, o eventuală necompetență teritorială în cauză nu poate fi valorificată decât în condițiile și termenele prevăzute de lege, respectiv doar de către pârâtă prin întâmpinare sau, când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfățișare.

Atât timp cât debitoarea nu a invocat excepția de necompetență, instanța sesizată de creditor devine în mod exclusiv competentă să soluționeze acțiunea, iar în acest caz, competența este și rămâne câștigată instanței sesizate de creditoarea A. S.R.L..

Pentru aceste considerente, Înalta Curte apreciază că Judecătoria Pitești este competentă să soluționeze cauza.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 aprilie 2018.