ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 864/2017

Asupra contestației în anulare, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 18438 din 5 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. x/2011 s-a admis excepția perimării cererii de chemare în judecată și s-a constatat perimată cererea reclamantei A., formulată în contradictoriu cu pârâta Instituția Prefectului Județului Iași.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs A. iar prin decizia civilă nr. 541 din 6 martie 2013 a Tribunalului Iași s-a respins recursul ca tardiv formulat.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs A. iar prin decizia nr. 521 din 13 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Iași s-a respins ca inadmisibil recursul.

Împotriva acestei decizii, A. a formulat contestație în anulare, iar prin decizia civilă nr. 718 din 14 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Iași, s-a respins contestația în anulare.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând situația de fapt existentă în ceea ce privește terenul situat în comuna Dobrovăț, județul Iași și solicitând despăgubiri de 5 miliarde RON pentru acest teren.

Prin decizia civilă nr. 388/2016 din 5 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă s-a constatat perimarea cererii de revizuire a deciziei civile nr. 521 din 13.06.2014, pronunțată de Curtea de Apel Iași, formulată de revizuenta A..

Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuenta A., iar prin decizia nr. 409 din 8 martie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins ca tardiv formulat recursul.

În motivarea acestei soluții, s-a reținut că decizia civilă nr. 388/2016, ce face obiectul recursului de față, a fost pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă la data de 5 octombrie 2016, iar revizuenta A. a exercitat calea de atac a recursului la data de 14 octombrie 2016, expediind cererea prin poștă după împlinirea termenului prevăzut de art. 253 alin. (2) C. proc. civ., astfel că în conformitate cu art. 103 alin. (1) același cod, sancțiunea procedurală pentru neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal este decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.

Împotriva deciziei nr. 409 din 08 martie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a formulat contestație în anulare contestatoarea A., fără a indica vreunul din motivele prevăzute de art. 317 - 318 C. proc. civ. și fără a dezvolta argumente ce ar putea fi subsumate dispozițiilor legale ce reglementează calea de atac a contestației în anulare.

Analizând hotărârea atacată, Înalta Curte urmează a respinge contestația în anulare pentru considerentele ce urmează:

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare prin care se cere instanței care a pronunțat hotărârea atacată în cazurile și în condițiile prevăzute de lege să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.

Potrivit art. 317 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare, când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cerințelor legale sau când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

Potrivit dispozițiilor art. 318 C. proc. civ. rezultă că legiuitorul a statuat admisibilitatea contestației în anulare speciale în cazul a două situații, respectiv: "când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale" și "când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare".

În speță, contestatoarea nu numai că nu a invocat niciunul dintre motivele strict și limitativ prevăzute de lege pentru admisibilitatea contestației în anulare dar nu a dezvoltat nicio critică ce ar putea fi subsumată dispozițiilor legale evocate, exprimându-și doar nemulțumirea față de soluțiile pronunțate în cauză, cu referire la fondul litigiului.

Pentru considerentele anterior expuse, nefiind îndeplinite cerințele art. 317 - 318 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 320 C. proc. civ. se va respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 409 din 8 martie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 409 din 8 martie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai 2017.