ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 66/2020

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 07 ianuarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate privind dispozițiile art. 18 indice 1 din Legea nr. 78/2000, formulată de apelanta revizuentă A..

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată apelanta la plata către stat a sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate pentru soluționarea cererii.

Pentru a dispune astfel, în esență, curtea a reținut că, pe parcursul soluționării apelului, revizuenta A. a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18 indice 1 din Legea nr. 78/000, considerând că acestea încalcă dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituția României care prevăd că părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

În motivarea excepției, revizuenta apelantă a invocat, în esență, că dispozițiile art. 18 indice 1 din Legea nr. 78/2000 au un caracter de generalitate, precum și că nu există criterii în raport de care anumite documente ori declarații ar putea fi clasificate și catalogate ca fiind "incomplete", aspecte ce conduc la încălcarea Constituției. De asemenea, a considerat că nu este definit termenul de declarații incomplete sau inexacte, că nu este definită diferența dintre declarații false și declarații inexacte, termenii fiind sensibili suprapuși din punct de vedere al sensului lor. În acest context, revizuenta a apreciat că textul este contrar Constituției și dispozițiilor europene, creează imprevizibilitate, incertitudine, liber arbitru și lipsa oricărei posibilități de apreciere.

Cu privire la admisibilitatea sesizării Curții Constituționale a României cu excepția amintită mai sus, Curtea de Apel Bacău a constatat că aceasta este inadmisibilă, subliniind că este admisibilă sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea unei excepții atunci când sunt întrunite cumulativ mai multe condiții.

Astfel, în ceea ce privește prima condiție, respectiv, ca excepția să fie invocată de către una dintre părți, curtea a reținut că apelanta revizuentă A. are calitatea de parte în prezenta cauză, fiind revizuentă cu privire la sentința de condamnare nr. 78/P din 10.11.2016 pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul x/2016, rămasă definitivă prin decizia nr. 739 din 08.06.2017 a Curții de Apel Bacău, declarând apel împotriva sentinței nr. 8/CC din 26.09.2019 a Tribunalului Neamț prin care i s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.

În ceea ce privește cea de-a doua condiție care trebuie îndeplinită, respectiv ca excepția să fie invocată în fața instanțelor judecătorești în cursul unui proces, curtea a reținut că este îndeplinită, întrucât obiectul cauzei satisface exigențele noțiunii de "proces", curtea de apel fiind învestită cu soluționarea unui apel într-o cauză penală.

Curtea a constatat că este îndeplinită și condiția care prevede ca excepția de neconstituționalitate să se refere la o lege sau ordonanță sau la o dispoziție dintr-o lege sau ordonanță, întrucât art. 18 indice 1 din Legea nr. 78/2000 constituie o dispoziție dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, astfel cum a fost această noțiune interpretată de Curtea Constituțională prin decizia nr. 766/2011.

Însă, în privința celei de-a patra condiții, respectiv ca excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, curtea a considerat că această condiție nu este îndeplinită în cauză.

Astfel, s-a menționat că revizuenta apelantă A. a formulat cerere de revizuire împotriva sentinței de condamnare nr. 78/P din 10.11.2016 pronunțate de Tribunalul Neamț, în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia nr. 739 din 08.06.2017 a Curții de Apel Bacău, invocând cazurile de revizuire statuate de art. 453 alin. (1) lit. a), b) și c) C. proc. pen.. Ulterior, prin precizări separate, dar și prin concluziile orale din fața instanței de fond, revizuenta, prin intermediul avocatului ales, și-a restrâns concluziile cu privire la cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., respectiv s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.

Curtea a reținut că, în jurisprudența sa constantă, Curtea Constituțională a interpretat sintagma "excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei" prin existența unei posibilități reale și efective ca soluționarea excepției, prin eventuala sa admitere, să conducă la dezlegarea cauzei într-o manieră care să producă efecte juridice. S-a notat că excepția de neconstituționalitate nu reprezintă o sesizare abstractă de analiză a neconstituționalității unui text dintr-un act normativ, ci reprezintă un veritabil mijloc procesual, o apărare în sens larg într-un proces, penal sau civil, ce trebuie să aibă o înrâurire asupra dezlegării fondului cauzei.

Or, chiar și în situația în care instanța de apel ar fi considerat admisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale a României, iar instanța de contencios constituțional ar fi declarat ca neconstituționale textele amintite, s-a considerat că această situație tot nu ar fi putut conduce la admiterea cererii de revizuire formulate de apelantă, nici în temeiul art. 453 alin. (1) lit. a) și nici pentru cel prevăzut de lit. f) C. proc. pen., respectiv hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

Astfel, curtea a arătat că declararea neconstituționalității unor texte de lege nu se încadrează în noțiunea prevăzută la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

De asemenea, a constatat că nu poate fi reținut nici cazul de revizuire prevăzut la art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., care presupune ca excepția, pentru a fi aptă a conduce la admiterea cererii de revizuire, să fi fost ridicată în acea cauză, respectiv în ciclul procesual inițial, epuizat cu căile de atac ordinare, deci până la rămânerea definitivă a sentinței penale.

S-a arătat că, a acredita ideea că noțiunea de excepție de neconstituționalitate ridicată în cauză ar putea fi interpretată ca referindu-se inclusiv la posibilitatea declarării neconstituționalității în calea de atac extraordinară a revizuirii a unui text ce a fost incident pentru soluționarea în fond a acțiunii penale, ar conduce la o golire totală de conținut a condiției adăugate de legiuitor la lit. f) prin O.U.G. nr. 18/2016 și impuse legiuitorului prin decizia nr. 126/2016 a Curții Constituționale a României, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 185 din 11 martie 2016.

În acest context, curtea de apel a reținut că textul legal solicitat de revizuentă a fi supus controlului de constituționalitate nu are legătură cu prezenta cauză în sensul conferit acestei noțiuni de jurisprudența Curții Constituționale, din moment ce eventuala sesizare nu ar fi aptă să producă efecte juridice în calea de atac a revizuirii exercitată de apelanta revizuentă A..

Împotriva acestei soluții, revizuenta A. a declarat recurs și a solicitat admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18

1

din Legea nr. 78/2000, apreciind că încalcă dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituția României privind dreptul la un proces echitabil și soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil deoarece, în esență, norma prezintă un caracter excesiv de generalitate și nu există criterii în raport de care anumite documente ori declarații ar putea fi catalogate/clasificate ca fiind incomplete.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 20.01.2020.

Prin concluziile orale formulate în fața instanței de recurs, revizuenta a solicitat sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 475 C. proc. pen., apreciind că cererea de revizuire a hotărârii de condamnare este în strânsă legătură cu norma penală de drept material/substanțial și cu motivele care au determinat pronunțarea soluției de condamnare. Din acest motiv a arătat că prezintă importanță faptul că sintagma folosită de textul prevăzut la art. 18

1

din Legea nr. 78/2000, respectiv folosirea unor documente ori declarații inexacte sau incomplete, reliefează absența din conținutul reglementării a exigențelor de claritate, precizie și lipsește de previzibilitate norma de incriminare.

I. Examinând cererea recurentei revizuente A. privind sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, se constată următoarele:

Potrivit art. 475 C. proc. pen. dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că există o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective și asupra căreia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.

În temeiul acestor dispoziții legale nu se instituie obligația sesizării Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, ci legiuitorul lasă la aprecierea instanței să sesizeze completul competent dacă sunt îndeplinite cumulativ anumite exigențe:

- completul de judecată să fie învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță;

- soluționarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării;

- chestiunea de drept supusă analizei să nu fi primit o rezolvare anterioară printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și să nu facă obiectul unui asemenea recurs în curs de soluționare.

Simpla solicitare a apărării de sesizare a completului competent pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu este o condiție suficientă, iar sesizarea completului respectiv trebuie să fie consecința constatării utilității demersului.

Sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală se poate face, așadar, de completul sesizat cu soluționarea cauzei, pe fond, în ultimă instanță, având în vedere că interpretarea ce se dă textelor legale în cadul procedurii instituite de art. 475 C. proc. pen.. produce consecințe juridice asupra modului de rezolvare a fondului cauzei atât în cazul în care se vizează o normă de drept material, cât și atunci când este vizată o dispoziție de drept procesual.

În considerarea celor expuse, în speță, se constată că cererea de sesizare a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a formulat în fața completului de recurs care nu este învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță pe fond, în procesul principal, ce are ca obiect revizuirea (în care s-a invocat excepția de neconstituționalitate).

Chiar dacă se poate aprecia că judecă în ultimă instanță, completul de recurs este învestit cu recursul declarat de revizuentă împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18

1

din Legea nr. 78/2000.

Ca atare, acest cadru procesual este limitat la verificarea legalității și temeiniciei respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată de revizuentă, iar dispozițiile legale care reglementează condițiile de admisibilitate a sesizării instanței de contencios constituțional sunt cele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992.

În această situație, cererea de sesizare în baza art. 475 C. proc. pen.. a completului competent pentru dezlegarea unei probleme de drept vizând dispozițiile art. 18

1

din Legea nr. 78/2000, în mod evident, nu are vreo legătură cu chestiunile de drept ce se examinează în prezentul recurs și care vizează exclusiv întrunirea condițiilor de admisibilitate a sesizării Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate.

Dintr-o altă perspectivă, se consideră că textul de lege prev. de art. 18

1

din Legea nr. 78/2000, a cărui interpretare se solicită, nu are legătură cu obiectul principal al cauzei reprezentat de cererea de revizire formulată în baza art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.. Astfel, nu există o chestiune de drept care trebuie lămurită, de care depinde soluționarea pe fond a cauzei (în procesul principal).

Nu lipsit de relevanță este și faptul că, anterior, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a pronunțat decizia nr. 3/2020 publicată în M. Of. nr. 138/21.02.2020, prin care a statuat asupra elementelor constitutive ale infracțiunii prev. de art. 18

1

din Legea nr. 78/2000 în raport de infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 C. pen.

Pentru aceste considerente, constatând că cererea nu îndeplinește cumulativ condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 475 din C. proc. pen., în temeiul art. 475 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge cererea formulată de recurenta revizuentă A., prin apărător ales, privind sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

II. Examinând recursul formulat de revizuenta A. cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18

1

din Legea nr. 78/2000, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, dacă excepția este inadmisibilă, (...), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare.

Sesizarea Curții Constituționale implică examinarea prealabilă a unor exigențe de admisibilitate expres prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, și anume:

- excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;

- excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;

- excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

În aplicarea art. 29 din Legea nr. 47/1992, instanța de judecată realizează o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care poate fi folosită excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural.

Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei.

Așadar, instanța de judecată în fața căreia a fost invocată excepția are, potrivit legii, nu doar competența, ci și responsabilitatea corelativă de a cenzura eventualele susțineri ale autorului excepției și, în mod subsecvent, de a fixa limitele sesizării Curții Constituționale în strictă conformitate cu dispozițiile legii, dar și cu specificul cauzei (în acest sens, decizia nr. 688 din 12 iunie 2008 a Curții Constituționale a României, publicată în Monitorul Oficial nr. 566 din 28 iulie 2008 potrivit căreia instanța de judecată are rol de filtru al excepției de neconstituționalitate ridicate de părți, având obligația de a le respinge, ca inadmisibile, pe cele care nu îndeplinesc cerințele legii).

În contextul acestor argumente de principiu, Înalta Curte constată că, în cauză, cererea de sesizare a Curții Constituționale a fost invocată de revizuenta A., prin apărător, într-un dosar aflat pe rolul Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, având ca obiect apelul declarat de către revizuenta A. împotriva sentinței penale nr. 8/CC din 26.09.2015 pronunțate de Tribunalul Neamț, secția I Penală, prin care i s-a reaspins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire, în primă instanță.

Apelanta revizuentă a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în raport de dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituția României privind liberul acces la justiție (părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil).

Înalta Curte constată, în acord cu curtea de apel, că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18

1

din Legea nr. 78/2000 nu are legătură cu soluționarea cauzei față de obiectul acesteia constând în revizuirea formulată în baza cazului prev. de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., care prevede că revizuirea hotărârilor judecătorești definitive poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.

Astfel, prin excepția de neconstituționalitate se critică, în esență, lipsa de previzibilitate a dispozițiilor art. 18

1

din Legea nr. 78/2000, or, dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. reglementează cazul de revizuire care permite înlăturarea erorilor de fapt pe care le conțin hotărârile judecătorești, pentru fapte și împrejurări care nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei, însă numai în condițiile strict reglementate de legiuitor.

Instanța supremă a statuat, în mod constant, că cerința ca excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia nu trebuie analizată in abstracto și dedusă din orice fel de tangență a prevederilor legale în discuție cu litigiul aflat pe rolul instanței, ci se impune o analiză riguroasă, în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepției de neconstituționalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual și a stadiului concret în care se află litigiul.

Deopotrivă, se notează că admiterea unei excepții de neconstituționalitate poate constitui, în sine, un caz de revizuire potrivit art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., numai dacă acest mijloc de apărare a fost folosit în cauză înainte ca hotărârea să fi devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate. Or, în speță, excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în calea extraordinară de atac a revizuirii.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta A. împotriva încheierii din data de 07 ianuarie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenta revizuentă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta revizuentă în sumă de 100 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Respinge cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție- Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept formulată de recurenta revizuentă A., prin apărător ales.

II. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta A. împotriva încheierii din data de 07 ianuarie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenta revizuentă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta revizuentă în sumă de 100 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 ianuarie 2020.