ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 89/2020

Deliberând asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 8 martie 2016 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a Civilă, sub număr de dosar x/2016, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții B. și C. S.R.L, solicitând obligarea pârâților la daune materiale în sumă globală de 20.000.euro, reprezentând prejudiciul suferit în urma accidentului de ski, și suma de 1000 RON/lună sub formă de prestații bănești periodice (lunare) de la data pronunțării hotărârii, daune morale în sumă de 80.000 euro, echivalentul a 360.000 RON, penalități de 0,1%/zi de întârziere calculate la valoarea despăgubirilor materiale și morale, calculate de la data pronunțării hotărârii, cu cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariu de avocat.

Prin încheierea de ședință din 13 martie 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 470/26.02.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis în parte cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții B. și C. S.R.L., a obligat pârâtele, în solidar, la plata sumei de 5.211 euro (în RON la cursul BNR din ziua plății) și 820 RON, cu titlu de daune materiale și 16.000 euro (în RON la cursul BNR din ziua plății) cu titlu de daune morale; a obligat pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 3.073 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel atât reclamantul A., cât și pârâtele B. și C. S.R.L.

Curtea de Apel București, secția a V-a Civilă, prin decizia nr. 2540/A din 6 decembrie 2018, a anulat apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 470/26.02.2018, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016, ca netimbrat.

A respins apelurile declarate de apelantele-pârâte B. și C. împotriva încheierii din data de 13.03.2017, ca nefondate.

A admis apelurile declarate de apelantele-pârâte B. și C. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 470/26.02.2018, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A..

A schimbat, în parte, sentința civilă apelată în sensul că a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

A respins cererea reclamantului de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru ca neîntemeiată.

A obligat apelantul-reclamant la plata către fiecare dintre apelanții-pârâți a sumei de 1506,71 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Împotriva deciziei civile nr. 2540/A din 6 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă reclamantul A. a declarat recurs.

Invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, cu trimitere în vederea rejudecării apelului.

În subsidiar, a solicitat modificarea decizia recurate, în sensul respingerii apelurilor formulate de cele două pârâte cu consecința menținerii hotărârii instanței de fond.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin acesta constatându-se că recurentul nu și-a îndeplinit obligația privind achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 2117,33 RON, datorată conform prevederilor art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin încheierea din 7 mai 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, a fost respinsă cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru formulată de recurentul-reclamant A..

Prin încheierea din camera de consiliu de la 20 septembrie 2019, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raportul întocmit în cauză.

La termenul din 17 ianuarie 2020, completul de filtru a luat în examinare, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cu prioritate, chestiunea prealabilă a timbrajului, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții.

Recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 2540/A din 6 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, va fi anulat ca netimbrat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul, potrivit căruia, acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menționat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ.: "La cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii …".

Conform dispozițiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de către instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

Potrivit prevederilor art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, dacă, până la termenul prevăzut de lege sau stabilit de instanța, reclamantul nu îndeplinește obligația de plată a taxei, instanța va anula cererea sau o va soluționa în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal.

Se constată că prezenta cerere de recurs nu a fost timbrată anticipat, iar recurentul, în mod nejustificat, nu s-a conformat obligației ce-i revenea, deși i s-a pus în vedere să depună la dosar dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 2117,33 RON, stabilită în sarcina sa, conform dispozițiilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, iar cererea de reexaminarea a taxei judiciare de timbru i-a fost respinsă prin încheierea din 7 mai 2019.

De asemenea, se constată că în cauză nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligația timbrării.

Este de amintit că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei acțiuni sau căi de atac, dar și respectarea dispozițiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în fața instanței, aceasta nefiind legal sesizată.

Prin urmare, față de cele ce preced, precum și pentru a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii, instanța este obligată a examina cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de lege.

Or, în cauză, aceste cerințe se constată a nu fi îndeplinite, așa încât, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a da eficiență dispozițiilor art. 32, art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și să anuleze, ca netimbrată, cererea de recurs formulată de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 2540/A din 6 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 2540/A din 6 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2020.