ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 528/2015

Decizia nr. 528/2015

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

actelor și lucrărilor cauzei, constată următoarele:

Prin decizia nr. 788 din 29 octombrie 2014

pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă,

a

fost

respinsă cererea de revizuire formulată de A. și B. împotriva

deciziei civile nr. 739 din 27 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Iași și

împotriva sentințelor civile nr. 15435 din 18 decembrie 2008, nr. 9331 din 17

iulie 2009, și nr. 11446 din 30 august 2010 pronunțate de Judecătoria Iași, ca

tardivă.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea a constatat că în Dosarul nr. x/245/2007*, prin sentința

civilă nr. 17324 din 20 octombrie 2011 s-a respins cererea formulată de

A. și B. în

contradictoriu cu intimata Asociația de Proprietari Bl. x și terț adjudecatar C.,

obiectul fiind anulare act de adjudecare, întoarcere a executării silite și

restabilirea situației anterioare.

A mai reținut Curtea

că Tribunalul Iași, secția I civilă (Dosarul nr. x/245/2007* - recurs) prin

decizia civilă nr. 739 din 27 martie 2013 a respins recursul declarat de A.

împotriva sentinței civile nr. 17324 din 20 octombrie 2011 a Judecătoriei Iași,

care a fost menținută. În Dosarul nr. x/245/2008, Judecătoria Iași, secția civilă,

prin sentința civilă nr. 15435 din 18 decembrie 2008, definitivă și

irevocabilă, a respins excepțiile perimării executării și nulității absolute și

de drept a împuternicirii avocațiale a avocatului D., iar pe fond a admis în

parte contestația la executare formulată și precizată ulterior de contestatorii

A., B. și E. în contradictoriu cu intimații C. și cu B.E.J. F. și în consecință:

a dispus anularea somației emisă de intimatul B.E.J. F. la data de 22 octombrie

2008, în dosarul de executare nr. x/2006 și a respins cererea de suspendare a

executării silite până la soluționarea contestației la executare. Au fost

obligați intimații să plătească contestatorilor suma de 199 RON cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă

nr. 9331 din 17 iulie 2009 pronunțată în Dosarul nr. x/245/2009, definitivă și

irevocabilă, urmare a neexecutării căilor de atac, Judecătoria Iași a respins

excepția dreptului de a cere executarea silită, a respins ca neîntemeiată acțiunea

formulată de contestatorii A. și B. în contradictoriu cu intimatul C. A respins

acțiunea formulată de contestatori în contradictoriu cu B.E.J. G., ca fiind

formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Verificând din oficiu

legalitatea învestirii raportat la dispozițiile art. 324 alin. (1) pct. 1 C.

proc. civ. de la 1865, ce prevăd: „Termenul de revizuire este de o lună și se

va socoti în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 de la comunicarea

hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs

după evocarea fondului, pentru hotărârile prevăzute la pct. 7 alin. (2) de la

pronunțarea ultimei hotărâri”. Curtea a reținut că cererea de revizuire, fiind

întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., termenul de revizuire

ca durată este de o lună.

Hotărârile definitive

potrivnice, în speță, sunt date de instanțe de grade diferite - judecătorie și

tribunal - ceea ce a impus competența materială a Curții, decizia civilă nr.

739/2013 fiind dată în calea de atac a recursului la 27 martie 2013.

Cererea de revizuire s-a

înregistrat la data de 11 iunie 2013 la Tribunalul Iași, Curtea fiind învestită

prin declinarea competenței.

În conformitate cu

art. 137 alin. (1) cu referire la art. 324 și art. 326 alin. (1) C. proc. civ.,

instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor

de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

În cauză, a reținut instanța,

termenul de revizuire este de o lună, și se calculează de la data de 27 martie 2013,

data pronunțării deciziei civile nr. 739/2013, acesta fiind calculat conform

art. 101 alin. (3) C. proc. civ. ce prevede: „Termenele statornicite pe ani, luni

sau săptămâni se sfârșesc în ziua anului, lunii sau săptămânii corespunzătoare zilei

de plecare”.

În consecință, a reținut

Curtea, termenul s-a îndeplinit la 27 aprilie 2013, fiind depășit la data înregistrării

cererii de revizuire (11 iunie 2013).

Potrivit art. 103

alin. (1) C. proc. civ. neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui

alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea

dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare

mai presus de voința ei.

Revizuirea este o cale

extraordinară de atac, pe care partea a exercitat-o peste termen, cererea fiind

deci tardivă.

În cauză nu s-au invocat

motive mai presus de voința părții, în sensul art. 103 alin. (8) teza finală și

care să justifice repunerea în termen.

Curtea a avut în vedere

că termenul prevăzut pentru exercitarea căii de atac a revizuirii este legal, consfințit

printr-o normă imperativă, a cărei încălcare se sancționează cu decăderea.

Pentru considerentele

expuse, cererea de revizuire fiind soluționată pe excepție, examinarea motivelor

ce vizează fondul nu s-a mai impus.

Împotriva acestei decizii

au declarat recurs recurenții-reclamanți A. și B. solicitând admiterea recursului,

casarea deciziei atacate și rejudecând cauza în fond să se pronunțe instanța asupra

obiectului cauzei care face obiectul Dosarului nr. x/245/2007.

Recurenții arată că instanța

de revizuire nu s-a pronunțat asupra capetelor de acuzare stipulate în cererea de

recuzare prin precizările din data de 06 noiembrie 2013 și cele din 21 februarie

2014 depuse în Dosarul nr. x/99/2013 nerespectând și neaplicând prevederile

art. 129 alin. (6) C. proc. civ.

Arată recurenții că cererea

de revizuire nu este tardivă, ci este promovată în termenul de decădere de la comunicarea

hotărârii. Până la acest moment instanța nu s-a pronunțat asupra lucrului cerut

respectiv nulitatea actului de adjudecare din 24 octombrie 2006.

Mai susțin recurenții

că prin sustragerea unui număr de 57 de acte din Dosarul nr. x/245/2006 atestate

din corespondența dintre parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași anexate la cererea

de revizuire se dovedește faptul că s-a modificat obiectul acțiunii din nulitate

act de adjudecare în pretenții și revendicare imobiliară. Intimatul a utilizat actul

de adjudecare din 24 octombrie 2006 știind că este nul, știind că Judecătoria Iași

la înscris în fals prin încheierea din 14 septembrie 2007, inducând în eroare instanțele

de judecată și obținând hotărâri judecătorești nelegale, netemeinice și viciate

prin nerespectarea deciziei nr. 458/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secțiile unite, fără hotărâre de încuviințare a executării silite.

Înalta Curte, verificând

cererea de recurs, constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Prin decizia atacată instanța

a respins cererea de revizuire ca tardiv formulată.

Deși recurenții au formulat

critici și pe fondul cauzei, instanța de recurs va analiza cererea de recurs în

limitele atribuțiilor conferite de lege, obiect al recursului fiind exclusiv decizia

atacată din perspectiva soluției pronunțate.

Verificând susținerile

recurenților cu privire la declararea în termen a cererii de revizuire, Înalta Curte,

constată că acestea sunt nefondate.

Astfel, conform art. 324

alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. de la 1865, termenul de revizuire este de o lună

și se va socoti în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 7 alin. (1), când hotărârile

au fost date de instanțe de recurs, de la pronunțarea ultimei hotărâri.

Cererea de revizuire s-a

înregistrat la data de 11 iunie 2013 la Tribunalul Iași, Curtea de Apel Iași fiind

învestită prin declinarea competenței.

În cauză, cum în mod corect

a reținut și Curtea de Apel Iași, termenul de revizuire se calculează de la data

de 27 martie 2013, data pronunțării deciziei civile nr. 739 din 27 martie 2013 împotriva

căreia a fost formulată cererea de revizuire. În consecință termenul de o lună s-a

îndeplinit la 27 aprilie 2013, fiind depășit la data înregistrării cererii de revizuire,

respectiv la 11 iunie 2013.

Față de aceste considerente,

Înalta Curte, în temeiul art. 328 alin. (2) și art. 323 alin. (2) C. proc. civ.,

va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva deciziei nr. 788 din 29 octombrie 2014

pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 17 februarie 2015.