ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 21/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la 11.03.2014, sub dosar nr. x/2014, reclamanții S.C. A. S.R.L. și B. în contradictoriu cu pârâții C., MINISTERUL TINERETULUI și SPORTULUI și MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE au solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța:

- reclamanta S.C. A. S.R.L. are dreptul de folosință a terenurilor de tenis nr. 3, 4, 5 și 6 situate în incinta Bazei Sportive D.;

- pârâtele au dreptul de a beneficia de activitate sportivă de inițiere și performanță, asigurată de către S.C. A. S.R.L. (acțiune în constatare) - în temeiul art. 35 raportat la art. 5 alin. 3 C. proc. civ. și principiului general de drept nemo auditur propriam turpitudinem allegans care determină excepția de la posibilitatea repunerii părților în situația anterioară, art. 998-999 și art. 1416 C. civ. de la 1864;

- în principal, un contract de asociere în participațiune asupra terenurilor menționate, aceasta fiind justa despăgubire pentru prejudiciul provocat reclamantei de către pârâtă, prin propria turpitudine.

- în subsidiar, dacă se va aprecia că asocierea în participațiune este inadmisibilă în speță, un contract de servicii, astfel cum este reglementat de art. 122 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006 (obligație de a face) - în temeiul art. 5 alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 1164 și urm. Noul C. civ.

La data de 26.06.2014 reclamantele au depus cerere modificatoare a acțiunii introductive, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

I. constatarea că, raportat la cele dispuse prin sentința comercială nr. 9486 pronunțată la 08.10.2010, rămasă definitivă prin decizia comercială nr. 132 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a Comercială la 24 martie 2011 și irevocabilă prin decizia civilă nr. 4129 din 14.12.2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, reclamantele dețin și în prezent un drept de folosință privind terenurile de tenis nr. 3, 4, 5 și 6 din incinta Bazei Sportive" D., situate în Calea x, precum și asupra celor două încăperi din magazia G8 aflat pe latura de vest a bazei sportive, lângă sala de forță;

II. constatarea realizării de către reclamante a unor investiții majore privind terenurile de tenis menționate mai sus, precum și cu privire la încăperile situate în magazia C8, astfel cum au fost menționate în mod expres si detaliat în "răspunsul" formulat de reclamante la întâmpinările formulate de pârâte;

III. constatarea ca, în urma pronunțării nulității absolute a contractului de închiriere nr. 18 din 3.1.2005 încheiat între reclamanta S.C. A. S.R.L. și pârâta C., prin sentința civilă nr. 9486 din 8.10.2010, pronunțata de Tribunalul București, secția a VI-a Comercială, rămasă definitivă și irevocabilă, contractul provenit din novația contractului de asociere în participațiune nr. 3178 din 11.08.2003 încheiat între părțile mai sus-menționate acesta a fost reactivat, urmând să își producă în continuare efecte.

Pârâtul C. a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de asociere în participațiune nr. x/11.08.2003 încheiat între C. și S.C. A. S.R.L. cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legilor în vigoare la acel moment și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea precizatoare depusă la 29.10.2014, reclamantele au arătat că în ceea ce privește capătul I al cererii modificatoare prin care se solicită constatarea existenței unui drept de folosință asupra terenurilor de tenis 3, 4, 5 și 6 situate în incinta Bazei Sportive "D." precum și asupra celor două încăperi din magazia C8 aflată pe latura de vest a bazei sportive lângă sala de forță, acesta se referă exclusiv la reclamanta pârâtă S.C. A. S.R.L.

În ceea ce privește capătul II al cererii modificatoare, reclamantele au precizat că realizarea unor investiții majore privind terenurile de tenis anterior menționate precum și cu privire la încăperile magaziei C8 au fost realizate de S.C. A. S.R.L., iar această solicitare are caracter subsidiar, vizând exclusiv situația în care s-ar admite cererea reconvențională a pârâtului C. prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de asociere în participațiune nr. x/11.08.2003.

Reclamantele au mai arătat că acest capăt de cerere are la bază principiul îmbogățirii fără justă cauză, iar evaluarea provizorie a investițiilor se ridică la suma de 309.400 RON (30.000 RON și 70.000 euro).

Referitor la capătul III al cererii modificatoare, reclamantele au arătat că prin acest capăt de cerere se solicită a se constata existența valabilă a drepturilor și obligațiilor părților decurgând din contractul de asociere în participațiune.

La data de 29.10.2014 reclamantele au depus la dosar cerere de renunțare la judecata capătului 1 al cererii introductive (având ca obiect inexistența dreptului pârâților de a solicita evacuarea reclamantelor pentru lipsa titlului), a capătului 2 al cererii introductive (având ca obiect constatarea existenței drepturilor esențiale ale părților rezultate din contractul nul, respectiv a dreptului de folosință al reclamantei S.C. A. S.R.L., asupra terenurilor de tenis nr. 3, 4, 5 și 6 și a dreptului pârâtelor de a beneficia de activitatea sportivă de inițiere și performanță asigurată de S.C. A. S.R.L.) și la capătul 4 al cererii introductive (având ca obiect obligarea pârâților ca sub sancțiunea de daune cominatorii să încheie cu reclamanta S.C. A. S.R.L. în principal, un contract de asociere în participațiune asupra terenurilor menționate, iar în subsidiar, un contract de servicii astfel cum este reglementat de art. 122 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006), reclamantele menținându-și capătul 3 de cerere, astfel cum a fost precizat prin cererea modificatoare.

La data de 05.01.2014, reclamantele au depus la dosar precizări arătând că prin cererea modificatoare au invocat ca temei juridic prevederile art. 111 C. proc. civ., iar în ceea ce privește capătul 2 de cerere, având ca obiect constatarea investițiilor efectuate, acesta are caracter subsidiar, urmând a fi admis numai în ipoteza admiterii cererii reconvenționale, principiul îmbogățirii cauzei fiind un argument pentru ca, în funcție de acțiunile pârâtelor să-și poată recupera valoarea investițiilor efectuate.

Prin încheierea de ședință din 12.02.2015 instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației Naționale, reținând prevederile art. 36 C. proc. civ. și constatând că în prezenta cauză, Ministerul Educației Naționale nu este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății.

Prin aceeași încheiere de ședință, instanța a luat act de renunțarea reclamanților la judecata capetelor 1, 2 și 4 ale cererii introductive, instanța rămânând învestită numai cu capetele de cerere având ca obiect constatarea dreptului de folosință al reclamantelor asupra terenurilor de tenis 3, 4, 5 și 6 și a celor două încăperi ale magaziei C8 (capătul I al cererii modificatoare), constatarea investițiilor efectuate de reclamante (capătul II al cererii modificatoare) și constatarea "reactivării" contractului de asociere în participațiune (capătul III al cererii modificatoare).

În ceea ce privește excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect constatarea realizării de către reclamante a investițiilor asupra terenurilor de tenis 3, 4, 5 și 6 și a celor două încăperi ale magaziei C8, tribunalul a apreciat că aceasta este întemeiată, având în vedere prevederile art. 35 C. proc. civ. (echivalentul art. 111 C. proc. civ. de la 1865), întrucât reclamantele au solicitat constatarea unei situații de fapt, respectiv, realizarea investițiilor pe terenurile de tenis 3, 4, 5 și 6 și nu constatarea existenței sau inexistenței unui drept.

Prin aceeași încheiere de ședință din 12.02. 2015, instanța având în vedere prevederile art. 36 C. proc. civ. a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei B. pentru celelalte capete de cerere, privind constatarea dreptului de folosință asupra terenurilor de tenis 3,4,5 și 6 situate în incinta Bazei Sportive "D." și privind constatarea "reactivării" contractului de asociere în participațiune, întrucât nu este subiect activ în raporturile juridice deduse judecății, nefiind parte nici în contractul de închiriere nr. x/03.01.2015 și nici în contractul de asociere în participațiune nr. x/11.08.2003.

Prin sentința civilă nr. 1239 din 12.03.2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă a fost respinsă cererea formulată de reclamantele S.C. A. S.R.L. și B., în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A fost respins capătul de cerere formulat de reclamantele S.C. A. S.R.L. și B., în contradictoriu cu pârâții C. și MINISTERUL TINERETULUI și SPORTULUI privind constatarea realizării de către reclamante a unor investiții majore privind terenurile de tenis 3, 4, 5 și 6 și cele două încăperi din magazia C8, ca inadmisibil.

Au fost respinse celelalte capete ale acțiunii modificate și precizate, formulate de reclamanta B., în contradictoriu cu pârâții C. și MINISTERUL TINERETULUI și SPORTULUI, ca fiind formulate de o persoană fără calitate procesuală activă.

Au fost respinse celelalte capete ale acțiunii modificate și precizate, formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții C. și MINISTERUL TINERETULUI ȘI SPORTULUI, ca neîntemeiate.

A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant C. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă S.C. A. S.R.L. ca neîntemeiată.

A fost respinsă cererea reclamantei-pârâte S.C. A. S.R.L. și a pârâtului-reclamant C. privind acordarea cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 1239 din 12.03.2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a declarat apel reclamanta S.C. A. S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 170/2016 din 28 ianuarie 2016, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1239 din 12.03.2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă.

Împotriva acestei decizii, reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, prin care a solicitat, în esență, admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea transmisă prin poștă la 24 mai 2016, intimatul-pârât C. a invocat excepția inadmisibilității recursului, arătând că în cauza dedusă judecații, față de valoarea obiectului capetelor de cerere formulate de către recurentă în urma cererii precizatoare sunt incidente dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea în tot a deciziei atacate ca fiind legală și temeinică.

Intimatul-pârât MINISTERUL TINERETULUI și SPORTULUI, prin întâmpinarea depusă la 10 iunie 2016 a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică.

Prin răspunsul la întâmpinările formulate în cauză, transmis prin poștă la 4 iulie 2016, recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a solicitat respingerea excepției inadmisibilității recursului în raport de împrejurarea că valoarea obiectului cererii de chemare în judecată, constând în valoarea contractului de asociere în participațiune nr. x/11.08.2003 este de 480.000 euro, valoare determinată potrivit dispozițiilor art. VI (Repartizarea beneficiilor), pct. 6.1. potrivit cărora "asociatul prim va primi 10% din beneficii dar nu mai puțin de 200 Euro pe lună [...]", iar "asociatul secund va primi 90% din beneficii, contractul fiind încheiat pe o perioadă de 20 de ani, în acord cu prevederile art. III (Durata contractului).

În acest context, recurenta arată că suma menționată depășește pragul valoric necesar pentru exercitarea căii de atac a recursului, sens în care solicită și înlăturarea apărărilor formulate de intimați ca fiind vădit neîntemeiate și nefondate.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil.

Prin încheierea din data de 1 noiembrie 2016 a fost încuviințat, în unanimitate, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia părților potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

La 21 noiembrie 2016, recurenta-reclamantă a depus punct de vedere la raport prin care a solicitat, în esență, înlăturarea concluziilor Raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, urmând a se constata admisibilitatea căii de atac față de faptul că valoarea obiectului cererii de chemare în judecată este de 480.000 EUR, sumă ce depășește pragul valoric de 1.000.000 RON necesar pentru existența căii de atac a recursului.

La 22 noiembrie 2016, intimatul-pârât Ministerul Tineretului și Sportului a depus punct de vedere la raport prin care a arătat că este de acord cu concluziile Raportului asupra admisibilității în principiu.

Analizând recursul formulat Înalta Curte constată ca este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 170/2016 din 28 ianuarie 2016, prin care Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1239 din 12.03.2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă.

Analizând admisibilitatea recursului, conform art. 483 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reține că nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanță sunt supuse numai apelului.

Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv (...)".

Înalta Curte, reține că, în cauza dedusă judecății, valoarea obiectului capetelor de cerere formulate de către reclamanta S.C. A. S.R.L. în urma răspunsului la rezoluția primei instanțe din 12.03.2014, depus la 28.03.2014 și a cererii precizatoare depusă la 29.10.2016 este următoarea:

Pentru primul capăt de cerere ce are ca obiect constatarea existenței unui drept de folosință asupra terenurilor de tenis 3, 4, 5 și 6 situate în incinta Bazei Sportive "D.", precum și asupra celor două încăperi din magazia C8 aflată pe latura de vest a bazei sportive lângă sala de forță, recurenta a menționat valoarea de 2.899 RON, determinată prin raportare la valoarea de impunere pe an a imobilului. Iar în ceea ce privește capătul 3 de cerere, care vizează constatarea "reactivării" contractului de asociere în participațiune nr. x/11.08.2003, în sensul că acesta își produce, în continuare, efectele juridice a precizat că valoarea contractului de asociere în participațiune este de 480.000 euro.

În ceea ce privește capătul 2 de cerere referitor la constatarea realizării de către reclamantă a unor investiții majore privind terenurile de tenis menționate, precum și cu privire la cele două încăperi din magazia C8, recurenta a menționat că valoarea provizorie a investițiilor se ridică la suma de 30.000 RON și 70.000 euro, respectiv 309.400 RON, echivalentul în moneda națională la cursul stabilit la data introducerii acțiunii.

În acest context, Înalta Curte reține că pentru primul capăt de cerere ce are ca obiect constatarea existenței unui drept de folosință asupra terenurilor de tenis 3, 4, 5 și 6 situate în incinta Bazei Sportive "D.", precum și asupra celor două încăperi din magazia C8 aflată pe latura de vest a bazei sportive lângă sala de forță, sunt incidente dispozițiile art. 104 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, "în cazul cererilor în materie imobiliară având ca obiect un drept de proprietate sau alte drepturi reale asupra unui imobil, valoarea lor se determină în funcție de valoarea impozabilă, stabilită potrivit legislației fiscale".

Referitor la capătul 2 de cerere ce vizează constatarea realizării de către reclamantă a unor investiții majore privind terenurile de tenis menționate, precum și cu privire la cele două încăperi din magazia C8, Înalta Curte reține că valoarea provizorie a investițiilor se ridică la suma totală de 339.400 RON, potrivit precizărilor recurentei.

În ceea ce privește capătul 3 de cerere privind constatarea valabilității ("reactivării" potrivit precizării reclamantei) contractului de asociere în participațiune nr. x/11.08.2003 în sensul că acesta produce, în continuare, efecte juridice, în determinarea valorii obiectului cererii sunt incidente prevederile art. 101 alin. (1) și (2) teza finală potrivit cărora în cererile privitoare la constatarea existenței sau inexistenței unui drept se va ține seama de valoarea obiectului contractului.

În cazul contractului de asociere în participațiune valoarea obiectului contractului se determină ținând seama de bunurile și valorile care reprezintă contribuția celor doi asociați la realizarea asocierii.

Or, ținând seama de bunurile și valorile ce reprezintă aportul asociaților conform art. IV din contractului de asociere în participațiune a cărui valabilitate se solicită a se constata, instanța reține că valoarea acestora se situează sub valoarea de până la 1.000.000 RON.

Așa fiind, cum valoarea obiectului cererii se situează sub pragul valoric impus de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 62/2015, rezultă că hotărârea instanței de apel este definitivă și nu mai poate fi atacată cu recurs.

Conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. sunt hotărâri definitive "hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs."

Prin urmare, decizia atacată în recursul pendinte este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă a fi cenzurată în calea extraordinară de atac a recursului, în speță fiind operant principiul legalității căilor de atac, consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

Conform principiului legalității căilor de atac consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei ".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Totodată, legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Este știut că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 170/2016 din 28.01.2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 ianuarie 2017.