ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 237/2020

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 92/PI din 25 octombrie 2019 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x, în temeiul art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, raportat la art. 99 alin. (2) lit. h) din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost respinsă cererea privind executarea mandatului european de arestare nr. 184 Ns 5/19d emis la data de 2.08.2019 de către Tribunalul pentru cauze penale din Viena cu privire la persoana solicitată A., în vederea executării pedepselor aplicate prin sentința penală nr. 44 HV 102/17S/3.10.2017, pronunțată de Tribunalul Landului Viena, definitivă la data de 12.02.2018 și sentința nr. 44 Hv 65/16y/14.07.2016 pronunțată de Tribunalul Landului Viena, definitivă la aceeași dată.

S-a constatat că prin sentința penală nr. 17/5.03.2019 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 130/A/11.04.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, au fost recunoscute sentința penală nr. 44 HV 102/17S/3.10.2017, pronunțată de Tribunalul Landului Viena, definitivă la data de 12.02.2018, prin care a fost condamnat A. la o pedeapsă de 1080 zile de închisoare și sentința nr. 44 Hv 65/16y/14.07.2016 pronunțată de Tribunalul Landului Viena, definitivă la aceeași dată, prin care a fost condamnat A. la o pedeapsă de 720 zile de închisoare, a fost dedusă durata măsurilor preventive privative de libertate și perioada executată de persoana solicitată, s-a dispus executarea în România a pedepselor aplicate persoanei solicitate, s-a dispus transferarea în România a persoanei solicitate A. și emiterea unui mandat de executare cu privire la pedepsele aplicate prin sentințele penale recunoscute.

S-a constatat că prin ordonanța din data de 24.09.2019 persoana solicitată A. a fost reținută în cauză pentru 24 de ore, iar prin încheierea penală nr. 25/IP/25.09.2019 pronunțată de Curtea de Apel Oradea s-a dispus arestarea provizorie a acesteia pe o durată de 15 zile. S-a constatat că prin încheierea penală nr. 29/9.10.2019 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, definitivă prin necontestare, a fost revocată măsura arestării provizorii luată față de persoana solicitată A..

S-a constatat că persoana solicitată A. se află, începând cu data de 26.09.2019, în executarea pedepsei de 1800 zile închisoare aplicată prin sentința penală nr. 17/5.03.2019 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 130/A/11.04.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în baza căreia a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 18/2019.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Oradea a reținut următoarele:

Prin sesizarea înregistrată la data de 25 septembrie 2019, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a înaintat instanței ordonanța din data de 24 septembrie 2019, prin care s-a dispus reținerea persoanei solicitate A. pe o durată de 24 de ore, începând cu ora 21:00, mandatul european de arestare nr. 184 Ns 5/d din data de 02.08.2019 emis de autoritățile judiciare din Austria, în limba germană, fișa de evidență a persoanei solicitate, procesul-verbal de aducere la cunoștință a drepturilor persoanei solicitate, procesul-verbal de identificare, semnalarea în Sistemul Informatic Schengen a Biroului SIRENE din Austria, fișa DEPABD și cazierul judiciar al persoanei solicitate, solicitând instanței să fixeze un termen de judecată de urgență pentru arestarea provizorie în vederea predării, pe o durată de 15 zile.

S-a constatat că prin încheierea penală nr. 25/IP din 25.09.2019 s-a dispus în baza art. 102 alin. (5) lit. a) Legea nr. 302/2004, republicată, cu referire la art. 230 din C. proc. pen., arestarea provizorie a persoanei solicitate A. pe o durată de 15 zile, începând cu data de 25 septembrie 2019 până la data de 09 octombrie 2019, inclusiv și că prin încheierea penală nr. 29/IP din 09 octombrie 2019 s-a dispus, în baza art. 242 alin. (1) din C. proc. pen., revocarea măsurii arestării provizorii luată față de persoana solicitată prin încheierea penală nr. 25/IP/2019 din data de 25 septembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Oradea.

S-a reținut că persoana solicitată A. se află, începând cu data de 26.09.2019 în executarea pedepsei de 1800 zile închisoare aplicată prin sentința penală nr. 17/5.03.2019 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 130/A/11.04.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în baza căreia a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 18/2019.

În data de 27.09.2019, autoritățile judiciare din Austria au înaintat instanței copia mandatului european de arestare și traducerea în limba română a acestuia, iar prin nota transmisă la dosar la data de 10.10.2019 acestea au comunicat că își mențin cererea pentru executarea mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A..

Examinând cererea formulată, Curtea de Apel Oradea a reținut următoarele:

În data de 02.08.2019, pe numele persoanei solicitate A. s-a emis un mandat european de arestare de către autoritățile judiciare din Austria pentru săvârșirea infracțiunii de furt grav calificat prin efracție, prev. de art. 127, 128 alin. (1), cifra 5, art. 129 alin. (1) cifra 1, art. 130 alin. (2) caz StGB din C. pen. austriac.

Persoanei solicitate i s-au adus la cunoștință motivele reținerii și faptul că s-a emis un mandat european de arestare, în conformitate cu dispozițiile art. 101 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Instanța a reținut că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a identificat persoana solicitată A., în prezența avocatului desemnat din oficiu, încheindu-se în acest sens procesul-verbal de identificare și ascultare din data de 24 septembrie 2019.

În fapt, s-a reținut că, la data de 10 mai 2016, în timp ce se afla în Viena, persoana solicitată, în colaborare conștientă și voită cu doi cofăptuitori necunoscuți, a încercat să ia de la B. obiecte mobile străine prin efracție din atelierul acestuia din 1030 Wien, Keinergasse 10; cei trei au spart ușa de la intrare, după care persoana solicitată, cu ajutorul unui fier de armare procurat de la un șantier din apropiere, a vrut să spargă ușa de gratii interioară, însă a fost observat de către C., care a anunțat poliția, astfel încât apariția polițiștilor a împiedicat ducerea la bun sfârșit a faptei.

La data de 19 mai 2017, în Viena, în mod calificat, prin efracție, spărgând o fereastră exterioară, persoana solicitată a pătruns în spațiile respective și a luat de la persoanele cu drept de păstrare de la firma D. obiecte mobile străine într-un cuantum mai mare de 5.000,00 euro și anume unelte în valoare totală de 7.500,00 euro, cu intenția ca, prin însușirea acestora, să se îmbogățească ilicit.

Instanța a reținut că mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, în vederea arestării și predării către un alt stat membru, respectiv Austria, a unei persoane solicitate, care se execută în baza principiului recunoașterii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13.06.2002, cât și cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului, așa cum acestea sunt consacrate de art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană.

În temeiul acestor principii, stipulate atât în norma internă cât și în cea europeană, este evident că executarea unei asemenea decizii judiciare în cadrul unei cooperări judiciare în materie penală presupune respectarea deplină a condițiilor de fond și formă, a domeniului de aplicare și a cadrului instituțional în care funcționează această procedură specială, pentru ca astfel să existe o deplină respectare a drepturilor și libertăților persoanei, așa cum acestea sunt prevăzute de Constituția României și de normele europene.

Conform Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13.06.2002, mandatul european de arestare este un act procesual cu putere obligatorie în vederea executării unui mandat de arestare, de executare a unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate, numai atunci când persoana împotriva căreia s-a emis mandatul se sustrage de la executare, refugiindu-se pe teritoriul unui alt stat membru.

La termenul din 25 octombrie 2019, persoana solicitată A., întrebată asupra consimțământului la predare, în conformitate cu dispozițiile art. 104 alin. (3) din Legea 302/2004, a arătat că este de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare din Austria. De asemenea, persoana solicitată a menționat expres că nu renunță la regula specialității, aceste aspecte fiind consemnate în procesul-verbal.

În virtutea principiului recunoașterii și încrederii reciproce consacrat de Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, precum și raportat la dispozițiile art. 85 din Legea nr. 302/2004, care reglementează mandatul european de arestare, instanța română, ca autoritate judiciară de executare, nu are competența de a verifica temeinicia măsurii arestării preventive dispuse de autoritatea judiciară emitentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene, în speță cel din Austria, în baza căreia s-a emis mandatul european de arestare și nici asupra oportunității mandatului european de arestare.

Instanța a reținut însă că, prin sentința penală nr. 17 din data de 05 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. x/2019, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și, în consecință:

În baza art. 154 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus executarea în România a pedepsei de 1080 de zile închisoare aplicate persoanei condamnate A.. S-a dedus din pedeapsa recunoscută durata măsurilor preventive privative de libertate și perioada executată de persoana condamnată A., după cum urmează: durata arestului preventiv de la data de 05.09.2017, ora 17:00 până la data de 03.10.2017, ora 10:44, precum și perioada executată de 284 zile calculată până la data de 19.06.2018. S-a luat act că persoana transferabilă A. și-a exprimat acordul de a executa pedeapsa aplicată de autoritățile judiciare din Austria într-un penitenciar din România.

În baza art. 154 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus executarea în România a pedepsei de 720 zile închisoare aplicate persoanei condamnate A.. S-a dedus din pedeapsa recunoscută durata măsurilor preventive privative de libertate și perioada executată de persoana condamnată A., după cum urmează: durata arestului preventiv de la data de 10.05.2016, ora 03:55 până la data de 14.07.2016, ora 09:40, precum și perioada executată de 117 zile calculată până la data de 19.06.2018. S-a luat act că persoana transferabilă A. și-a exprimat acordul de a executa pedeapsa aplicată de autoritățile judiciare din Austria într-un penitenciar din România.

În baza art. 154 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus transferarea persoanei condamnate A. (încarcerat în Austria) într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepselor de 1080 zile închisoare și 720 zile închisoare aplicate prin sentințele recunoscute și s-a dispus emiterea unui mandat de executare cu privire la pedepsele de 1080 zile închisoare și 720 zile închisoare, aplicate prin sentințele penale recunoscute, la data rămânerii definitive a hotărârii.

Prin decizia penală nr. 130/A din 11 aprilie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul nr. x/2019, s-a admis apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 17 din 05 martie 2019 a Curții de Apel Alba Iulia, secția Penală, s-a desființat, în parte, hotărârea atacată și, în rejudecare, s-a dedus din pedepsele de 1080 zile închisoare și 720 zile închisoare aplicate persoanei condamnate A. și perioada executată în continuare, de la 19.06.2018, la zi.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

Potrivit art. 99 alin. (2) lit. h) din Legea nr. 302/2004, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când o autoritate judiciară română a decis fie renunțarea la urmărirea penală, fie clasarea pentru infracțiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare sau a pronunțat, față de persoana solicitată, o hotărâre definitivă cu privire la aceleași fapte, care împiedică viitoare proceduri.

Instanța a apreciat că este incidentă teza finală a textului legal menționat, respectiv a fost pronunțată față de persoana solicitată A. o hotărâre definitivă cu privire la aceleași fapte, care împiedică viitoare proceduri.

Astfel, Curtea de Apel Oradea a constatat că mandatul european de arestare ce face obiectul cererii de executare a fost emis de autoritățile judiciare din Austria pentru infracțiunile cu privire la care persoana solicitată a fost condamnată prin hotărârea nr. 044 Hv 65/16y pronunțată de Tribunalul Landului Viena la data de 14.07.2016 și prin hotărârea nr. 044 Hv 102/17s pronunțată de Tribunalul Landului Viena, hotărâri care au fost recunoscute prin sentința penală nr. 17 din data de 05 martie 2019 de către Curtea de Apel Alba Iulia, care a dispus și transferarea persoanei condamnate A. (încarcerat în Austria la data pronunțării sentinței) într-un penitenciar din România, instanța luând act că persoana transferabilă A. și-a exprimat acordul de a executa pedeapsa aplicată de autoritățile judiciare din Austria într-un penitenciar din România

Sentința penală nr. 17/5.03.2019 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia a rămas definitivă și executorie, iar persoana solicitată se află, începând cu data de 26.09.2019, în executarea pedepsei de 1800 zile închisoare aplicată prin această sentință, în baza căreia a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 18/2019.

Prin urmare, chiar dacă situația dedusă judecății este atipică (în sensul că autoritățile judiciare austriece au comunicat că își mențin cererea de executare a mandatului european emis pentru executarea pedepselor aplicate prin sentințele nr. 044 Hv 65/16y, pronunțată de Tribunalul Landului Viena la data de 14.07.2016 și nr. 044 Hv 102/17s, pronunțată de Tribunalul Landului Viena, hotărâri care au fost recunoscute prin sentința penală nr. 17 din data de 05 martie 2019 de către Curtea de Apel Alba Iulia, iar persoana solicitată A. și-a dat consimțământul la predare), instanța a apreciat că sentința penală nr. 17/5.03.2019 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia poate fi considerată ca fiind o hotărâre definitivă cu privire la aceleași fapte, care împiedică viitoare proceduri, în sensul prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. h) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Pentru aceste motive, Curtea de Apel Oradea a respins cererea privind executarea mandatului european de arestare nr. 184 Ns 5/19d emis la data de 2.08.2019 de către Tribunalul pentru cauze penale din Viena cu privire la persoana solicitată A., în vederea executării pedepselor aplicate prin sentința penală nr. 44 HV 102/17S/3.10.2017, pronunțată de Tribunalul Landului Viena, definitivă la data de 12.02.2018 și prin sentința nr. 44 Hv 65/16y/14.07.2016 pronunțată de Tribunalul Landului Viena, definitivă la aceeași dată, astfel cum s-a menționat în partea introductivă a considerentelor.

Împotriva sentinței penale nr. 92/PI din 25 octombrie 2019 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x, a formulat contestație persoana solicitată A..

La termenul din data de 14 aprilie 2020, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția tardivității căii de atac.

Analizând cu prioritate excepția tardivității declarării căii de atac a contestației, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerentele:

Potivit dispozițiilor art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, "(1) În toate cazurile instanța se pronunță asupra executării mandatului european de arestare prin sentință, cu respectarea termenelor prevăzute la art. 112. În scopul luării unei hotărâri, instanța ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare."

Conform prevederilor art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, "(2) Hotărârea prevăzută la art. 109 alin. (1) poate fi atacată cu contestație în termen de 5 zile de la pronunțare (...)."

În lipsa unor dispoziții exprese în cuprinsul Legii nr. 302/2004, republicată, termenul procedural de 5 zile înăuntrul căruia se poate promova calea de atac împotriva hotărârii prin care Curtea de Apel Oradea a respins cererea privind executarea mandatului european de arestare nr. 184 Ns 5/19d emis la data de 2.08.2019 de către Tribunalul pentru cauze penale din Viena, cu privire la persoana solicitată A., se calculează conform art. 269 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., dispoziții procesual penale cu caracter general.

Conform prevederilor art. 269 alin. (1) și (2) C. proc. pen.:

"(1) La calcularea termenelor procedurale se pornește de la ora, ziua, luna sau anul prevăzut în actul care a provocat curgerea termenului, în afară de cazul când legea dispune altfel. (2) La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socotește ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește."

Înalta Curte constată că hotărârea prin care Curtea de Apel Oradea a respins cererea privind executarea mandatului european de arestare nr. 184 Ns 5/19d emis la data de 2.08.2019 de către Tribunalul pentru cauze penale din Viena, cu privire la persoana solicitată A., a fost pronunțată la data de 25 octombrie 2019. La aceeași dată s-a comunicat persoanei solicitate o copie a minutei acestei hotărâri .

Prin urmare, termenul de 5 zile (de la pronunțare) în care persoana solicitată A. putea declara contestație împotriva sentinței penale nr. 92/PI din 25 octombrie 2019 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x s-a împlinit la data de 31 octombrie 2019.

În cauză, persoana solicitată E. formulat contestație la data de 10 martie 2020, astfel cum rezultă din actele dosarului (ștampilă plic - dosar contestație).

În consecință, calea de atac formulată de persoana solicitată A. la data de 10 martie 2020 a fost exercitată după expirarea termenului legal de 5 zile de la pronunțare, prevăzut de dispozițiile art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Potrivit dispozițiilor art. 268 alin. (1) din C. proc. pen., când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen, situație incidentă și în cauză, față de considerentele anterior expuse.

Drept urmare, Înalta Curte urmează să respingă, ca tardivă, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 92/PI din 25 octombrie 2019 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/35/3019.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului și se vasuporta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 92/PI din 25 octombrie 2019 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/35/3019.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 14 aprilie 2020.