ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 677/2017

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința nr. 74/Fciv./03.06.2015, Tribunalul Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele S.C. B. S.A., prin lichidator judiciar C. S.P.R.L., S.C. D. S.A. și S.C. E. S.R.L.

Apelul declarat de către S.C. A. S.R.L. împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia civilă nr. 216/A/09.12.2015 a Curții de Apel Galați, secția I civilă.

Împotriva acestei decizii, S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, solicitând casarea sa și trimiterea cauzei la curtea de apel, spre o nouă judecată.

În motivare, a arătat că la data de 16.10.2014 a sesizat Tribunalul Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal cu o cerere de chemare în judecată a pârâtelor S.C. B. S.A., prin lichidator C. S.P.R.L., S.C. D. S.A. și S.C. E. S.R.L., pentru a se pronunța o sentință, prin care să se constate nulitatea contractului de vânzare autentificat sub nr. x/08.11.2011 de B.N.P. F., încheiat între S.C. B. S.A., prin lichidator și S.C. D. S.A., având ca obiect imobilul situat în municipiul Brăila, str. x, dar și nulitatea contractului de vânzare autentificat sub nr. x/12.07.2012 de B.N.P. G., încheiat între S.C. D. S.A. și S.C. E. S.R.L., având același obiect, precum și să se dispună repunerea părților în situația anterioară încheierii contractelor sus-menționate și radierea din cărțile funciare nr. x, 78832, 78922 și 78917 ale Municipiului Brăila a dreptului de proprietate al dobânditorilor succesivi; a mai solicitat notarea litigiului în cărțile funciare enumerate mai sus.

În continuare, recurenta a arătat că instanțele devolutive au respins acțiunea, reținând incertitudinea dreptului său de a câștiga licitația și, astfel, faptul că interesul său nu este unul determinat, născut și actual.

Or, o atare excepție nu a fost invocată în ședință publică și nici nu a fost pusă în discuția părților anterior pronunțării, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 22 și art. 247 C. proc. civ., precum și cele ale art. 6 și 13 C. proc. civ. privind dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare.

Pe de altă parte, a susținut că dreptul incert de a câștiga licitația și implicit interesul incert pus în discuție de instanță sunt străine cauzei, dar și că în mod greșit a reținut instanța de apel că acțiunea în constatarea nulității contractelor de vânzare a avut drept cauză împiedicarea sa de a participa la licitație, subliniind că interesul său s-a născut și a devenit actual și determinat la momentul pronunțării de către Curtea de Apel Galați a deciziei nr. 518/02.07.2012, prin care a fost anulată licitația și implicit procesul-verbal de licitație.

În acest context, a arătat că instanța de apel a încălcat puterea de lucru judecat a deciziei susmenționate, ce decurge din dispozițiile art. 1200 C. civ. și a subliniat că, indiferent când s-ar fi născut interesul său, el există, este determinat, actual și legitim, de vreme ce, ca urmare a demersului său judiciar anterior, licitația ce a stat la baza vânzării bunului a fost anulată.

O altă critică adusă deciziei atacate vizează faptul că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a normelor de drept material care reglementează regimul juridic al nulității.

În acest sens, subliniind că în speță sunt aplicabile dispozițiile noului C. civ., a arătat că, deși nu a negat că actul de vânzare încheiat între S.C. B. S.A., prin lichidator și S.C. D. S.A. este afectat de cauze de nulitate absolută, afirmând explicit că acesta este întemeiat pe un titlu precar, curtea de apel a lipsit de efecte o astfel de nulitate, îmbrățișând ideea că a fost acoperită prin confirmarea actului de către creditori.

În continuare, a evocat dispozițiile art. 1246 și art. 1247 C. civ., susținând că acestea au fost încălcate de instanța de apel care a înlăturat nulitatea vânzării, dând eficiență unei împrejurări ulterioare perfectării vânzării (manifestarea de voință a creditorilor din data de 30.04.2014), ignorând în același timp cauza de nulitate decurgând din anularea licitației și a procesului-verbal de licitație prin decizia nr. x/02.07.2012, pronunțată de Curtea de Apel Galați.

De asemenea, a evocat dispozițiile art. 1261, 1262, 1263 și 1265 C. civ. și a subliniat că, și dacă nulitatea invocată în speță ar fi fost apreciată ca fiind una relativă, curtea de apel a încălcat dispozițiile legale incidente.

Astfel, a arătat că, apreciind că manifestarea de voință a creditorilor validează contractul de vânzare, instanța de apel a încălcat prevederile art. 1262 alin. (1) și 1263 alin. (2) C. civ., întrucât creditorii nu puteau confirma actul anulabil, neavând deschisă acțiunea în anularea acestuia și, mai mult, manifestarea lor de voință nu viza renunțarea la acțiunea în anulare, ci refuzul de a restitui prețul.

Totodată, a arătat că, deși potrivit art. 1263 alin. (1) C. civ. confirmarea actului anulabil poate interveni numai dacă actul îndeplinește la acea dată condițiile de valabilitate, curtea de apel a apreciat că manifestarea de voință a creditorilor validează contractul de vânzare afectat în continuare de viciul reținut cu putere de lucru judecat prin decizia nr. 518/02.07.2012, pronunțată de Curtea de Apel Galați.

A mai susținut recurenta că, față de dispozițiile art. 1265 C. civ., confirmarea din partea unora dintre persoanele care pot invoca nulitatea relativă nu înlătură dreptul la acțiunea în anulare al celorlalte. Or, în speță, chiar dacă s-ar considera că și creditorii aveau deschisă calea acțiunii în anulare, confirmarea lor nu înlătura dreptul său de a solicita anularea.

Recurenta a criticat și cele reținute de curtea de apel cu privire la interesul creditorilor, arătând că în mod greșit a apreciat că acesta ar fi afectat, subliniind că Legea nr. 85/2006 nu cuprinde expres sau implicit o dispoziție în sensul că interesul creditorilor primează, independent de interesele legitime ale altor persoane.

În final, a susținut că nelegal a reținut instanța de apel că nu poate fi pusă în discuție autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 518/02.07.2012, pronunțată de Curtea de Apel Galați.

În acest sens, a arătat că nu a invocat autoritatea de lucru judecat, ci puterea de lucru judecat, a evocat jurisprudența vizând aplicarea art. 1200-1202 din C. civ. de la 1864 și a subliniat că, apreciind că puterea de lucru judecat a fost înlăturată de o împrejurare ulterioară pronunțării hotărârii din care izvora, respectiv de procesul-verbal al adunării creditorilor din data de 30.04.2014, curtea de apel a încălcat textele de lege sus-menționate.

De altfel, a susținut că problema puterii lucrului judecat primește aceeași rezolvare și în contextul art. 430-431 din noul C. civ.

La data de 20.04.2016, intimata S.C. B. S.A., prin lichidator judiciar C. S.P.R.L., a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Iar la 03.05.2016, și intimata S.C. E. S.R.L. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil și, în subsidiar, ca nefondat.

Ulterior, la 23.05.2016, recurenta a răspuns la ambele întâmpinări.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar și, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părților, care au fost înștiințate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare puteau să depună puncte de vedere la raport.

Niciuna dintre părți nu a prezentat vreun punct de vedere.

În ședința de la 31.01.2017, constatând că recursul nu pote fi soluționat nici potrivit art. 493 alin. (5) C. proc. civ., nici potrivit art. 493 alin. (6) C. proc. civ., completul de filtru a pronunțat, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., o încheiere de admitere în principiu a recursului, acordând termen la 11.04.2017, în vederea soluționării căii de atac.

Astăzi, în ședință publică, Înalta Curte a pus în discuția părților excepția de inadmisibilitate a recursului, pe care apoi a respins-o, pentru considerentele expuse în practicaua prezentei decizii.

Analizând actele dosarului, precum și decizia atacată, prin prisma criticilor de nelegalitate invocate, Înalta Curte reține următoarele:

În mod prioritar, se cuvine menționat că potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. (...)".

Situația de fapt a fost corect reținută de instanțele anterioare, însă acestea au făcut o greșită aplicare a legii.

Așa cum a fost stabilită în etapele anterioare ale procesului și fără a o relua decât pe scurt, pentru facilitarea deplinei înțelegeri a prezentei decizii, situația de fapt presupune valorificarea unui bun din patrimoniul intimatei S.C. B. S.A., aflată în procedură de faliment și adjudecarea sa de către S.C. D. S.A., în condițiile existenței pe rolul instanțelor judecătorești a unui litigiu în care reclamanta a contestat licitația care s-a aflat la temeiul vânzării și, mai apoi, înstrăinarea de către adjudecatar către S.C. E. S.R.L. a aceluiași bun, ulterior rămânerii irevocabile a hotărârii prin care s-a anulat licitația.

Instanța de apel a reținut că anularea licitației implică și anularea procesului-verbal de licitație, că dreptul reclamantei de a câștiga licitația este incert și că, atât timp cât creditorii societății falite B. S.A. au validat vânzarea activului, interesul acestora primează, subordonându-l pe cel al S.C. A. S.R.L.

În ceea ce privește considerentul reținut în apel, potrivit căruia dreptul de a câștiga licitația, aparținând reclamantei, este incert, Înalta Curte notează că efectul admiterii acțiunii în anularea licitației, promovate de reclamantă, nu îl constituie, într-adevăr, dreptul de a câștiga licitația, ci doar dreptul de a participa la aceasta. În continuarea acestui raționament, un asemenea drept justifica interesul reclamantei în a solicita anularea contractelor de vânzare, în dosarul de față. Dincolo de aceste considerente însă, aspectul reținut de curtea de apel este străin cauzei, pentru că nu explică în niciun fel dispozitivul hotărârii tribunalului, validat în calea de atac prin respingerea apelului, potrivit căruia acțiunea a fost respinsă ca nefondată, iar nu ca lipsită de interes.

De aceea, chiar dacă în acest mod se dovedește incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea nu se impune în considerarea doar a acestui argument.

În continuare, Înalta Curte reține că prin decizia nr. 518/02.07.2012, Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă, Maritimă și Fluvială a anulat irevocabil licitația organizată la 21.04.2011, în temeiul căreia S.C. D. S.A. a adjudecat un activ din patrimoniul S.C. B. S.A., aflată în faliment, pe care ulterior l-a înstrăinat către S.C. E. S.R.L.

Nu numai dispozitivul, ci și considerentele hotărârii evocate mai sus se bucură se puterea lucrului judecat, așa încât, dincolo de susținerile părților asupra înscrisului care constituie titlul de proprietate al S.C. D. S.A., relevanță prezintă faptul că instanțele anterioare nu au avut în vedere cauzele de nulitate invocate în prezenta cauză.

O asemenea subliniere are greutate în ansamblul considerentelor deciziei de față, în condițiile în care în apel a fost validată sentința tribunalului, de respingere a acțiunii ca nefondată, doar în considerarea faptului că prin manifestarea de voință a creditorilor din data de 30.04.2014, ulterioară vânzării, aceștia au confirmat actul.

Or, doar contractul lovit de nulitate relativă este susceptibil de confirmare, așa cum rezultă din dispozițiile art. 1248 alin. (4) din noul C. civ. (în continuare, C. civ.), nu și cel lovit de nulitate absolută, sub rezerva cazurilor prevăzute de lege.

În speță, recurenta a invocat motivele de nulitate absolută ale fraudării legii și cauzei ilicite.

Prin urmare, instanța de apel ar fi trebuit să procedeze la analiza acestora, iar nu să constate că aplicarea sancțiunii nulității ar putea fi lăsată la latitudinea unor subiecte de drept, în direcția unei confirmări, incompatibile cu caracterul general al interesului vizat prin normele juridice încălcate.

Pe de altă parte, chiar și în ipoteza în care unele motive ar fi atras nulitatea relativă, instanța de apel ar fi trebuit să le analizeze, deoarece prin modalitatea în care a soluționat cauza a încălcat și prevederile art. 1265 alin. (2) C. civ., în condițiile în care confirmarea din partea unor persoane nu înlătură dreptul celorlalte la acțiunea în anulare; ca atare, chiar și dacă s-ar considera că și creditorii aveau deschisă calea acțiunii în anulare, confirmarea lor nu înlătura dreptul recurentei de a solicita anularea și, corelativ, obligația instanțelor de a-i examina cererea; așadar, creditorii unui debitor supus procedurii insolvenței nu pot opune, ca regulă, unui terț interesat în atacarea unui act al debitorului atitudinea lor de confirmare - dincolo de faptul că, în concret, manifestarea de voință a celor care ar fi confirmat actul nu este în acest sens, ci în cel al refuzului de restituire a prețului încasat și distribuit.

În considerarea argumentelor expuse mai sus, Înalta Curte constată că în etapele anterioare ale procesului judecata nu a purtat în mod corespunzător asupra fondului, din cauze care relevă o greșită aplicare a normelor de drept material ce țin de regimul juridic al nulității, așa încât, fiind fondat motivul de recurs invocat, va admite recursul în temeiul art. 496 și 497 C. proc. civ., va casa decizia atacată și va trimite cauza, spre o nouă judecată, instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 216/A/09.12.2015, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.

Casează decizia atacată și trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 aprilie 2017.